Filosofii limbajului si ai mintii in traditia analitica se impart in atomisti si holisti. Ambitia atomistilor este de a explica, asa cum se exprima ei, cum functioneaza mintea si limbajul. Holistii se indoiesc ca acest proiect este fructuos pentru ca ei cred ca este o eroare sa tratam mintea si limbajul ca entitati care au fie parti elementare, fie o structura sau activitati interne.
Ei nu cred ca exista lucruri precum "opinii" sau "credinte" sau "intelesuri" in care mintea sau limbajul pot fi impartite. Din punctul de vedere al holistilor, atomistii esueaza in a intelege ca rationalitatea - lucrul care face fiintele umane deosebite - este un fenomen social, si nu unul pe care un organism uman il poate manifesta de unul singur.
Aceasta disputa are unele implicatii metafilosofice. Atomistii prefera sa considere filosofia ca pe o disciplina cvasi-stiintifica, al carei rol este rezolvarea de probleme. Ei se vad pe ei insisi colaborând cu cercetatorii din stiintele cognitiei pentru a gasi fapte relevante in privinta abilitatilor organismelor umane - fapte care pot fi studiate fara nicio legatura cu istoria.
