Integrarea activitatii diverselor celule, tesuturi necesita sisteme de comunicare intercelulara care se realizeaza cu ajutorul unor molecule semnal, mesageri eliberati de anumite celule si care transporta o informatie la alta celula sau grup de celule. Raspunsul diverselor celule, tesuturi la semnalele venite din mediul extern sau intern este coordonat de catre sistemul nervos si hormonal.
In sistemul hormonal, comunicarea intercelulara presupune existenta unei celule (endocrine) care sintetizeaza si secreta o molecula semnal (hormon) si o celula tinta, adica o alta celula situata la distanta. Sistemul circulator asigura transportul intre celula secretorie si celula tinta.
Sistemul hormonal este alcatuit din: a. glande endocrine b. hormoni circulanti c. tesuturi tinta
Glandele endocrine sunt celule sau grupuri de celule specializate in sinteza unuia sau a mai multor hormoni. Prin celula tinta se intelege o celula apta sa raspunda la un hormon.O celula poate elibera un hormon local care regleaza activitatea unor celule invecinate (actiune paracrina) sau chiar a aceleiasi celule (actiune autocrina).
intre sistemul nervos si cel endocrin exista intrepatrunderi numeroase, secretiile endocrine fiind influentate intr-un mod sau altul de catre creier. Activitatea creierului este influentata intr-un mod sau altul de hormoni.
Natura chimica a hormonilor.
Hormonii pot fi:
a. Peptide: sunt incluse aici atat polipeptidele complexe care contin legaturi disulfidice si pot fi glicozilate cat si peptide liniare continand cel putin trei resturi de aminoacizi.
b. Derivati ai aminoacizilor: acestia pot fi sintetizati fie dintr-un singur aminoacid sau prin cuplarea a doi aminoacizi. De exemplu, adrenalina si noradrenalina (catecolamine) sau hormonii tiroidieni, tiroxina (T4) si triiodotironina (T3).
c. Steroizii: hormonii steroidici cum ar fi cortisolul, aldosterona, estrogenii etc. contin un nucleu steroidic in timp ce in calcitriol nucleul steroidic este afectat prin desfacerea unor legaturi covalente.
