label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Mihaela Verga
Orice stiinta este definita de cel putin trei cerinte: sa aiba obiectul sau de studiu, sa se bazeze, in afara legilor generale, pe legi proprii si sa dispuna de metode proprii de investigatie. Identificarea si delimitarea acestor cerinte nu se realizeaza de la inceput si nici concomitent. De aceea, pana la definirea clara a lor si indirect a stiintei respective trece un timp indelungat, perioada in care se acumuleaza un volum mare de informatie, se fac delimitari, se introduc notiuni geografice, se stabilesc corelatii cu domenii apropiate.

De multe ori, chiar sensul initial al denumirii stiintei respective se modifica mult cu toate ca aceasta, prin traditie, ramane. Aceasta situatie este valabila si pentru Geografie ale carei inceputuri se identifica cu lumea antica. Dar intre cunostintele ce se includ in sfera geografiei antichitatii si ceea ce i se raporteaza astazi acestei stiinte exista mari deosebiri impuse si explicate de imensul fond de date rezultate din observatii, inregistrarii, cartari, analize dobandite in aproape doua milenii si jumatate.

In antichitatea greaca s-au manifestat doua directii: una axata pe descrierea unor regiuni, numita chorografie, iar alta, bazata pe relatii matematice, fizice si astronomice, avea ca obiect de studiu Pamantul luat ca intreg si analizat, in principal, ca forma, dimensiuni, alcatuire etc. si careia Eratostene (c/a 276-194 i.Hr.) i-a zis Geografie.



Descrieri geografice avand mai mult sau mai putin caracter practic sunt specifice, de asemenea, antichitatii romane, iar in perioada timpurie a evului mediu (IX-XII) oamenilor de cultura araba.

Pana la epoca marilor descoperiri geografice (secolele XV-XVII), accentul se punea pe cunoasterea Pamantului si, in special, pe regiunile locuite, datele de ansamblu teoretic fiind subordonate, ca volum si importanta, celor de detaliu la nivelul unor zone ale suprafetei Terrei. Sunt descrieri in care, pe langa elementele cadrului natural, apar observatii privind popoarele ce locuiau diferite teritorii, denumiri de tara, date cu continut economic (resurse, schimburi comerciale) etc.

Intre marile opere ale antichitatii se impun geografiile lui Strabon (63 i.H.-19 d.Hr.) si Ptolemeu (c/a 168-90 i.Hr.). La ultimul apare evidenta diferenta dintre chorografie, in sens de descriere regionala (o prefigurare a geografiei regionale) si o geografie ce studia global Pamantul.