De principiu orice concept sau notiune sunt de regula explicitate prin diferite definitii raportate la contextul analizat, problematica fiind pe larg abordata in literatura de specialitate. In ceea ce priveste cadrul legal in vigoare, regasim o definitie a monitorizarii si evaluarii in contextul procesului de politici publice in cuprinsul Hotararii Guvernului nr. 775 din 29.05.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor publice la nivel central, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 685 din 29.07.2005.
In contextul procesului de politici publice:
1. monitorizarea – reprezinta o etapa a procesului politicilor publice care cuprinde culegerea de informatii cu privire la modalitatea in care au fost obtinute rezultatele implementarii unei anumite politici publice;
2. activitatea de evaluare – utilizeaza informatiile prezentate in etapa de monitorizare si are ca scop fundamentarea unor concluzii finale cu privire la rezultatele politicii publice implementate;
3. metodologia de monitorizare si evaluare consta intr-o serie de instrumente si metode a caror aplicare furnizeaza date cu privire la modul in care o anumita politica publica a fost implementata.
Ce este evaluarea?
Scopul general al evaluarii este de a „invata printr-o cercetare sistematica, cum elaboram, implementam si gestionam mai bine programele si politicile publice“ (Ghidul Evalsed). Unul dintre scriitorii renumiti in domeniul evaluarii defineste evaluarea ca o analiza sistematica a operatiunilor si beneficiilor unui program sau politici, prin comparatie cu standarde explicite ori implicite, cu scopul de a contribui la imbunatatirea acelui program sau politici1. Ambele definitii subliniaza evaluarea proceselor, in timp ce altele reliefeaza analiza beneficiilor si a impactului programelor ori politicilor. O astfel de definitie apartine Comisiei Europene si descrie evaluarea ca „o opinie asupra interventiilor
