Megaronul era o constructie de forma dreptunghiulara, cu zidurile laterale prelungite cu 2 metri in inaltime, avand intre cele doua ziduri doua coloane si apoi un acoperis in doua ape (bolta triunghiulara?) (acoperis in doua pante). Megaronul era din piatra, dar si din argila nearsa. in interiorul megaronului, de jur imprejurul salii, erau lavitele pentru dormit, iar in mijlocul salii (de dimensiuni mari, de obicei 12-10 metri) se afla vatra pentru foc, care era legata de acoperis printr-un cos de evacuare al fumului si care, totodata, ingaduia iluminarea. Deasupra vatrei acoperisul sprijinit de coloane este intrerupt de o portiune (gaura) pentru a lasa sa iasa fumul printr-o deschidere (cos).
Arhitectii din arhaicul timpuriu au adaptat aceasta constructie templului, cu unele transformari. Megaronul trebuia adaptat noilor functii, celor religioase, de vreme ce era destinat stapanului spiritual - zeului - si nu stapanului lumesc. in acest caz, s-au dovedit improprii vatra de foc si cosul de fum, ele fiind indepartate. Cum zeul nu avea trebuinta de caldura, de vatra de foc, iar pamantenii trebuiau sa vada in interiorul edificiului, pentru iluminare s-au interpus grupuri de cate trei stalpisori, intre tavanul de scanduri (acoperisul in ape) si peretele portant (grinda?). Acesti stalpisori vor genera ulterior ideea de triglif. Dispuse la distante egale, golurile dintre triglife erau obturate cu placute de lut ars. (aceste goluri obdurate cu placute vor genera metopele?)
In perioada arhaica se structureaza templul ca atare.
a)in cea de-a doua faza, aceea a arhaicului matur, are loc cristalizarea (aparitia) celor doua ordine (stiluri) arhitecturale ale templului (doric si ionic) (aparitia elementele de baza ale celor doua ordine ale arhitecturii grecesti)
in arhaicul matur, templul arhaic primeste de jur imprejurul sau cate un rand de coloane (peristilul).
Templul, care este mai intotdeauna inconjurat de coloane (peristil), cuprinde:
secos (partea zidita a templului, numita si naos) in care se gaseste cella (unde se depunea statuia zeitatii adorate);
pronaos, pridvor deschis, cu coloane, limitat pe ambele laturi de un "ante", denumire sub care se subintelege prelungirile zidurilor naosului;
opistodom, o incapere similara cu pronaosul si opusa acestuia.enatorul!
