Curs Istoria veche a romanilor

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 17:01 history_edu Boghian
Istoria Veche a Romanilor sau Istoria Antica a Romanilor studiaza evolutia societatilor umane care au trait in spatiul carpato-danubiano-pontic in perioada deosebit de indelungata cuprinsa intre aparitia primelor dovezi ale procesului de antropogeneza in acest teritoriu datata, in stadiul actual al cercetarilor, la circa 1 milion de ani i. Chr. (asa cum arata si descoperirile din Europa) si secolele VII-VIII p. Chr. cand etnosul romanesc individualizat isi face simtita prezenta in cadrul romanitatii orientale carpato-balcanice.

Cadrul geografic
Spatiul istoric in care s-a desfasurat evolutia comunitatilor umane, care constituie obiectul de studiu al Istoriei Vechi si Arheologiei Romanilor, cuprinde teritoriul definit, in principal, de Muntii Carpati, Dunare si Marea Neagra, intrat in istoriografie sub denumirea de spatiul carpato-dunareano-pontic, strabatut de raurile care izvorasc din Carpati si se varsa in Dunare sau Marea Neagra [hotarele naturale fiind marcate la vest de Dunarea mijlocie (Dunarea pannonica) si Tisa, iar la est de Nistru = Tyras].



Acest teritoriu este caracterizat prin individualitate, unitate in diversitate, dispunere armonioasa si proportionala a formelor de relief. Muntii Carpati (Carpathes Oros) au constituit o arie de umanitate (V. Tufescu) si coloana vertebrala a ariei geografice locuite de romani (G. Valsan), nu au fost un hotar etnic ci un spatiu de convergenta istorica. Dunarea (Istros, Danubius) a fost o axa de legatura intre Europa de est si sud-est si lumea central europeana (Gr. Antipa), populatiile care au locuit de-a lungul cursului mijlociu si inferior al acesteia, deci si tracii, getii si romanii, au avut destinul de unitate al neamurilor statornice care au trait pe tarmurile altor mari fluvii.

Nistrul (Tyras) a constituit o alta cale de legatura intre Europa de rasarit si cea centrala, culoarul strabatut, de timpuriu, de numeroase neamuri aflate in migratie, o adevarata via gentium. Marea Neagra (Euxeinos Pontos) a reprezentat fereastra acestui spatiu spre lumea Mediteranei de rasarit, acolo unde au inflorit unele dintre marile civilizatii ale antichitatii si de unde au venit, spre teritoriul carpato-danubiano-pontic, numeroase influxuri culturale - orientale, grecesti, est-romane si bizantine. Climatul aflat la interferenta arealelor atlantice, mediteraneene si continentale est-europene, densa retea hidrografica, principala si secundara, bogata vegetatie, in care padurea primara si secundara si-a pastrat un loc de frunte pana la inceputurile evului de mijloc, in asociere cu o numeroasa si diversa fauna, au favorizat, aproape in toate timpurile istorice, popularea acestui spatiu.

Civilizatii unitare s-au dezvoltat de-a lungul timpului in bazinele hidrografice carpatice, de o parte si de alta a Muntilor Carpati si a Dunarii, pana la Muntii Balcani (Haemus). Spatiul carpato-danubiano-pontic, situat la interferenta Europei dunarene cu intinsele stepe ale Europei rasaritene si a zonei sud-est europene si micro-asiatice cu nordul continentului, a reprezentat o veritabila placa turnanta a elementelor superioare de cultura materiala si spirituala, devenind un teritoriu privilegiat de sinteza etno-lingvistica si culturala preistorica, protoistorica si istorica.