Zona temperata ocupa cea mai mare parte din suprafata continentului: Europa Centrala, Europa Estica, Europa Nordica (cu exceptia nordului Peninsulei Scandinave, a nordului Peninsulei Kola si nordului Campiei Ruse). Se pot distinge doua subzone in cadrul acestei zone climatice si anume: subzona temperata nordica (unde invaziile periodice ale maselor de aer deosebit de rece dinspre poli determina inregistrarea unor temperaturi mai scazute in timpul verii, anotimp care are durata mai mica aici); subzona temperata sudica, cu vara mai calda, datorita invaziilor maselor de aer tropical.
Limita ce separa aceste doua subzone este o linie care imparte in doua Arhipelagul Britanic, trece prin Depresiunea Suediei Centrale, pe la sud de Sankt Petersburg si trece apoi prin nordul Campiei Ruse (pe la cumpana de ape dintre bazinul hidrografic nordic si cel sudic). Diferentele mai pregnante insa se inregistreaza intre vestul si estul acestei zone temperate, diferentiindu-se, astfel, un climat temperat oceanic (in vest), unul temperat continental (in est), iar intre ele un climat temperat de tranzitie.
