Termenul Palestina folosit initial pentru teritoriul ocupat de dusmanii lui Israel, filistenii, a fost utilizat pentru prima data de Herodot pentru a desemna partea de S a Siriei. A fost folosit si de catre romani, avand insa forma Palaestina. Termenul mai vechi, Canaan, are un trecut similar, caci in scrisorile de la Tel El Armana (din sec. al 14-lea i.d.Cr.), Canaanul se limita la cimpiile de pe coasta, apoi, o data cu cuceririle canaanitilor in interiorul continen¬tului, s-a ajuns ca termenul sa desemneze toate tin¬uturile asezate la V de valea Iordanului.
„Expresia „tara lui Israel" (I Sam. 13:19) si „tara fagaduintei" (Evr. 11:9) vorbesc despre aceeasi regiune, ultima referindu-se de obicei la regiunea de la Dan pana la Beerseba, la N de Negev.”
Asezarea la E de Iordan a doua triburi si jumatate a israelirtilor pare sa fi fost rezultatul unor imprejurari neprevazute, iar pastrarea acelor tinuturi de dincolo de Iordan pare sa fi fost in general nesigura. Dupa divizarea imparatiei, numele Israel a fost folosit de obicei pentru imparatia de N. in Evul Mediu, a fost adoptat adesea termenul „tara Sfinta"
