Etimologic privind lucrurile, cuvantul inflatie provine din latinescul inflare care are semnificatia de a se umfla in mod exagerat. Preluarea si folosirea termenului in vocabularul specializat al teoriei economice sunt pe deplin justificate. De la inceputurile manifestarii sale si pana in zilele noastre, fenomenul numit inflatie s-a definit , sub raportul continutului si formei de manifestare , prin aceasta trasatura esentiala - de crestere exagerata a preturilor.
Concepte fundamentale
Inflatia reprezinta un dezechilibru macroeconomic monetaro-real reflectat in cresterea masei monetare din circulatie, peste nevoile economiei, fapt ce conduce la deprecizarea monetara si la cresterea anormala, permanenta, cumulative si generalizata a preturilor.
Maurice Flamant defineste inflatia ca “o miscare de crestere dispersata a preturilor care se intretine prin ea insasi si care este datorata unei insuficiente relative, la un moment dat ,a ofertei spontane in raport cu cererea formulate la preturile curente de la inceputul perioadei analizate”.
Thomas Wilson defineste2 inflatia ca un rezultat al efortului pe care il face o natiune de a consuma mai mult decat ofera potentialul ei economic. Michael Rocard si Jaques Gallus afirmau ca “inflatia reprezinta cresterea durabila si generalizata a pretului”. Paul A. Samuelson si William D. Nordhaus considera ca “exista inflatie atunci cand nivelul general al preturilor este in crestere continua”.
