In terminologia de specialitate, securitatea muncii este considerata ca acea stare a sistemului de munca in care este exclusa posibilitatea de accidentare si de imbolnavire profesionala.
Datorita caracteristicilor sistemului de munca, nu exista sisteme complet sigure pentru om din punctul de vedere al pericolului de accidentare si imbolnavire profesionala. Chiar daca toate elementele unui sistem, ca si relatiile dintre ele, sunt concepute si executate ( respectiv formate in cazul factorului uman ) astfel incat sa nu existe nici o posibilitate de producere a vreunui accident / imbolnavire, simpla functionare pe parcursul desfasurarii procesului de munca determina uzura, oboseala lor.
Ca urmare, apar disfunctii, deficiente, dereglari care pot conduce in final la accidente / imbolnaviri (in conformitate cu legea entropiei, tendinta sistemelor cibernetice, cum este in mare masura si sistemul de munca, este de autodistrugere). Mai mult, oricat de bine ar fi selectat executantul, comportamentul sau ramane aleatoriu, fiind dependent de variabilele starii sale de moment. Rezultatul este ca niciodata nu se poate afirma ca nu va face nici o greseala generatoare de accidente / imbolnaviri.
