Notiunea de sarcina electrica va este familiara de la lectiile de fizica din liceu. Exista o cantitate elementara de sarcina, egala cu cea a electronului sau a protonului, ]i toate corpurile, microscopice sau macroscopice, pot avea numai un multiplu intreg al acestei cantitati elementare. Unitatea de masura este coulombul, cu simbolul C; el reprezinta aproximativ sarcina a electroni. Chiar pentru sarcinile acumulate pe corpurile macroscopice, coulombul este o cantitate mare: un condensator de capacitate mare, incarcat la tensiuni de sute de volti ]i capabil sa produc descarcari impresionante, abia inmagazineaza o sarcina de ordinul unui coulomb. Nu accea]i este situatia pentru curgerea sarcinii electrice printr-un circuit: printr-un bec de lanterna trece intr-un minut o sarcina de peste 10 C !
O marime cheie in descrierea starii unui circuit electric este tensiunea intre doua puncte. Ea este egala cu lucrul mecanic (masurat in jouli) primit sau pierdut la deplasarea unei sarcini de 1 C intre aceste puncte ]i se masoara in volti. Considerarea ordinei celor doua puncte este esentiala: cind vorbim despre tensiunea intre punctele A ]i B intelegem, de fapt, tensiunea punctului A in raport cu punctul B. {n electronica se obi]niue]te ca toate tensiunile sa se masoare in raport cu un singur nod al circuitului, numit masa (ground in lb. engleza, cu prescurtarea GND) ]i uneori, in loc de exprimarea corecta "potentialul unui punct" (in raport cu masa), se utilizeaza ]i expresia simplificata "tensiunea unui punct". De obicei, valorile de curent continuu ale acestor potentiale se trec pe schema circuitului in ni]te dreptunghiuri desenate in dreptul nodului respectiv, ca in Fig. 1.1. Atunci cind nu sint posibile confuzii, se poate renunta la incadrarea valorilor in dreptunghiuri.
