Practica si stiinta cultivarii pamantului si a cresterii animalelor s-au nascut intr-un context ecologic specific dat de anumite raporturi ale omului cu ambianta in care s-a format si a evoluat, context ramas pana astazi matricea dominanta a desfasurarilor actiunilor agricole.
Aparitia agroecosistemelor a fost determinata de o radicala tranzitie troficoecologica, a carei esenta a constituit-o noua pozitie a speciei umane in lanturile trofice si in piramida eltoniana. Aceasta tranzitie a depins in mare masura de disponibilitatile locale ale biosferei in a oferi omului specii potrivite cultivarii si domesticirii in ambiante fizico-climatice favorabile si in structuri sociale adecvate ( P u i a I. si Soran V., 1987). Agro-ecosistemele au fost, de altfel, primele ecosisteme construite de om.
Agricultura s-a nascut in aceeasi perioada cu aparitia limbajului, a comunicarii intre indivizi, deci a transferului de informatie. Acestea ar fi, dupa opiniile noastre, primordiile „erei informationale", constientizata abia la sfarsitul secolului XX.
