Arta Egiptului antic evoluaza in stransa interdependenta cu institutiile fundamentale: „Biserica” (sau Templele de cult) (institutia religioasa) si Faraon (institutia politica). Vechi egipteni credeau in zei (Horus cel intelept, Osiris, Isus, Ra – zeul soare) si mai credeau in reincarnare. Ei credeau ca omul are pana la sapte suflete, care luau anumite forme. Din cele sapte suflete, se disting doua: „sufletul Ba” (scare lua forma/chip de porumbel) si „sufletul Ka” (care lua chip de om) – stadiul din care pleca si in care se intorcea.

Egiptenii credeau ca o parte a fiinite omenesti, numita “ka”, nu piere odata cu trupul, ci continua sa traiasca, avand aceleasi nevoi ca si defunctul inainte sa moara. Pentru ca aceasta parte sa se poata intoarce in trupul din care a plecat, se luau masuri speciale pentru ca el sa nu se descompuna si sa nu putrezeasca. In acest scop, trupurile mortilor erau imbalsamate cu diferite substante si transformate in mumii.



Credinta in reincarnare (in reintoarcerea „sufletului Ka”) a generat cultul mortilor. Cultul mortilor presupunea doua lucruri: construirea unui loc (case) de veci si mumificarea (pregatirea trupului pentru intoarcerea „sufletului Ka”)

Mumificarea nu era pentru toti. Cei saraci nu erau mumificati, ci erau ingropati in peretele abrupt al unei stanci (ulus?). Cei bogati erau insa mumificati (mumificarea presupunea costuri mari). Procesul de mumificare tinea de la o luna la 60 de zile. Pentru aceasta, egiptenii au facut medicina, stiinta care s-a raspandit apoi in Orient si apoi in Grecia.