Interactiunea dintre aerul atmosferic si un solid, in miscare relativa fata de acesta, are ca rezultat formarea unei forte aerodinamice globale (rezultante) si a unui moment (aerodinamic) corespunzator , ale caror componente sunt prezentate in figura 1, pentru un automobil, raportate la sistemul de referinta al acestuia. Natura fortei aerodinamice globale, precum si a componentelor ei, poate fi interpretata din doua perspective diferite, cea a solidului si cea a aerului atmosferic prin care acesta se deplaseaza.
Astfel, din perspectiva solidului, valoarea fortei pe care curentul de aer o exercita asupra acestuia se poate calcula prin integrarea pe suprafetele exterioare ale vehiculului a fortelor elementare de presiune si a fortelor elementare tangentiale de frecare , care se exercita in stratului limita ce se formeaza la nivelul suprafetelor corpului expuse actiunii aerului:
Evaluarea directa a celor doua componente, separat, necesita cunostinte detaliate despre distributia de presiuni si eforturi tangentiale de frecare pe intreaga suprafata a structurii studiat. Aceste distributii se obtin extrem de dificil pe cale experimentala, pentru corpuri complexe din punct de vedere geometric. Este practica doar in cazul anumitor suprafete, unde distributia de presiuni este rezonabil uniforma.
Din perspectiva curentului de aer, forta aerodinamica globala se determina aplicand prima teorema a impulsului (Euler) masei de aer cuprinsa intr-un volum de control de mari dimensiuni din jurul solidului. in aceasta directie unul din rezultatele semnificative ale cercetarilor din domeniu a fost determinarea rezistentei la inaintare ca o consecinta a trenei de vartejuri care se formeaza in spatele corpului, ce isi au originea in zonele (de presiune ridicata) de desprindere a stratului limita.
