Geologia Romaniei cuprinde notiuni de geologie a teritoriului tarii cu caracter de geologie regionala, incadrata in evolutia continentului european. Evolutia geologica regionala a scoartei terestre consta in esenta in trecerea de la stadiul de geosinclinal sau zona labila (mobila), la stadiul de regiune consolidata si invers, prefaceri care sunt insotite de procese tectono - magmatice complexe.
Unele zone au ramas, insa, foarte de timpuriu arii rigide, functionand pe parcursul evolutiei ca regiuni de platforma, care sunt arii largi ale scoartei terestre rigide, afectate numai de miscari de translatiei, rotatie si de oscilatie pe verticala, fara sau cu o cuvertura sedimentara cvasiorizontala. Mai sunt denumite regiuni cratonizate, stabile, fara zone seismice intense si care nu mai au fost regenerate in miscari de cutare.
Alte regiuni au evoluat alternativ ca zone rigide si ca arii geosincinale. De aici posibilitatea de a separa suprafata scoartei in arii structurale de diferite varste, cele mai recente fiind ale orogenezei alpine.
Pe continentul european se pot delimita arii a caror structura s-a realizat in anumite cicluri orogenice. Pentru reconstituirea prefacerilor pe care le-a suferit pamantul romanesc si intelegerea structurii geologice actuale, intereseaza, in mod deosebit, ansamblurile arhitectonice in care se incadreaza unitatile structurale ale teritoriului Romaniei. Astfel se delimiteaza arii consolidate timpuriu sau de platforma, ce constituie vorlandul Carpatilor. Acesta este format din regiuni care au suferit transformari profunde pana in ciclul orogenic alpin inclusiv. O a doua categorie de regiuni sunt foste zone de platforma care au fost regenerate in orogeneza alpina, devenind unitatile carpatice.
in evolutia sa, scoarta terestra parcurge mai multe perioade:
A.perioada de geosinclinal prin care are loc o miscare de coborare continua si acumulare de sedimente. in acest fel se deschide un nou bazin oceanic prin expansiunea a doua margini continentale, care in faza initiala constituiau o zona de platforma stabila si care a fost fragmentata;
B.perioada de orogeneza, cand are loc ridicarea unei catene muntoase si este considerata creatoare de relief pozitiv;
C.perioada de gliptogeneza in care forta tectonica de compresiune se reduce foarte mult, iar catena muntoasa este supusa unor intense procese de eroziune, care tind sa o transforme intr-o peneplena ( M. Şeclaman, 1999), ce constituie un teritoriu aplatizat cu aspect tabular ; prin reducerea fortei tectonice, procesul de ridicare a catenei muntoase inceteaza sau rata de ridicare a acesteia este inferioara proceselor de eroziune, astfel incat altitudinea se diminueaza continuu pana la stergerea diferentelor de relief.
Prin compresiune se produce o consolidare si rigidizare a marginilor continentale aflate in coliziune. Din modelul de mai sus rezulta ca structurile orogenice, care in final sunt transformate in peneplene apar la marginile unora mai vechi, ceea ce ar rezulta o crestere a masei continentale. insa procesele de dinamica a scoartei terestre fac ca aceasta sa evolueze continuu prin fragmentare, subsidente, consum, coliziune etc., astfel incat masa continentala variaza de la o perioada la alta.
Prin urmare, structura generala a scoartei terestre este data de structuri orogenice si zone de platforma rigide mai mult sau mai putin aplatizate, constituite in stadii de evolutie anterioare.
in cadrul unui ciclu orogenic, au loc doua categorii principale de procese:
a. procese de tectogeneza, cand se produc ample cutari ale scoartei terestre derulate in mai multe faze, mai mult sau mai putin periodice si contemporane.
b. procese de morfogeneza, prin care, pe de o parte, are loc ridicarea unitatii cutate pe mii de metrii inaltime, iar pe de alta, se edifica relieful spectaculos montan sub impactul factorilor modelatori externi.
