Curs Geografie: Pamantul si sistemul geografic global

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Mihaela Verga
De-a lungul secolelor, au fost emise diverse pareri asupra formei Pamantului, in concordanta cu nivelul cunostintelor si cu conceptiile filozofice ale celor care le-au sustinut. Dintre acestea s-au impus trei. Pamantul este o sfera. Reprezinta conceptia care s-a conturat inca din antichitate si care s-a pastrat pana in secolul XVIII.

Ea are la baza o suita de observatii: - Luna, Soarele si celelalte planete au forma sferica, deci si Pamantul nu poate fi altceva; - O nava pe masura ce se departeaza de tarm devine tot mai mica, dar dispare treptat de la baza catre varful catargului, situatie care se explica doar prin deplasarea ei pe o suprafata curbata; - in timpul eclipselor de Luna, umbra Pamantului pe aceasta este circulara, forma pe care nu o poate realiza decat proiectia unui corp sferic; - Navigatorii observa Steaua Polara (indicator al Polului Nord) la Ecuator, la nivelul orizontului. Pe masura deplasarii la latitudini tot mai mari, steaua va fi observata pe bolta cereasca tot mai „sus” (la poli se afla la Zenit, la verticala), situatie care impune acceptarea formei sferice a Pamantului.



Pamantul un elipsoid (sferoid de rotatie). Conceptia ca Pamantul nu este o sfera, a inceput a fi revizuita in a doua parte a secolului XVII cand apar unele constatari ale savantului francez Jean Richet, trimis guvernator in Guyana. Pendulul acestuia (lung de 99,4 cm) era reglat pentru Paris; la Cayenne, el ramanea in urma, in 24 de ore, cu 2 minute si 28’; functionarea lui avea la baza relatia: t = k l:g (radical), unde t = durata unei oscilatii; l = lungimea pendulului; g = acceleratia gravitatiei; k = constanta.

Deci „t” nu corespundea ca marime intre Paris si Cayenne (k este constant, l este neschimbat), iar factorul care determina schimbarea lui era gravitatia. O oscilatie mai inceata a pendulului presupunea o reducere a fortei de gravitatie posibila in conditiile in care marimile razei Pamantului la Ecuator si Paris nu sunt egale.
- I. Newton avanseaza ideea ca Pamantul este turtit la poli datorita rotatiei, prin analogie cu turtirea observata la Jupiter; calculeaza pentru Pamant o turtire de 1/231 (cea reala 1/298)
- S-au organizat si expeditii in diferite regiuni ale Globului pentru a determina marimea unui arc de 10 latitudine. in Laponia, expeditia Academiei Regale de Ştiinte ale Naturii din Franta a masurat, in 1736, un arc de 57’ si a constatat ca acesta este mai lung, decat cel din zona Parisului. Expeditia din Peru (1735 – 1743) a remarcat faptul ca marimea arcului de cerc de 10 este mai mica, decat la latitudini medii.Deci forma Pamantului nu este o sfera, ci o sfera turtita la poli si bombata la Ecuator (sferoid de rotatie). Aceasta forma s-ar datora miscarii de rotatie care face ca forta centrifuga sa aibe o valoare maxima la Ecuator si sa fie nula la poli, iar forta centripeta (gravitatia) sa creasca treptat de la Ecuator spre poli.