label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Gabriela
NATIUNEA- reprezinta o forma evoluata a comunitatii sau grupului etnic - este constituita dintr-un grup de oameni ce au constiinta nationala proprie, sunt legati unii de altii prin limba, religie, valori si aspiratii comune si se simt atasati de un teritoriu specific.- natiunea este o comunitate etnica politizata, cu drepturi colective recunoscute intr-un sistem politic In functie de recunoasterea politica dobandita si gradul de autonomie:- sub-natiune (cand grupul etnic este organizat intr-o regiune sau provincie autonoma in cadrul unui stat)- natiune componenta (in cadrul unui stat bi- sau multi-national)- natiune politica (in cadrul statelor nationale, atat unitare cat si federale).Formarea natiunilor implica atat o intensificare a comunicarii si afectivitatii in cadrul grupului etnic, cat si o expansiune a regiunii in care aceste comunicari au loc. Procesul este de lunga durata si se bazeaza pe formarea si consolidarea unei iconografii nationale (Gottman sistem de simboluri nationale in care oamenii cred si prin care se deosebesc de vecinii lor) care este transmisa de la generatie la generatieCei mai importanti factori in formarea unei natiuni sunt:- Limba: -Franta, Belgia; gaelic, welsh, bretona - folosite de nationalisti- dificultati in alegerea limbii oficiale dupa decolonizare sau in statele multinationale- Religia: -catolicismul polonez,irlandez, croat, scotian, islamul- natiune araba dar nu si stat arab, lipovenii, ortodoxismul grec, sarb, rus, etc.-bosniacii: natiune determinata de apartenenta religioasa-competitia dintre catolicism si islamism - posibila aparitie de noi entitati politice: Biafra, Sulu si Mindanao, Eritreea- importanta covarsitoare in unele state : Vatican, Iran, Arabia Saudita, Libia, Pakistan, Tibet- Rasa:-aparitia minoritatilor rasiale: negrii, indienii, aborigenii, amerindienii- nationalismul socialist german, apartheid- Experienta istorica comuna: unitate in fata amenintarilor din afara (Canada, China, Elvetia, Belgia)- Obiceiuri comune, ancestria comuna, nume colectivSTATUL NATIONAL Expresia politico-teritoriala a nationalismului o constituie statul national, elementul fundamental in organizarea politica actuala si forma ideala la care multe state si natiuni aspira. Statul national se refera la acele state a caror extensiune teritoriala coincide cu cea ocupata de natiunea sa, adica o natiune cu propriul sau stat, in care nu exista un grup semnificativ care sa nu faca parte din natiune. Desi principiul autodeterminarii nationale si a statului national a stat la baza trasarii granitelor in urma razboaielor din secolul nostru, putine state pot pretinde a fi omogene din punct de vedere etnic, minoritati nationale existand aproape in fiecare stat (de 3-4 ori mai multe natiuni dacat state), anumite procese politice determinand in continuare aparitia de minoritati etnice si alterarea caracterului (pur) etnic al umor state. MINORITaTLE NATIONALE- in sens larg, o minoritate reprezinta "un grup de oameni rezidenti intr-o tara, dar diferiti de majoritatea locuitorilor prin rasa, religie, limba, obiceiuri sociale si simpatii nationale". - definitia comportamentala ce are in vedere felul in care un grup de oameni se comporta in relatie cu un alt grup, distinctia in acest caz sesizandu-se numai prin interactiunea cu alte grupuri. - distinctia dintre natiune si minoritate a aparut dupa formarea statelor nationale si consolidarea granitelor dintre acestea incepand cu secolul XVIII- continua modificare a granitelor in unele parti ale globului, procesele de colonizare si decolonizare, schimburile de populatii, expulzarile si purificarile etnice, migratiile internationale, refugiatii si felul cum acestia au fost asimilati sau s-au integrat in societatile tarilor de destinatie. - in Europa:expansiunea imperiilor britanic, prusac, habsburgic, austro-ungar, otoman, tarist si sovietic, prabusiriea lor la sfarsitul primului razboi mondial si a deceniului opt; extinderea teritoriala a unor state (Polonia, Lituania, Romania, Ungaria, Bulgaria, Albania, Italia, etc.) in diferite perioade ale istoriei, peste granitele actuale. NATIONALISMULAchizitia de drepturi politice, economice si sociale a unei comunitati etnice se face prin miscari nationaliste care au dominat scena politica mondiala incepand cu secolul XVIII, actionand ca forte centripete si centrifuge.Nationalismul reprezinta legatura dintre cultura si politica, o solidaritate activa a unui grup de oameni ce impart o cultura si o istorie comuna si care militeaza pentru a impune o realitate politica acestei experiente comune. Doctrina lui sustinand faptul ca: fiecare individ trebuie sa apartina unei natiuni; loialitatea primordiala a unei persoane este fata de o natiune; fiecare natiune reclama propria sa suveranitate pentru exprimarea reala a culturii sale; toate natiunile au dreptul inalienabil la un tinut sau patrie.Combinarea factorilor istorici, politici, socio-economici, culturali si teritoriali determina o mare varietate de miscari nationaliste: a-Nationalismul de stat sau nationalismul original din Europa de Vest, a aparut in state relativ omogene din punct de vedere cultural si in care au existat tendinte de centralizare a acestora in cadrul unor granite mai mult sau mai putin stabile si s-a dezvoltat ca reactie impotriva absolutismului monarhic din secolul XVIII. Acest tip de nationalism a condus la formarea Angliei, Frantei, Suediei, Olandei, Portugaliei si Spaniei. b-Nationalismul de unificare in Europa a constituit baza unirii majoritatii regiunilor de cultura germana, sub conducere prusaca, intr-un stat national german, a transformarii Italiei intr-un stat unitar, a unirii slavilor meridionali intr-un singur stat ("ilirismul" si "yugoslavismul"), precum si a unirii celor trei provincii locuite de romani, prima data la 1859 si apoi la 1918. Un caz special a acestui tip de nationalism il constituie iredentismul (termen introdus dupa "Terra Irridenta", regiune din nordul Italiei pretinsa de guvernul italian dupa unificare), cand o parte dintr-o natiune se afla intr-un stat dominat de alta natiune si care se doreste a fi separata de acesta si alipita statului vecin in care natiunea respectiva este dominanta (de exemplu, iredentismul irlandez pentru unificarea cu Irlanda de Nord). c-Nationalismul istoric de separare din Europa a aparut in secolul XIX si a stat la baza desprinderii unui mare numar de state din vechile imperii multinationale: Grecia, Irlanda, Belgia, Norvegia, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Serbia, Croatia, Bulgaria, Albania, etc. d-Nationalismul ante-statal apare la natiuni care nu au un stat al lor si care aspira la un stat propriu. Acest tip a fost caracteristic polonezilor si evreilor in trecut si kurzilor in prezent. e-Nationalismul de eliberare sau nationalismul colonial, caracteristic populatiilor bastinase din fostele colonii europene din America, Africa si Asia (de exemplu Algeria, Kenya, Mozambic, Angola, Libia, Malawi, Zambia, Vietnam), constituind un factor important in cucerirea independentei f-Nationalismul colonistilor europeni din America de Nord si de Sud, Africa de Sud si Australia. g-Nationalismul post-colonial de separare si unificare in tarile recent independente, in general eterogene din punct de vedere cultural: Nigeria (Biafra), Etiopia (Eritreea), Uganda (Buganda), Somalia (Ogaden), Congo (Katanga), India (Kashmir), Bangladesh, Indonezia (Timor, Irian), Sri Lanka, Filipine, China (Tibet), Slovenia, Croatia, Krajna, Bosnia-Hertegovina, Kosovo, Letonia, Lituania, Estonia, Nagorno-Karabach, Osetia, Abhazia, Cecenia, Transnistria, Gagauzia, etc. h-Nationalismul separatist contemporan din vechile state dezvolate, numit si nationalism periferic, mai degraba pentru mai multa autonomie regionala decat secesiune totala si independenta, se datoreaza inegalitatilor in dezvoltarea economica a regiunilor culturale distincte: Wales, Catalonia si Tara Bascilor, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia si Croatia, Katanga, Ibo-Biafra. Practicile politice variaza de la violenta politica impotriva statului (Euskadi, Ulster, Corsica), la rezistenta non-violenta in Catalonia, Wales, Bretagne si la opozitie prin partide: Galicia, Scotia sau Alsacia. Alte exemple elocvente apar in Canada (Quebec, Teritoriile de Nord-indienii Atapaska si eschimosii), Belgia (flamanzi si valoni), Italia (Tirolul de Sud si Italia de Nord - Padania), S.U.A. (Texas), etc. i-Nationalismul de renastere sau nationalismul natiunii dominante, unde nostalgia dupa vechile imperii si maretia din trecut: turcii in spatiul otoman, sarbii in cel yugoslav, rusii in fostele republici sovietice, ungurii in Europa Centrala, iranienii in vechiul teritoriu persan, japonezii in fostele colonii asiatice, etc. j-Pan-nationalismul, apare in diferite momente ale istoriei unor state care au mai multe sau mai putine afinitati comune, dar un scop precis. Este vorba de nationalismul pan-african (reprezentat de Organizatia Unitatii Africane), pan-arab (reprezentat de Liga Araba) si cel pan-slav, aparut la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, pentru unirea slavilor din fostele imperii central si est-europene, miscare discreditata prin asocierea cu tendintele imperialiste tariste. (adaptat si completat dupa Muir, 1981)State nationale ( >60%)State nenationale (<60%)DivizateEtnice >95%60-94%Intermediare1 grup=40-60%Binationale1+2 >60%Multinationale1 grup= <50%Africa7439914America7611153Asia2226632Europa1299120Oceania423020Total522332172119GER, ROU, SRB, IRLISL, SML, JAPFLP, SUD, KZHCND, CH, BLG, PER, PGY, SRKNIG, IND, MLY, RSA, BHTaylor, 1993: Distributia geografica a statelor nationale situatia din 1985in Europa:- State nationale etnice: Islanda, Norvegia, Suedia, Polonia, Ungaria, Cehia, Franta, Grecia, Portugalia- State multinationale: Bosnia-Hertegovina, Monaco, Andorra, Gibraltar- State binationale: Belgia, Elvetia, Estonia, Letonia- State nationale cu importante minoritati nationale: Romania, Slovacia, Olanda- State nationale descentralizate, in care populatia minoritara se bucura de autonomie culturala i teritoriala, practicile federaliste fiind frecvente: Rusia, Marea Britanie, Italia, Finlanda- State nationale divizate: Romania, Irlanda, Germania sau Serbia se incadreaza intr-o mai mica sau mai mare masura in aceasta categorieRelatia teritoriu-stat national-minoritate nationalaExista o serie de factori geografici care pot influenta comportamentul unor grupuri minoritare: repartitia, concentrarea si localizarea in cadrul statului; pozitia relativa fata de statele vecine- raspandire inegala, dispersie insemnata (afro-americanii, evreii, tiganii, etc.) - posibilitati reduse de secesiune sau de formare a unei regiuni autonome- existenta unui "teritoriu national" - pozitie avantajoasa in actiuni politice- enclavele etnice = areale minoritare inconjurate de regiuni locuite de populatii majoritare - pozitie dazavantajoasa- "teritorii nationale" situate in zona de granita - sanse mari de reusita in secesiune- existenta unei natiuni majoritare sau a unei minoritati in statul vecin de aceeasi "culoare" etnica cu minoritatea dintr-un stat - potential de instabilitate marit- cel mai nefavorabil statut = minoritatile dispersate, fara "teritoriu national" si fara un stat national corespondent (lipovenii, tiganii, etc.) Clasificarea minoritatilor nationaleDupa localizare in cadrul statului majoritar si dupa relatia cu statul national corespondent:a- grupuri minoritare cu raspandire sporadica in interiorul statelor sau "itinerante": negrii afro-americani, imigrantii din tarile occidentale, rusii din fostele republici sovietice, iar in Romania: lipovenii (in special in mediul rural), grecii (in porturi), evreii (in mediul urban), armenii (in centrele comerciale Armenopolis-Gherla, Elizabetopolis-Dumbraveni, etc.);b- grupuri minoritare atasate unui teritoriu specific inconjurat de teritoriul natiunii dominante (asa zisele enclave etnice): armenii din Nagorno-Karabach, ungurii din fosta regiune autonoma maghiara;c- grupuri minoritare cu conationali minoritari in statele vecine: diaspora germana in Europa Centrala si de Est;d- grupuri minoritare ce detin un teritoriu "national", dar fara o natiune politica corespondenta: kurzii, tibetanii, laponii, eschimosii, palestinienii;e- grupuri minoritare ce detin un teritoriu "national" contiguu statului etnic corespondent, adica "minoritati limitrofe": ungurii din sudul Slovaciei, vestul Ruteniei Transcarpatice si a Romaniei, din nordul Voivodinei, Croatiei si Sloveniei, macedonienii din Grecia, Bulgaria si Yugoslavia, populatia germanica din Alto-Adige (Tirolul de Sud), romanii din Voivodina, Valea Timocului, sudul Dobrogei, Bugeac si Bucovina, etc.;f- grupuri minoritare care detin un teritoriu si au autonomie teritoriala: scotienii si galezii in Regatul Unit, italienii si retoromanii din sudul Elvetiei, catalanii in Spania, etc.;g- grupuri etnice nerecunoscute ca nationalitati, asa zisele "natiuni pierdute": cornish, vlahii, etc.Dupa modul de aparitie in cadrul diferitelor state:a- grupuri devenite minoritare prin contiguitate, adica acele grupuri care au devenit minoritati prin modificarea repetata a granitelor (ungurii din bazinul panonic, romanii din Bucovina, Bulgaria sau Bugeac, tirolezii din Italia, germanii din Silezia Superioara, karelienii din Rusia, etc.);b- grupuri devenite minoritare prin emigratie indepartata (evreii, tiganii, armenii, diferite categorii de imigrantii din perioada actuala, etc.);c- grupuri devenite minoritare prin emigratie apropiata (bulgarii, grecii, turcii, croatii din Romania);d- grupuri devenite minoritare prin colonizare (sasii, svabii, slovacii, secuii din Romania, albii din Africa de Sud, etc.); e- grupuri devenite minoritare prin acaparare, adica populatiile acelor natiuni care si-au pierdut independenta in diferite perioade ale istoriei, fiind inglobate in state mai mari (tibetanii, estonienii in fosta Uniune Sovietica, etc.).