Dupa fiecare conflict major, de regula, invingatorii au imaginat si au impus lumii o formula de organizare a pacii care la randul ei a determinat o arhitectura a granitelor si a generat o suita de institutii politice si politico-militare care sa asigure securitatea.
Analizand acest aspect istoricul Gh. I. Bratianu ajungea la concluzia ca in istoria universala "doua sunt formulele pe care le vom intalni din timpurile cele mai vechi pana in pragul actualitatii (1 ;9). Acestea au alternat in functie filozofia care a dominat la un moment dat principiile si normele care erau acceptate pentru comportamentul statelor in relatiile internationale.
Definind cele doua formule, Gh. I. Bratianu aprecia ca "una este formula organizarii pacii prin ierarhie, prin precumpanirea mai mult sau mai putin accentuata, mai mult sau mai putin radicala a unei puteri, a unui stat, cealalta este formula organizarii pacii prin federatiune, prin intelegere intre mai multe state, intre mai multe puteri care cauta pe un principiu de paritate sa organizeze viata popoarelor" (1 ;9). Infrangerea Puterilor Centrale in toamna anului 1919 a pus fortelor Antantei si a puterilor asociate adaptarea unei formule de organizare a pacii in Europa si in lume.
