Pornind de la necesitatea respectarii conceptului de dreptate, avand in vedere ca „nimic nu face pe om mai rau decat nedreptatea” (Topirceanu) si ca „destinul lui s-a nascut odata cu nevoia de justitie si de respect individual” (Hamburger), a aparut si s-a dezvoltat „vocatia valorificarii conditiei umane cu ajutorul stiintei” (Scripcaru-Terbancea) si anume: medicina legala.
Numita si medicina judiciara, aceasta disciplina preocupata de realitatea faptica obiectiva ofera posibilitatea unui veritabil „dialog in serviciul adevarului” (P. H. Muller).
„Medicina legala ar putea fi definita ca: disciplina medicala de sinteza, situata la granita dintre stiintele medico – biologice (in general concrete) si cele socio-juridice (de regula abstracte), ce are drept scop sprijinirea competenta a justitiei ori de cate ori pentru lamurirea unei cauze judiciare sunt necesare (anumite) precizari cu caracter bio-medical” (aprecieri facute de Dr. in stiinte medicale Valentin Iftenie in Medicina Legala pentru facultatile de Drept – Ed. Stiinte Medicale).
Prof. vasile Astarastoaie si Prof. Ghe. Scripcaru in Medicina Legala pentru Juristi, Ed. Polirom 2005 definesc:
Medicina legala este stiinta medicala ce isi pune cunostintele in slujba dreptului si, prin drept, in slujba ordinii sociale.
