CURS FILOSOFIE : FILOSOFIE CONTEMPORANA

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Anonim
FILOSOFIE CONTEMPORANA ICursul de Filosofie contemporana I isi propune sa fie o introducerein problematica filosofiei occidentale a secolului al XIX-lea, venind incontinuarea si completarea cursurilor de Filosofie moderna I si II, dinanul precedent de studiu. Mai exact, sa prezinte principalele curente,orientari si scoli filosofice europene si americane care succed in modimediat hegelianismul si isi construiesc problematica si metodologia prinraportare directa, implicita sau explicita, la acesta.CONTINUTUL TEMATIC AL CURSULUI:1. Introducere in filosofia contemporana. Trasaturile salefundamentale2.Succesiunea hegeliana (L. Feuerbach, M. Stirner, K. Marx)3. Reactia antirationalista fata de gindirea speculativa(Schopenhauer si Kierkegaard)4. Pozitivismul (A. Comte, J.S. Mill)5. Pragmatismul (C.S. Peirce, W. James)6. Filosofia vietii (Fr. Nietzsche, W. Dilthey)BIBLIOGRAFIE MINICA OBLIGATORIE:Al. Boboc, I.N. Rosca, Filosofie contemporana. Sinteze si textealese, Edit. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2004.BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA:Ferdinand Fellmann (editor), Istoria filosofiei in secolul al XIX-lea,Editura ALL, Bucuresti, 2000.N. Bagdasar, V. Bogdan, C. Narly, Antologie filosofica. Filosofistraini, ed. II- a, Edit. Universal Dalsi, 1995;Al. Surdu, Filosofia contemporana, Edit. Paideea, Bucuresti, 2004.Al. Boboc, Filosofia contemporana. Orientari si stiluri de gandiresemnificative, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1995.A. Marga, Introducere in filosofia contemporana, Edit. Polirom,Iasi, 2002.INTRODUCERE IN FILOSOFIE CONTEMPORANA . TRASATURILE SALE FUNDAMENTALEPrincipalul obiectiv pe care ni-l propunem este acela de a incercasa punem in evidenta principalele trasaturi specifice ale filosofieicontemporane, cu scopul de a o individualiza cat mai exact si de a odelimita cat mai precis in raport cu gandirea moderna.1. Caderea in desuetudine a optimismului teoretico-gnoseologicatat de caracteristic secolelor XVII, XVIII si chiar inceputului de secolXIX, a convingerii ca mintea umana in genere dispune de mijloacelecognitive adecvate pentru o cunoastere exhaustiva a existentei intotalitatea ei, precum si pentru cel putin o indicare a temeiurilor acesteia,daca nu chiar o cunoastere a lor.2. Abandonarea "cultului ratiunii", a convingerii ca singuragandirea discursiva este un instrument adecvat de cunoastere a existentei,in favoarea recursului la anumiti factori extra-rationali, indeosebi denatura psihologica (precum vointa, instinctul, intuitia) care capata valentede principiu atat in ordinea cunoasterii, cat si in aceea a existentei.3. Impunerea modelului stiintelor pozitive (fizica, fiziologia,biologia, psihologia) ca urmare a succesului fara precedent inregistrat deaceste discipline in domeniile lor de competenta. Ca urmare, apare infilosofie tendinta de a prelua aparatul metodologic al acestor stiinte, faptce determina o coloratura tot mai scientista si mai accentuat pozitivista aconstructiilor teoretice si a metodelor filosofice inspirate de stiinte.4. Aparitia, ca urmare a faptului mentionat anterior, precum sidatorita urmarii, de catre alti ganditori, a cailor "traditionale" defilosofare, a unui pluralism metodologic fara precedent, a caruimultiplicitate vine din diversitatea modelelor: fie una dintre stiinte, fie"traditia".5. Manifestarea tot mai accentuata a unor preocupari metateoretice,a meta-filosofiei in forma critica, urmare a tendintei de afilosofa asupra filosofiei si filosofilor.6. Interesul pentru redefinirea domeniul filosofiei, concomitent cuaparitia unor discipline filosofice cu totul noi, precum filosofia valorii,filosofia istoriei, filosofia culturii, filosofia actiunii, filosofia limbajului,filosofia stiintelor, antropologia filosofica.7. Concentrarea interesului teoretic asupra unor aspecte cu totul noiale existentei, cum ar fi tehnica.8. Valorificarea teoretica a cunoasterii tot mai profunde a culturilornon-europene cu care gandirea occidentala intra in contact si incepe saintercationeze.9. Izbucnirea unor dezbateri de o cuprindere nemaiintalnita si chiara unor polemici filosofice de rasunet in jurul unor idei si curentefilosofice, precum logicismul, hermeneutica, scientismul.TEST DE AUTOEVALUARE1. Pentru pozitivisti, metafizica reprezinta o preocupare de primaimportanta.a. Adevaratb. Fals2. Cea mai buna modalitate de delimitare a filosofiei contemporaneeste:a. paralela cu istoria socialab. identificarea trasaturilor sale specificec. paralela cu istoria stiintelor3. intre trasaturile esentiale ale filosofiei contemporane se poatementiona si:a. impunerea modelului stiintei pozitiveb. abandonarea cultului ratiuniic. preocuparea pentru redefinirea metodologiei filosoficed. aparitia unor noi discipline filosofice4. Care dintre curentele filosofice urmatoare sunt produse aleorientarii idealiste din sec. XIX?a. filosofia vietiib. hegelianismul de stangac. pragmatismuld. neokantianismul5. Pozitivismul propune drept scop unic al cunoasterii descoperirearegularitatilor relatiilor dintre fenomene.a. Adevaratb. FalsREZOLVARI SI RASPUNSURI:1. b (fals).2. b.3. a, b, c, d.4. a, b, d.5. a. (adevarat)SUCCESIUNE HEGELIANAMoartea lui Hegel, in 1831, marcheaza aparitia, pe scena gandiriieuropene, a unei serii de ganditori care se revendica, implicit sau explicit,din filosofia hegeliana. Acestia, fie ca au studiat cu Hegel, fie ca l-aucunoscut prin intermediul lucrarilor sale, reiau in mod fidel sau,dimpotriva, distantandu-se critic, motive hegeliene ce tin de metodologiasau de continutul ideatic al conceptiei maestrului, marcand astfel nastereaa ceea ce s-a numit hegelianism. Dupa cum vom vedea, istoricii filosofieidisting intre hegelieni "de dreapta" si "de stanga"; acestia din urma,intrucat dovedesc o mai mare originalitate, vor face obiectul nostru deinteres.Intentia acestei teme este aceea de a prezenta pe scurt ganditoriicare constituie posteritatea imediata a lui Hegel, cu accent deosebit peaceia care au fost numiti si "tinerii hegelieni", adica "dizidentii" in raportcu doctrina hegeliana. Motivul pentru care ne-am oprit asupra acestoraeste mai ales acela ca au avut o mai larga receptare in epoca si o influentadurabila asupra filosofiei, gandirii si societatii contemporane.O prima "scoala hegeliana" se nascuse inca din timpul vietii luiHegel, fondata fiind de discipolul sau preferat, Eduard Gans (1798-1839),in jurul publicatiei "Analele criticii stiintifice". Aceasta scoala s-a scindatrapid, dupa disparitia lui Gans, in ceea ce s-a numit "stanga" si "dreapta"hegeliana.Dreapta era constituita de acei discipoli care se limitau la litera siforma doctrinei hegeliene, accentuand asupra coordonatei conformiste infilosofia religiei si asupra conservatorismului in aceea politica,manifestand tototdata o inclinatie excesiva spre speculatie. De aceea, inaceasta directie s-a manifestat prea putina originalitate, ceea ce o face maiputin interesanta pentru o istorie a filosofiei din vremea respectiva.Dimpotriva, stanga hegeliana este reprezentata de ganditori care sauraportat de la inceput intr-o maniera critica la conceptia maestrului,sub multiple aspecte. Astfel, filosofii incadrati indeobste in aceastaorientare (Feuerbach, Stirner, Marx, Engels, dar si Kierkegaard) aucontestat vehement idei precum identitatea dintre real si rational,argumentand pentru primatul realitatii sau chiar pentru lipsa derationalitate a acestuia, au pus accentul pe individual in daunageneralitatii, considerata a fi doar o simpla abstractiune, preocupandu-secu precadere de situatia concreta a individului uman real si au manifestatun interes orientat cu precadere asupra practicii, in dauna teorieiabstracte.LUDWIG ANDREAS FEUERBACHFeuerbach este unul dintre cei mai cunoscuti dintre hegelienii destanga, ramas in istoria gandirii filosofice a secolului XIX indeosebipentru critica pe care a formulat-o la adresa religiei in genere si a celeicrestine in mod special. Principiul general al acestei critici il constituieideea dupa care Dumnezeu nu exista in realitate, ci doar ca o proiectie inexterior a esentei fiintei umane. Cu alte cuvinte, nu Dumnezeu este celcare l-a creat pe om, ci omul l-a creat pe Dumnezeu dupa chipul siasemanarea sa. in consecinta, angajarea religioasa a omului in raport cudivinitatea este un act iluzoriu si daunator, intrucat il instraineaza pecredincios in raport cu ceilalti oameni si cu valorile autentic umane:autonomia, virtutea morala si sentimentul comunitatii cu ceilalti. Pentrua-si recupera esenta sa autentica, omul ar trebui ca, in loc sa-si orientezesentimentele catre o divinitate inexistenta, sa le indrepte mai degrabacatre semenii sai.Coordonatele cele mai importante ale gandirii lui Feuerbach sunthegelianismul initial, urmat de o critica a acestuia, dublata de o critica areligiei, in special a celei crestine.Problema centrala este aceea a necesitatii de a intelege corectreligia (din perspectiva antropologica si nu teologica), de indata ce eaocupa un loc atat de important in viata omului. Ideea cea mai importantaeste, dupa cum am mai amintit, aceea ca divinitatea nu e nimic altcevadecat esenta omului, instrainata de acesta si ipostaziata in transcendenta.Feuerbach argumenteaza ca obiectul religiei nu este o realitateobiectiva, ci o creatie subiectiva. Consecinta imediata este necesitatea dea cauta in fiinta umana temeiul religiei. Esenta omului are treicomponente: gandirea, vointa si afectivitatea. Ceea ce are omul mai nobilsi mai valoros este, dupa cum am mai vazut, afectivitatea, sentimentul. Eleste "organul religiei", astfel ca cercetarea istoriei religiilor si a teologieinu este considerata inutila. Ea trebuie sa ne dezvaluie tocmai acestsentiment, in manifestarile lui.MAX STIRNERMax Stirner apartine unei perioade a culturii germane numita dasVormrz, (care precede revolutia ce a avut loc in martie 1848 in statelegermane), caracterizata de revolta impotriva ordinii sociale, care intraseintr-o faza de restauratie pronuntata dupa incercarile de reforma dintimpul razboaielor napoleoniene. Integrat acestei miscari de idei, Stirnerintelegea prin revolta o miscare mai radicala decat revolutia (care nu facedecat sa instaureze un sistem de institutii in locul altuia), al careiprincipiu nu ar fi inlocuirea unei ordini printr-o alta, si argumenteazapentru renuntarea la orice ordine. Obiectul revoltei sale il constituie toateinstantele: statul, societatea, religia, omenirea in genere, dreptul, morala,gandirea insasi. Obiectivul final al ei nu este altul decat dobandirealibertatii absolute a individului si instaurarea anarhiei.in opinia sa, eroarea fundamentala care se comite atunci cand sediscuta despre om si societate este abordarea in maniera esentialista. Elconsidera ca gandirea esentialista nu face decat sa ne populeze mintea cu"fantome" - conceptele generale.Singura modalitate prin care pot scapa de aceasta maniera degandire este sa ma raportez in mod absolut radical doar la mine insumi sisa inteleg ca eu nu sunt nici Dumnezeu, nici Fiinta suprema, nici omul ingenere, nici fiinta mea. Trebuie, deci sa ne eliberam mintea de ideilegenerale.Unica realitate, dupa opinia lui Stirner, care poate exista pentrumine sunt eu insumi. Nu pot vorbi decat despre "gandurile mele", iarlumea trebuie s-o inteleg doar ca "lumea mea". Eu sunt "Unicul" (dasEinzige), iar "proprietatea" acestui "unic" (sein Eigentum) este aceasta"lume a mea". Este o pozitie solipsista radicala, pe care autorul o numeste" ".Egoismul lui Stirner nu se doreste a fi o noua doctrina, care sainlocuiasca pe cele precedente, ca ideologie. Filosoful german se declaraadversarul oricarei doctrine.KARL MAXMarx a ramas in istoria gandirii mai degraba datorita consecintelorin plan politic ale modului in care au fost interpretate ideile sale, decatpentru continutul propriu-zis al conceptiei sale filosofice. in acest sens, elinsusi se considera cel dintai care ar fi dat socialismului forma unei teoriistiintifice riguroase, transformandu-l astfel intr-un fundament pentruactiunea de prefacere a societatii. Doctrina marxista reprezinta o sintezade idei filosofice, de teorie politica si mai ales de teorie economica. inceea ce ne priveste, vom acorda atentie aspectelor filosofice, facandreferire la conceptia politica si la ideile economice numai intrucat se vadovedi necesar pentru intelegerea celor dintai.Din acest punct de vedere, putem considera pe Marx ca fiind celmai celebru dintre hegelienii de stanga, ultimul ganditor care incearca, incea mai autentica traditie hegeliana, sa edifice un sistem filosofic in caresa explice intreaga desfasurare a istoriei omenirii prin intermediul actiuniiunui pricipiu unic, intemeietor.Conceptia filosofica a lui Marx poate fi sintetizata de o afirmatie asa care apare in celebra teza a unsprezecea despre Feuerbach, unde sespune: "Filosofii nu au facut decat sa interpreteze lumea in diferitemoduri; important este insa de a o schimba".Prin urmare, rolul filosofiei nu mai este, in conceptia sa, doar acelade a ne oferi o viziune asupra lumii. Filosofia trebuie sa devina mijloculdecisiv prin care lumea omului sa fie schimbata.Mai precis, dupa cum vom vedea, ea trebuie sa ne determine saintelegem acele legi necesare prin actiunea carora lumea economicosocialase schimba de la sine, aceasta intelegere nefacand altceva decat saasigure premisele accelerarii schimbarii.TEST DE AUTOEVALUARE1. intre hegelienii de stanga pot fi mentionati:a. Karl Marxb. Karl Rosenkranzc. Max Stirnerd. Ludwig Feuerbach.2. Dupa Feuerbach, atributele esentei omului sunt:a. gandireab. vointac. sentimentuld. instinctul3. Dupa opinia lui Stirner, nu au corespondent real conceptele de:a. esenta a omuluib. religiec. dreptd. stat4. Schimbarea relatiilor de productie, conform lui Marx, are locprin:a. negociereb. revolutiec. reformad. acord reciproc.5. i. in filosofia religiei, continuatorii lui Hegel se preocupa declarificarea urmatoarelor probleme:a. nemurirea personalab. divinitatea transcendentac. dimensiunea eshatologicad. unicitatea intrupariiRASPUNSURI LA TEST1. R.: a, c, d.2. R.: a, b, c.3. R: a, b, c, d.4. R: b.5. R.: a, b, c, d.REACTIA ANTINATIONALISTA FATA DE GANDIREA SPECULATIVA A fi o eroare sa credem ca toti urmasii lui Hegel au fost sicontinuatori ai sai. Dimpotriva, alaturi de hegelieni mai mult sau maiputin fideli, la jumatatea secolului al XIX-lea au aparut o serie deganditori care contesta vehement doctrina hegeliana in insasifundamentele sale. in acest context, putem vorbi despre o adevarata seriede contestari ale manierei speculative si abstracte de a face filosofie,precum si a ideii rationalitatii integrale, propunand metode, concepte,principii si unghiuri noi de abordare.Scopul temei este acela de a oferi un prim indiciu cu privire ladiversitatea de opinii si perspective ce caracterizeaza filosofia secoluluiXIX. Vom arata cum Hegel nu este doar o sursa de inspiratie, ci siobiectul unor contestari vehemente. intre cei mai importanti autori ai unorasemenea contestari se numara si Schopenhauer si Kierkegaard, desprecare vom vorbi in cele ce urmeaza.Schopenhauer si Kierkegaard (alaturi de Nietzsche, despre carevom vorbi in contextul unei alte teme) sunt cei mai reprezentativi dintrefilosofii care au contestat in mod radical maniera hegeliana de a facefilosofie, dar si concluziile la care aceasta conduce. Ei au avut in vederemai ales ideea identitatii dintre real si rational, convingerea ca ratiuneapoate explica integral existenta, primatul generalului asupraindividualului. Au propus perspective filosofice dupa care realitatea nueste rationala, deci nu poate fi descrisa fara rest cu ajutorul gandirii,recurgand in consecinta la alte mijloace, care nu tin de sfera gandirii. Deasemenea, au pus in centrul investigatiei individul uman concret, gandireasi afectivitatea acestuia, in locul conceptului general hegelian de om,considerat excesiv de abstract.ARTHUR SCHOPENHAUERSchopenhauer s-a considerat un continuator al lui Kant, de la care apreluat o serie de idei fundamentale, precum aceea a distinctiei dintrefenomen si lucrul in sine. La el, aceasta se regaseste in opozitia dintrereprezentare si vointa. Vointa este temeiul metafizic al realitatii. Ea e oforta oarba, impersonala si irezistibila, care guverneaza intreaga devenirea realitatii. Oamenii sunt si ei supusi acesteia, ceea ce il conduce peSchopenhauer la o viziune pesimista asupra destinului uman si la operspectiva specifica asupra esteticului si a eticului, considerate camijloace de eludare a dominatiei Vointei universale asupra individului side depasire a pesimismului.Sistemul filosofic schopenhauerian se gaseste expus in cele patruCarti ale lucrarii Lumea ca vointa si reprezentare. Pornind de la o teorie acunoasterii de inspiratie kantiana, care insa are numeroase elementeoriginale, Schopenhauer dezvolta o metafizica intemeiata in mod esentialpe opozitia dintre aparenta (reprezentare) si temei, lucru in sine (vointa).Pentru a realiza o mediere intre cele doua aspecte ale realitatii, elapeleaza la o serie de elemente ale filosofiei platoniciene, intre care teoriaIdeilor. Ideea dupa care natura esentiala a realitatii, dar si a omului esteaceasta vointa impersonala il conduce la pesimism, adica la concluzia caindividul este dominat de vointa impersonala, ceea ce produce suferinta,iar o viata dominata de suferinta este mai rea decat nonexistenta. Pentrudepasirea pesimismului, Schopenhauer propune o etica marcata deelemente ale hinduismului si o estetica influentata de platonism.Alaturi de Marx si de Nietzsche, Kierkegaard a ramas in istoriafilosofiei ca unul dintre marii iconoclasti ai secolului al XIX-lea, ca unuldintre ganditorii care au scris cu scopul declarat de a subminaprejudecatile si conventiile sociale ale epocii, motiv pentru careoriginalitatea si valoarea le-au fost recunoscute abia cu mult timp dupamoarte. Din toate scrierile sale transpare atitudinea critica pe care amanifestat-o in raport cu institutiile cele mai pretuite in epoca, structurileacademice si cele eclesiastice, corelata cu suspiciunea fata de ceea ce elconsidera ca fiind aspectul endemic al mentalitatii vremii sale: "iluziileobiectivitatii".SOREN KIERKEGAARDKierkegaard considera ca, sub influenta hegelianismului, filosofiavremii sale intelege in mod gresit raportul dintre gandire si realitate,subordonand gandirii realitatea. Acest lucru s-ar datora universalizariimodelului abstract si impersonal de gandire, caracteristic stiintelornaturale, ceea ce ii face pe oameni sa-si dea uitarii preocuparile reale si sapiarda din vedere ca sunt agenti responsabili in mod fundamental depropriul lor destin individual, care este o problema de optiune personala.Kierkegaard isi propune sa lupte impotriva acestei tendinte,propunand contemporanilor sai alte modalitati de abordare a existentei,care sa constituie alternative viabile la filosofia sistematica de tipspeculativ.Preocuparea sa esentiala priveste existenta umana si modalitateaprin care se poate dobandi autenticitatea acesteia.Solutia pe care o ofera este legata de modul religios al existentei,astfel incat problema fundamentala este aceea a realizarii credinteicrestine autentice si a intemeierii unei morale crestineTEST DE AUTOEVALUARE1. Pentru Schopenhauer, evitarea pesimismului poate fi realizata pecale:a. esticab. eticac. politicad. rationala.2. Conceptul corespunzator lucrului in sine kantian este laSchopenhauer...a. reprezentareab. vointac. ideead. idealul3. Etapa urmatoare stadiului estetic este pentru Kierkegaard...a. stadiul pozitivb. stadiul metafizicc. stadiul eticd. stadiul teologic4. Dupa Kierkegaard, spre deosebire de frica, angoasa este lipsitade...a. motivatieb. sensc. finalitated. obiect5. Cum se numeste doctrina etica a lui Schopenhauer?a. altruismb. voluntarismc. normativismc. pesimismRASPUNSURI LA TEST1. R: b.2. R: b.3. R: c.4. R: d.5. R: d.POZITIVISMULPozitivismul reprezinta o orientare filosofica aparuta in secolul alXIX-lea, care a avut o influenta semnificativa asupra gandirii secoluluiurmator. El reprezinta un program filosofic inspirat de progresul faraprecedent inregistrat de stiintele pozitive ale naturii in secolul XIX, care acondus la aparitia si generalizarea convingerii conform careia ele potprogresa la infinit, astfel incat sunt in principiu capabile de a oferiraspunsuri pentru toate problemele formulate sau in general formulabile.Aceasta incredere excesiva in valentele explicative ale stiintelor pozitiveconduce la impunerea modelului metodologic al acestora si determina oserie de tentative de impunere a metodelor stiintifice si in celelatedomenii ale creatiei spirituale, intre care si filosofia. Scopul acestordemersuri este, pe de o parte, de a institui, printr-o teorie unitara, odisciplina a gandirii care sa elimine tendintele speculative, iar pe de altaparte, de a oferi un set de principii rationale ale activitatii practice.in cadrul acestei teme ne propunem punerea in evidenta atrasaturilor fundamentale ale curentului pozitivist prin prezentareaprincipalelor teme care au fost abordate in operele reprezentantilor sai ceimai cunoscuti.Principiul fundamental al pozitivismului este unul de metodologiacunoasterii: a considera toate categoriile de fenomene ca fiind supuseunor de tipul legilor naturii si a indica drept scop fundamental al gandiriidescoperirea acestor legi. Cu scopul realizarii a ceea ce pozitivistii audenumit o "economie de gandire", ei recomanda in virtutea acestuiprincipiu renuntarea la cautarea "cauzelor prime" ale fenomenelor (adicala metafizica de tip traditional) si limitarea activitatii de cercetare lainvestigarea circumstantelor particulare in care fenomenele se produc.in consecinta, pozitivismul adera la ceea ce s-a numit "naturalismulmetodologic", dupa care metodologia intregii cunoasteri trebuie sa fieconstruita dupa modelul celei din stiintele naturii, la fundamentul careiase gasesc procedeele observatiei si inductiei. Urmeaza ca investigatiatrebuie limitata la sfera fenomenelor, care inseamna exclusiv ceea ce estedat in experienta, iar rezultatele ei se exprima in judecati descriptive,singurele care sunt considerate valideO alta trasatura specifica a pozitivismului deriva din contextulaparitiei sale, care este acela al unor intense discutii despre necesitateaformularii unor proiecte de reorganizare a societatiiOriginalitatea proiectului rezida in faptul ca principiilereorganizarii sociale urmeaza a fi furnizate de catre stiinta, ceea ceconduce la edificarea unei morale pozitive si a unei teorii politicepozitive.AUGUSTE COMTECel mai cunoscut reprezentant al pozitivismului este totodata siintemeietorul sau, ganditorul francez Auguste Comte. Principiulepistemic de la care pleaca intreaga sa doctrina este acela de a respinge cailegitima orice judecata care nu poate fi derivata direct din observatie,indiferent care ar fi domeniul de investigatie. El este, de asemeneafondatorul sociologiei si recomanda utilizarea metodelor caracteristicestiintei pozitive in studiul economiei, al politicii si comportamentuluisocial.Filosofia pozitiva a lui Comte are la fundamentul sau o legeistorica - legea celor trei stadii - si o lege epistemica, in virtutea careia elrealizeaza o clasificare ierarhica a stiintelor. Legea celor trei stadiiguverneaza dezvoltarea intelectuala a individului uman, dar si aumanitatii in ansamblul ei, descriind evolutia sa catre un stadiu final, celpozitiv. in functie de gradul lor de realizare a acetui stadiu pozitiv,stiintele sunt plasate intr-o ierarhie determinata prin studiul dezvoltarii loristorice si a complexitatii lor interne. Dupa cum vom vedea, stiinta careare omul drept obiect specific isi gaseste locul sau in acesta ierarhiedeterminata.JOHN STUART MILLJohn Stuart Mill este considerat de majoritatea exegetilor ca fiindcel mai important filosof britanic al secolului al XIX-lea. in opera safuzioneaza o serie intreaga de tendinte si influente: pozitivismul luiComte, empirismul si liberalismul britanic, rationalismul iluminist,intuitiile psihologice si istorice ale romantismului. A considerat caintreaga cunoastere se bazeaza pe experienta, ca dorintele, motivatiile sicredintele noastre pot fi explicate de legile psihologice ale asocierii si asustinut principiul utilitarist al lui Bentham in etica si politica.Desi Mill si-a dobandit reputatia de filosof odata cu publicareaSistemului de logica, el a ramas cunoscut in istoria filosofiei mai alespentru lucrarile sale de filosofie morala si politica. Lucrarile saleLiberalismul si Despre libertate sunt studiate si astazi si consideratescrierile fundamentale ale liberalismului politic si utilitarismului etic,doctrine care reprezinta contributia fundamentala in aceste domenii alegandirii britanice din secolul XIX.in teoria cunoasterii, Mill propune o perspectiva empirista radicala.El distinge intre propozitiile "reale" si propozitiile "verbale", tot asa cumKant distinsese intre judecati analitice si sintetice.in domeniul eticii, convingerea fundamentala a lui Mill este aceeaca fericirea trebuie sa fie scopul ultim al umanitatii. Daca in cazulinductiei el facuse apel, pentru a o valida, la acordul dispozitiilor degandire, in cazul principiului eticii el recurge ideea acordului dorinteloroamenilor.TEST DE AUTOEVALUARE1. Dupa opinia lui Mill, individualismul este compatibil cuprincipiul...a. adevaruluib. utilitatiic. existenteid. logicii2. Logica lui J.S. Mill se ocupa de ....a. metodologieb. teoria stiinteic. gandirea speculativad. intuitie3. Care este, dupa Comte, valoarea morala fundamentala?a. altruismulb. onestitateac. vointa bunad. compasiunea4. Care este, pentru pozitivisti, singura disciplina filosofica viabila?a. logicab. epistemologiac. sociologiad. politologia5. Cum mai numeste Comte fizica sociala?a. ideologieb. fizica umanac. sociologied. ideologieRASPUNSURI LA TEST1. R: b.2. R: a, b.3. R: a.4. R: b.5. R: c.PRAGMATISMPragmatismul, curent filosofic aparut la finele secolului XIX siinceputul secolului XX reprezinta prima afirmare cu totul originala sispecifica a gandirii filosofice americane. Ideile sale fundamentale isi auoriginea in mentalitatea clasei de mijloc din Statele Unite din aceastaperioada, motiv pentru care are o orientare utilitarista, interesandu-se maidegraba de consecintele practice, decat de aspectele teoretice alecercetarii, face mereu apel la argumentele simtului comun, estecaracterizat de o incredere in caracterul nelimitat al posibilitatilor fiintelorumane de a atinge anumite scopuri si acorda un interes scazut istoriei.Obiectivul principal este familiarizarea studentilor cu ideile-fortaale pragmatismului american si cu principalele contributii filosofice alereprezetantilor sai de marca, Charles Sanders Peirce si William James.Personalitatile de care se leaga nasterea acestei orientari suntCharles Sanders Peirce, William James si John Dewey, iar evenimentulfondator l-a reprezentat constituirea, in 1871, a Clubului metafizic de laCambridge (Massachusetts) care-i reunea, alaturi de primii doi, pe o seriede alti cercetatori si profesori."Pragmatism" vine de la cuvantul elin pragma, care inseamna"fapta" sau "actiune", astfel incat pragmatismul poate fi definit caincercare de a fundamenta criteriile adevarului si ale semnificatieiconceptelor in consecintele ce rezulta in practica din admiterea lor.Adevarul si semnificatia sunt puse in legatura cu succesul siutilitatea: este adevarat ceea ce are consecinte utile. Conceptul are la bazadistinctia kantiana dintre ratiunea practica, adica ratiunea morala siratiunea pragmatica, adica ratiunea utilitara.Trasaturile generale ale acestei orientari sunt urmatoarele:raportarea critica la clasicii filosofiei moderne europene (Descartes,empiristii, Kant); reducerea cunoasterii la convingeri si interpretareaacestora prin prisma actiunilor carora la dau nastere; intelegerea gandiriimai degraba ca un instrument pentru modificarea realului, decat pentrucunoasterea lui; importanta acordata semioticii; intelegerea stiintei cainvestigatie colectiva, in care subiectul cunoscator nu mai este individul,ci comunitatea oamenilor de stiinta; accentul pus pe teoria metodei incunoastere; renuntarea la cautarea constantelor atemporale in favoareainvestigarii experientei concrete finite a oamenilor.CHARLES SANDERS PIERCE Termenul "pragmatism" a fost consacrat de catre James, intr-oscriere publicata in 1897, Vointa de a crede, in care insa recunoaste caPeirce a fost cel care l-a utilizat mai intai si a fost adevaratul intemeietoral acestui curent.intr-o prima instanta, nu Peirce, ci James a fost considerat"parintele" pragmatismului. Aceasta deoarece opera sa consta dintr-oserie de articole si studii publicate in reviste de specialitate, care nu aufost reunite decat foarte tarziu.De asemenea, scrierile sale au un pronuntat caracter tehnic, ceea cea ingreunat accesul publicului larg, limitand popularitatea autorului.Peirce a dorit sa construiasca o conceptie filosofica intemeiata peexperienta sa ca om de stiinta. El s-a ocupat de problema clarificariiconceptelor si ipotezelor care orienteaza cercetarea stiintifica. Deasemenea, a avut contributii importante in domeniul logicii formale si inacela al fundamentelor matematicii.Principalele contributii filosofice ale lui Peirce tin de logica, teoriacunoasterii si semiotica. Logica sa a considerat-o o incercare de a corectasi dezvolta logica lui Kant. A formulat o noua lista de categorii si a oferito noua acceptiune a ideii de adevar, care a ramas marca distinctiva apragmatismului: adevarul nu trebuie inteles prin prisma corespondentei,nici prin aceea a coerentei, ci din punctul de vedere al aplicarii in practicaa conceptului.WILLIAM JAMESJames este cel care a oferit o formulare mai clara a maximeipragmatice si o expunere mai sistematica a pragmatismului ca orientarefilosofica. Interesele sale au fost legate indeosebi de filosofia practica,adica de etica si filosofia politica, insa a avut contributii importante si inpsihologie, teoria cunoasterii si psihologie.James este continuatorul lui Peirce in conceperea pragmatismuluica teorie generala a actiunii umane. Ca psiholog, el se preocupa mai alesde actiunea umana individuala. Din acesta viziune deriva o modalitatespecifica de intelegere a adevarului. Pragmatismul sau este dublat de unempirism radical, care influenteaza si modul in care interpreteazaexperienta religioasa a omului.Dupa James, pragmatismul consta dintr-o teorie a semnificatiei, pecare o atribuie lui Peirce si o teorie a adevarului, pe care o considerainspirata de John Dewey.Problema existentei si a naturii lui Dumnezeu l-a preocupat peJames de-a lungul intregii vieti. Desi nu era un crestin convins si a avut oatitudine anticlericala, a fost totusi un om profund religios.Problema care l-a preocupat a fost daca si in ce masura experientareligioasa ofera dovezi pentru existenta lui Dumnezeu. Experientareligioasa, concluzioneaza James, nu presupune ca Dumnezeu sa fieinfinit, si nici macar ca el sa existe.TEST DE AUTOEVALUARE1. Semnificatia conceptelor, in viziunea pragmatistilor, este datade:a. interpretareb. definitiec. aplicarea lor in practicad. utilitate2. Ratiunea pragmatica desemneaza:a. ratiunea speculativab. ratiunea suficientac. ratiunea utilitarad. ratiunea practica3. Considerand ca este o chestiune ce depinde de vointa, Jamescritica:a. scepticismul.b. voluntarismul.d. empirismul.d. agnosticismul.4. Cea mai inalta valoare etica este pentru James:a. altruismulb. iubireac. vointad. toleranta.5. Cum se numeste teoria lui Peirce privitoare la semne si limbaj?a. semanticab. semioticac. lingvisticad. gramaticaRASPUNSURI LA TEST1. R: c, d.2. R: c.3. R: a.4. R: c.5. R: b.FILOSOFIA VIETIIIn sensul cel mai general, filosofia vietii (Lebensphilosophie)reprezinta o orientare pentru care problemele centrale sunt intrebarileprivind sensul, valoarea si scopul vietii, care lasa in plan secundchestiunea cunoasterii pure si isi indreapta atentia spre deplinatateanedeformata a experientei traite. Este o orientare esentialmentecaracteristica filosofiei germane, in care ideea de "viata" a dobandit unrol de prima importanta. Numele cele mai reprezentative legate de acestcurent sunt cele ale lui Nietzsche si Dilthey.Obiectivul este familiarizarea cu o noua modalitate de filosofare, incare metafora si aforismul inlocuiesc discursul clasic, iar valoarea vietiireale, traite, a subiectului prevaleaza asupra obiectivitatii rationale.Filosofia vietii reprezinta o reactie critica la adresa filosofieiexcesiv abstractizate a idealismului german si a iluminismului rationalist.Accentul interesului se muta asupra imediatului, a trairii, a instinctualului,a adevarului experientei concrete. Viata capata prioritate asupraintelctualizarii. Schopenhauer poate fi considerat cel mai importantprecursor al acestui curent, insa adevaratul sau intemeietor esteNietzsche.FRIEDRICH NIETZSCHENietzsche este unul dintre cei mai importanti, mai controversati simai spectaculosi filosofi ai lumii. Scrierile sale au fost interpretate in celemai diverse (adesea contradictorii) moduri, insa originalitatea siprofunzimea gandirii sale cu greu pot fi puse la indoiala. Opera sa este inesenta ei o incercare de a construi o filosofie a intregii existente pornindde la o filosofie a artei si de la trairea estetica a vietii. intreaga lui viziuneeste cladita, in cele din urma, implicit sau explicit, pe valori de sorginteestetica.Conceptia filosofica a lui Nietzsche se centreaza pe o criticasustinuta a culturii si societatii din vremea sa, despre care considera ca segaseste intr-o profunda criza spirituala.in genere, exegetii au impartit opera sa in trei perioade distincte, infunctie de interesele ideatice predominante in fiecare.Astfel, o prima perioada este caracterizata de interesul pentru artasi filosofia artei. in cea de-a doua, preocuparile sale se orienteaza catrestiinta pozitiva, insa fara a derapa catre pozitivism. Acum iau nasterescrierile in forma aforistica, atat de caracteristice pentru stilul sau. in fine,cea de-a treia perioada, apogeul, inseamna o concentrare a interesuluiasupra filosofiei vietii, concretizata in scrieri de critica a moralei si areligiei.WILHELM DILTHEYDaca Nietzsche, constatand situatia de criza culturala a sfarsituluide secol XIX a propus o radicala reevaluare a tuturor valorilor, Diltheyeste mai moderat. Opera sa se constituie dintr-o incercare de sinteza intrefilosofia vietii si filosofia istoriei. Scopul sau fundamental a fost acela dea clarifica statutul stiintelor spiritului ca stiinte autonome, prin opozitie custiintele naturii. El a incercta sa compenseze tendinta de supraevaluare astiintelor naturii, considerata daunatoare pentru viata.Dilthey a fost atat un important filosof, dar si un psiholog, istoric sifilolog de marca. Opera sa are atat o coordonata critica, indreptataimpotriva marginirii intelectuale produsa de mentalitatea iluminista si demodelul gandirii teoretice imprumutat din stiintele naturii, cat si unaconstructiva, in domeniul teoriei stiintelor, unde s-a ocupat cu predilectiede metodologia stiintelor umane.Dilthey si-a conceput opera ca pe o contributie la ceea ce el a numit"critica ratiunii istorice". Aceasta trebuia sa fie o completare a demersuluikantian din Critica ratiunii pure, in sensul in care preocuparea lui Kantpentru elucidarea conditiilor de posibilitate ale stiintelor naturii nu estesuficienta. Este nevoie de un demers similar si in ce privestefundamentele stiintelor umane (sau stiintele spiritului, cum le-a denumitel).TEST DE AUTOEVALUARE1. "Religia sclavilor" este, in opinia lui Nietzschea. buddhismulb. crestinismulc. islamuld. iudaismul2. Scopul stiintelor omului, dupa Dilthey estea. explicatiab. descriereac. intelegerea3. Dupa Nietzsche, conceptele stiintei sunta. fictiuni utileb. abstractizari ilicitec. abstractizari permised. structuri apriorice.4. Pentru Nietzsche, morala estea. o stiintab. o ideologiec. o teorie rationalad. o teorie empirica5. Care este conceptul cu care Nietzsche denumeste ipoteticulurmas al omului?a. omul viitoruluib. supraomulc. omul perfectd. omul nouRASPUNSURIR: b.1. R: b.2. R: c.3. R: a.4. R: b.5. R: b.