CUPRINS1. Consecintele primului razboi mondial si noua ordine internationala2. Rusia: de la revolutia din februarie 1917 la Republica sovietica.3. U.R.S.S. - constituirea, viata politica si dezvoltarea social-economica in perioadainterbelica.4. tarile Europei de Vest in perioada interbelica (1918-1939)5. tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939.6. Al doilea razboi mondial (1939-1945).7. Organizarea postbelica a lumii si evolutia relatiilor internationale dupa cel de-al doilearazboi mondial.8. Evolutia economica si politica a tarilor Europei de Vest in perioada postbelica.9. Evolutia tarile din Europa Centrala si de Sud-Est in perioada postbelica (1945-1989).10. Evolutia U.R.S.S. in perioada 1945-1985.11. Dezintegrarea U.R.S.S.12. Schimbarea regimurilor politice si transformarile economice din statele Europei de Rasarit(1989-1991).13. Sfarsitul "razboiului rece". Formarea unei lumi multipolare.1. Consecintele primului razboi mondial si noua ordine internationala.Obiectivele capitolului- Evocarea obiectivelor urmarite de marile puteri angajate in primul razboi mondial.- De a urmari modul in care un "conflict" regional s-a transformat intr-un razboi mondial sirazboi total- De a reliefa impactul razboiului asupra organizarii ordinii politice mondiale postbelicePana in anul 1914 nu au existat nici un fel de razboaie mondiale, iar continentul european,incepand cu anul 1871, a cunoscut o perioada de "pace relativa". Echilibrul politic era mentinut decei sase jucatori principali din partida internationala din Europa, cunoscuti sub numele de "MariPuteri" (Anglia, Franta, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia - din 1871 Germania mare, si dupa unificareItalia) la care se mai adaugau SUA si Japonia. Razboaiele in care au fost implicate Marile Puteri dealungul secolului al XIX-lea au fost relativ scurte si cu o participare redusa - erau implicate douasau trei state - cum a fost in cazul Razboiului Crimeii (1853-1856).in vara anului 1914, "undeva in Balcani", un conflict dintre Serbia si Austro-Ungaria vagenera un adevarat lant al confruntarilor si declaratiilor de razboi. El va capata dimensiuniapocaliptice, in urma escaladarii iresponsabile a loviturilor reciproce, a ambitiilor si provocarilornemasurate ale celor mai mari puteri industriale ale lumii, inaugurand un secol de "violenta" lascara planetara. in viziunea lui John Barber, un conflict de asemenea proportii - soldat cu 9 milioanede morti pe campurile de lupta si un bilant al costurilor militare de 961 miliarde franci aur - "a fostgenerat, in principiu, de un ardent nationalism si de influenta celor doua sisteme potrivnice dealiante".Razboiul a inceput la 28 iulie 1914, avand drept pretext asasinarea arhiducelui FranzFerdinand, savarsit la Sarajevo la 28 iunie. "Conflictul" dintre Austro-Ungaria si Serbia ageneralizat iar marile puteri europene au intrat, rand pe rand, in razboi. La 1 august Germania adeclarat razboi Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august Frantei, iar la 4 august adeclarat razboi Belgiei. intr-un interval de doua saptamani razboiul a primit o dimensiuneeuropeana. in august 1916, Romania a aderat la tabara Antantei pentru eliberarea Transilvaniei desub stapanirea Austro-Ungariei. in sprijinul Angliei si Frantei in anul 1917 vin Statele Unite aleAmericii si Grecia. Angajarea treptata in conflict a unor state din afara continentului european,animate de aceleasi proiecte imperialiste si colonialiste sau de sentimente nationale a transformatrazboiul intr-un razboi mondial.Nici una dintre marile puteri implicate nu banuiau urmarile gestului lor. Germania si Rusiatarilor nu avea nevoie de acest conflict care le va deturna de pe traiectoria unei evolutii economicepromitatoare si le va expune unor pericole de moarte. Nici Franta si Marea Britanie nu intuiau calupta lor impotriva ascensiunii germane pe continent va duce la "inceputul sfarsitului" primatuluieuropenilor si "avanpremiera" hegemoniei SUA.Ignorand aceste aspecte, fiecare dintre marile puteri implicate in razboi urmarea realizareaunui anumit scop. Austro-Ungaria si-a directionat expansiunea politica si militara in Balcani, spreDalmatia, Albania, Bosnia-Hertegovina. Reichul german, urmarea crearea unei Mitteleurope prininglobarea unor teritorii din Europa si Asia si crearea unui imperiu colonial, desfiintarea Frantei camare putere.Celor doua mari puteri - Austro-Ungaria si Germania lui Wilhelm al II-lea le-a revenitraspunderea directa si imediata pentru declansarea primului razboi mondial.Obiectivele si planurile celor doua mari puteri le situau automat pe pozitii adverse fata deItalia, Serbia si mai ales fata de Rusia tarista, "protectoarea" slavilor din regiune, prima "putereortodoxa" a lumii si a continentului si principala competitoare, alaturi de Franta si Marea Britanie,in lupta pentru stapanirea stramtorilor Bosfor si Dardanele.Primul razboi mondial a implicat toate marile puteri si toate tarile europene, cu exceptiaSpaniei, Olandei, a celor trei tari scandinave si a Elvetiei. S-au confruntat doua coalitii politicomilitare- Antanta si Tripla Alianta; treptat, in orbita razboiului au fost cuprinse 28 de state cu opopulatie de 1,5 mlrd. de locuitori. Forta militara angajata a fost impresionanta. Principalele statebeligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldati la care se adauga si tehnicamilitara cu o mare capacitate de a actiona si de distrugere. Utilizarea avionului si submarinului aoferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat si pe apa, fiind sterse deosebirile dintre front si spatelefrontului. Tancul si armele chimice au transformat razboiul de transee intr-unul de uzura.Intrarea in razboi a Statelor Unite de partea Aliatilor, in 1917, a permis acestora sa il castigein anul 1918. Prabusirea puterilor centrale s-a produs in toamna anului 1918: Bulgaria a semnatarmistitiul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiembrie iar Germaniacedeaza dupa abdicarea imparatului Wilhelm al II-lea, armistitiul fiind semnat la Rethondes, langaCompiegne, la 11 noiembrie 1918.in viziunea istoricului Camil Muresanu acest razboi, in prima sau ultima instanta, a stat laoriginea tuturor "evenimentelor de cosmar" ce au marcat atat de adanc si de tragic secolul al XXlea.A fost intaiul razboi total: in actiuni fiind implicate nu numai efectivele armate ale tarilorbeligerante ci si intreaga populatie, antrenata in organizarea unei uriase industrii militare; urmarilelui au fost resimtite pe intreg teritoriul statelor beligerante (chiar si pe al celor neutre), nu numai inzonele de operatiuni; a fost purtat in toate mediile fizice posibile: pe uscat, in aer, pe apa si sub apa.O alta fateta a razboiului a fost razboiul economic; blocada economica instituita de Antantacontribuind din plin la infrangerea blocului austro-german.Urmarile sale au fost de o complexitate extraordinara: au fost inlaturate patru dinastiidomnitoare - Romanovii din Rusia, Hohenzollernii din Germania, Habsburgii din Austro-Ungaria siSultanii din Imperiul otoman; a crescut numarul republicilor in comparatie cu cel al monarhiilor;mai multe state au adoptat constitutii sau au realizat reforme democratice. Razboiul a slabit Europa,in primul rand in beneficiul Statelor Unite. Din situatia de debitori inainte de razboi, la sfarsitulacestuia, Statele Unite au devenit creditorii continentului european. Puterile europene au iesit dinrazboi decimate dupa care a urmat falimentul lor moral.Conferinta de pace de la ParisTratatele de pace au fost pregatite la Conferinta de pace ce s-a reunit la Paris, incepand cu18 ianuarie 1919. Dezbaterile au fost dominate initial de Consiliul celor zece, din care faceau partecate doi reprezentanti ai Frantei, Statelor Unite, Marii Britanii, Italiei si Japoniei, apoi de Consiliulcelor patru, care-i reunea pe presedintele guvernului francez, Georges Clemenceau, primul ministrubritanic, Lloyd George, presedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson si presedintele guvernuluiitalian Vittorio Orlando. Un rol determinant l-au jucat doua persoane, Clemenceau si Wilson,Conferinta de pace semanand adesea "datorita conceptiilor lor opuse cu un duel. Multi auevidentiat, comparativ, realismul, chiar cinismul lui Clemenceau si idealismul lui Wilson".Principala preocupare a lui Clemenceau era obtinerea de garantii pentru securitatea Frantei in timpce Wilson voia sa instaureze pacea universala. in acest scop, presedintele american considera cadoua elemente sunt decesive: dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, ce ar determinadisparitia principalei cauze a conflictelor si crearea unei "ligi a natiunilor", care sa reglementezedreptul international prin impunerea autoritatii sale morale asupra tuturor statelor. Textul ce a servitbaza pentru discutii a fost mesajul presedintelui american din 8 ianuarie 1918, Cele 14 puncte, incare pleda pentru dreptul popoarelor la autodeterminare si aplicarea principiului nationalitatilor.Presedintele american promova si ideea constituirii unei organizatii a natiunilor ce trebuia sagaranteze pacea mondiala. in anii razboiului problema organizarii ordinii mondiale a generatnumeroase dezbateri care s-au materializat in diverse proiecte, planuri, propuneri de organizareinterstatala. Toate aceste cautari urmareau crearea unui sistem prin care pacea sa poata fi aparata, safie folosite doar mijloacele pasnice pentru rezolvarea conflictelor si eliminarea pe aceasta cale arazboiului. in proiectele elaborate se preconiza practic crearea unei Europe noi, organizata pe bazaprincipiului nationalitatilor. Diverse documente adoptate in anii razboiului, care demonstraupreocuparea pentru organizarea postbelica, contineau principii care se vor regasi in viitorul Pact alSocietatii Natiunilor: egalitatea intre state, dreptul de suveranitate asupra teritoriului national,inviolabilitatea acestui teritoriu, blamarea razboiului de agresiune si nerecunoasterea posesiunilorobtinute prin forta, neamestecul in treburile interne, acceptarea razboiului de aparare, asistentareciproca a statelor, rezolvarea conflictelor de orice natura pe cale pasnica etc.Au fost semnate tratate intre Aliati si tarile invinse, precedate de un preambul ce marcacrearea Societatii Natiunilor. Tratatul de la Versailles, semnat cu Germania la 28 iunie 1919, erafoarte dur pentru aceasta: Germania era declarata principala responsabila de declansarea razboiului,impreuna cu aliatii sai; a pierdut o parte din teritoriu si cele cateva colonii.Tratatul de la Saint Germain-en Laye, semnat cu Austria (10 septembrie 1919), si cel de laTrianon, cu Ungaria (4 iunie 1920) au consfintit dezmembrarea Imperiului austro-ungar in noistate: Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria, Ungaria si Polonia si au redat anumite regiuni statelor dejaexistente: Transilvania Romaniei, Triestul si o parte din Istria Italiei. Tratatul de la Neuilly cuBulgaria (27 noiembrie 1919) i-a amputat acesteia teritoriul in favoarea statelor vecine. Tratatul dela Sevres cu Turcia (10 august 1920), a demilitarizat stramtorile si a dezmembrat Imperiul otoman.Harta Europei a fost schimbata prin crearea unor state nationale sau unificarea altora. Frantarecapata Alsacia si Lorena, Germania pierdea o septime din teritoriu si era despartita de PrusiaOrientala prin coridorul Danzig, destinat sa permita Poloniei accesul la mare prin portul cu acelasinume, declarat oras liber. Pe harta politica a Europei a reaparut ca stat Polona care cuprindea ingranitele sale teritorii anexate de Austro-Ungaria, Germania si Rusia tarista. in urma destramariiimperiului dualist Boemia, Moravia si Slovacia s-au unit in 1918 si au format Cehoslovacia. in sud,Croatia, Bosnia si Dalmatia au format in jurul Serbiei si Muntenegru un alt stat, Regatul sarbilor,croatilor si slovenilor (din 1928 Iugoslavia). Austria si Ungaria au fost separate definitiv si reduseteritorial; Austriei i-a fost interzisa unirea cu Germania.Turcia, mostenitoarea Imperiului otoman, a fost redusa la litoralul european alConstantinopolului si la Asia Mica iar stramtorile Bosfor si Dardanele erau deschise comertuluiliber. Bulgaria in calitate de stat invins a fost nevoita sa accepte cedarea unor teritorii in favoareaGreciei si Iugoslaviei. Au loc modificari pe harta politica si in estul Europei, unde in urmadezintegrarii fostului Imperiu tarist au obtinut independenta Letonia, Lituania, Estonia si Finlanda,recunoscute oficial de sovietici in 1920.La Conferinta de la Paris dintre marile puteri care decideau anterior soarta continentului alipsit Rusia, din cauza nerecunoasterii regimului instaurat de Lenin in octombrie 1917. A fostprezenta insa o delegatie de rusi care pretindeau ca reprezinta interesele viitoarei Rusiei Mari,pentru care luptau armatele albe pe fronturile razboiului civil din Rusia.Noua configuratie a frontierelor europene, fondata pe principiul nationalitatilor, era departede a fi perfecta. Noua ordine nu a reusit sa rezolve toate pretentiile teritoriale ale invingatorilor iardupa incheierea tratatelor au ramas multe nelamuriri: anumite regiuni vor fi obligate sa decida prinreferendum carei tari vor sa ii apartina, in timp ce anumite orase sunt declarate libere. O altaproblema cu care se vor confrunta noile state este cea a minoritatilor nationale, care au acceptat cugreu sa se integreze. Nemultumirile celor invinsi precum si cele aparute in randul unor minoritati aucontribuit la aparitia revizionismului.Tratatele, laborios si dificil elaborate, desi au rezolvat o serie de probleme, au generat sialtele noi. Ele au fost semnate intr-o atmosfera incordata, dominata mai mult de insatisfactie decatde multumire, toata lumea fiind constienta de faptul ca "desi nu fusese posibil sa se realizeze cevamai bun, aceste tratate creau numeroase tensiuni, nu multumeau pe nimeni, revoltau pe multi".Principala consecinta a razboiului pentru Europa a fost semnalul propriului ei declin. inviziunea unor autori razboiul a contribuit la aparitia unei Europe "si mai fragila decat era dinaintede razboi, o Europa la fel de invrajbita, discreditata - si saracita pe deasupra".2. Rusia: de la revolutia din februarie 1917 la republica sovietica.Obiective:- De a urmari evolutia evenimentelor din februarie 1917- Elucidarea cauzelor ce au dus la lovitura de stat din octombrie 1917: incapacitateaGuvernului Provizoriu si rolul liderului bolsevicilor V.I.Lenin in organizarea insurectiei.- Activitatea noului regim bolsevic si lupta pentru mentinerea puterii in anii 1918-1921.La inceputul secolului al XX-lea Rusia era o tara a contrastelor, fapt ce se reflecta instructura sociala a populatiei: clasa conducatoare - 0,5 %; clasa dominanta - 12 %; clasacomerciantilor, proprietarii de fabrici si bancherii - 1,5%; clasa muncitoare - 4,0 %; taranimea -82,0%.Imperiul rus era guvernat in mod autocratic de catre tarul Nicolae al II-lea (1894-1917),ultimul reprezentant al dinasiei Romanov. in anul 1906 a fost creata o adunare reprezentativa,Duma de Stat care avea functii legislativ-consultative, dar in plan politic avea un rol limitat.Opozitia urmarea transformarea regimului autocratic intr-unul constitutional, iar Duma trebuia saaiba rolul de parlament, dar n-a reusit, Rusia ramanand in continuare o monarhie autocratica.Manifestul din 17 octombrie 1906 a legalizat activitatea partidelor politice formate in ultimuldeceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat in viata politica a tarii.in Rusia a existat o puternica opozitie politica, divizata in partide care pledau pentrureforme - Partidul Constitutional democrat (cadetii) din randul carora se vor desprinde dupa 17octombrie 1906 octombristii care urmareau instaurarea unui regim constitutional, si opozitiaradicala alcatuita din Partidul social-revolutionar (eserii), ce optau pentru un socialism, bazat peeconomia rurala; Partidul social-democrat, care s-a scindat in anul 1903 in doua fractiuni -mensevicii ce pledau pentru un partid de masa si bolsevicii, condusi de Lenin, adeptul unui partidcentralizat si disciplinat, mai putin numeros dar eficient. Pe eschierul politic care s-a mentinut panain octombrie 1917 cadetii vor detine pozitia centrala, octombristii se vor situa in dreapta lor iarradicalii vor domina polul de stanga. Unele partide vor ocupa pozitiile extreme si vor lupta prindiverse mijloace pentru cucerirea puterii, fiind sprijiniti in demersurile lor si de forte din afara tarii.Rusia in ajunul revolutiei din februarie 1917Primul razboi mondial care a izbucnit la 28 iulie 1914 va avea urmari profunde asupraImperiului rus. Conducatorii Rusiei n-au retinut din lectia oferita de razboiul ruso-japonez impactulpe care il poate avea o noua conflagratie pentru monarhie. in acel razboi infrangerea a fost urmatade o revolutie. Un nou razboi insemna pentru Rusia caderea imperiului iar imparatul Nicolai eraconstient de acest lucru. Pentru monarh si pentru viitorul imperiului cel mai bine ar fi fost sa eviteparticiparea la primul razboi mondial. Conditiile politice si economice create de razboi accelereazacaderea tarismului.Inertia si incompetenta puterii i-a determinat pe rusi sa se organizeze si sa anticipeze, de faptrevolutia. Cauza directa a declansarii revolutiei a fost prabusirea structurilor politice fragile subloviturile razboiului. in 1905 guvernul si monarhul au fost aliati si au reusit sa restabileasca vecheaordine, chiar daca au fost nevoiti sa accepte promovarea unor reforme si crearea Dumei. Pe timp depace si cu o armata prezenta si pregatita sa puna capat dezordinilor o revolutie putea fi mult maiputin violenta, iar fortele moderate, reformatoare, aveau mai multe sanse sa preia puterea. in anul1914, pentru Rusia aceasta optiune nu figura in planurile sale, chiar daca unii politicieni erauconstienti de planurile Germaniei wilhelmiene privitoare la Europa si Rusia. Pe de alta parte, Rusianu era pregatita de a duce un razboi de durata in care avea sa se transforme conflictul dintre Serbiasi Austro-Ungaria. Planurile militare aveau in vedere un razboi scurt, dupa modelele celor dinsecolul precedent, in care deciziile erau luate cu rapiditate, mizandu-se pe aranjamente intre cei carevizau mentinerea echilibrului de putere pe continentul european. Razboiul va scoate la suprafata oserie de probleme, nu numai cele privind pregatirea armatei, dar si cele de ordin economic, caredemonstreaza incapacitatea Rusiei in acea perioada de a face fata unui razboi indelungat.Au existat insa unele spirite clarvazatoare ce au realizat care erau riscurile ce le presupuneaun razboi pentru stabilitatea tarii. Printre cei ce au pledat pentru pastrarea neutralitatii intr-un posibilconflict european s-au aflat persoane devotate tarului, cum ar fi Witte si Stolipin, sprijiniti, de altfel,in alte proiecte. Cel mai bine a reusit sa surprinda impactul unui razboi pentru Rusia fostul ministrude interne si seful Departamentului Politiei, Piotr Durnov, care intr-un memoriu adresat tarului infebruarie 1914 mentiona ca in eventualitatea unor infrangeri militare << o revolutie sociala, informele ei cele mai teribile, va deveni de neevitat in Rusia >>. Experienta sa in calitate de ministru sisef al politiei i-a permis conturarea imaginii viitoarei revolutii, care va incepe cu blamareaguvernului de catre toate categoriile societatii pentru esecurile de pe campurile de lupta; cei care vorincita masele vor fi chiar politicienii din Duma. Razboiul va duce la slabirea potentialului armatei sia fortelor de ordine care nu vor reusi sa sprijine guvernul sa restabileasca ordinea si sa impiediceexaltarea maselor, in special pe tarani. in aceasta agitatie partidele de opozitie nu vor reusi sarestabileasca autoritatea puterii, deoarece nu se bucurau de sprijinul popular, iar Rusia << se vaprabusi intr-o anarhie absoluta, ale carui consecinte nici macar nu pot fi imaginate >>. Celementionate mai sus demonstreaza perspicacitatea fostului ministru de interne care a reusit sasurprinda in acest document principalele amenintari care planau deasupra puterii in cazul unuirazboi si in special in cazul unei infrangeri, in Rusia existand deja un precedent in anul 1905.Revolutia din februarie 1917Revolutia din februarie din Rusia a fost precedata de unele modificari ce s-au produs lanivelul mentalitatilor colective ale populatiei din tarile beligerante. Dupa doi ani si jumatate derazboi tot mai multe forte politice incep sa-si puna intrebari in legatura cu sensul sau eficientaefortului depus in conditiile in care nimeni nu putea anticipa care va fi deznodamantul conflagratiei.in randul opiniei publice se manifesta doua curente care vor influenta evolutia ulterioara aevenimentelor. Pe de o parte se aflau cei care pledau pentru continuarea luptei pana la castigareavictoriei, indiferent prin ce mijloace, iar pe de alta parte existau forte care isi exprimau indoialaasupra necesitatii acestui efort, contestand insusi ratiunea lui de a fi si pledau pentru incetareaostilitatilor si restabilirea pacii. Curentul pacifist se bucura in special de sprijinul partidelorsocialiste, care luptau pentru << pacea fara anexiuni si despagubiri >>.in cazul Rusiei criticile la adresa politicii de razboi se alatura celor referitoare la formele deguvernare. in Duma, incepand cu 1915, opozitia liberala critica deschis incapacitatea serviciilor deadministrare a razboiului, anarhia birocratiei ministeriale, carentele guvernarii. incepand dinseptembrie se va forma un Bloc progresit care va fi alcatuit din trei partide: constitutionaldemocratii,progresistii si octombristii, care grupeaza doua treimi din deputati. Opozitia se pronuntapentru un guvern care sa fie responsabil in fata Dumei si sa fie capabil sa << conduca >> razboiul.Aceste demersuri denota intentia opozitiei de a reforma regimul autocratic si erau o amenintaredirecta la adresa puterii. in randul opozitiei unii s-au pronuntat chiar pentru o << lovitura de stat >> dacatarul nu va accepta propunerile lor. Criza puterii a izbucnit in ultimile luni ale anului 1916, iar tarul,lipsit de sprijin si de aliati de nadejde a fost nevoit sa asiste la acest spectacol in calitate despectator si nu de actor principal. El va reveni pe scena politica prea tarziu, cand nu se mai puteasalva prea mult, si fortat de imprejurari se va dezice de principala sa preocupare - mentiereaautocratiei.Greva muncitorilor de la Uzina Putilov din Petrograd din 28 februarie 1917 a servit dreptsemnal pentru declansarea actiunilor de protest, iar in fruntea manifestantilor se situeaza uniimilitanti socialisti care, insa, nu erau pregatiti sa-si asume responsabilitatea pentru soarta tarii. inacelati timp conducatorii Dumei au reactionat prompt, formand un birou executiv, alcatuit din 12membri, intitulat Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ordinii in Capitalasi Stabilirea legaturii cu Persoane individuale si Institutii, in frunte cu Rodzianko, presedinteleDumei. Acest organ era alcatuit din 10 reprezentanti ai Blocului Progresist si doi reprezentanti aisocialistilor revolutionari, printre care se afla si A. Kerenski.in paralel, in Petrograd in cursul zile de 28 februarie se formeaza Sovietele, dupa exemplucelor din 1905, care reprezentau interesele muncitorilor si soldatilor. Aceste institutii erauconstituite la initiativa mensevicilor. Autoritatea decizionala a Sovietelor a trecut in seamaComitetului Executiv (Ispolkom).Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea sa devina in curand Guvern Provizoriu, si-a asumatteoretic intreaga raspundere a guvernarii, in timp ce Ispolkom-ul ramane un soi de curte suprema aconstiintei revolutionare. Astfel, in Rusia a luat nastere un sistem de guvernare neobisnuit, numit"dvoevalstie" - puterea dualista sau "diarhie" ce a durat pana in octombrie 1917. tarul Nicolai alII-lea a fost obligat sa abdice, fapt ce s-a produs la 3/17 martie 1917, cand se sfarseste perioada dedomnie a dinastiei Romanov (1613-1917) si a Imperiului rus, iar Rusia se va transforma in perioadaurmatoare intr-o republica.Guvernul Provizoriu, constituit la 27 februarie/12 martie1917, in frunte cu printul GheorgheLvov, a preluat conducerea tarii, acordand libertati fundamentale de opinie, de expresie si deintrunire si promitea alegerea democratica a unei Adunari Constituante. Dezmembrarea structuriimilitare ierarhice a fost declansata de Ordinul nr. 1 al Sovietului, prin care se infiintau sovietelesoldatilor. Astfel, cele mai multe dintre previziunile lui Durnov aveau sa se indeplineasca.Dupa revolutia din februarie 1917, in spatiul fostului Imperiu rus s-a pus in mod acutchestiunea realizarii dreptului la autodeterminare, ca o modalitate de rezolvare a problemeinationale. in aceasta perioada au aparut un sir de state care s-au declarat autonome sau chiarindependente ca Emiratul Buhara, Guvernul militar al cazacilor de pe Don, Republica PopularaUcraineana, Autonomia Cocand, Republica Democratica Moldoveneasca, Republica FederativaTranscaucaziana etc. Finlanda, tarile baltice isi vor proclama independenta in toamna anului 1917.Polonia isi va redobandi independenta la 18 noiembrie 1918.in faza initiala a revolutiei influenta fractiunii bolsevice asupra muncitorilor si soldatilor eraredusa. V.I. Lenin, liderul bolsevicilor, se afla in momentul declansarii revolutiei in Elvetia. Fiindajutat de guvernul german, vazand in el un pacifist, in aprilie 1917 a revenit in tara. in Tezele dinaprilie el isi enunta principiile: condamnarea guvernului provizoriu, pacea imediata sineconditionata, nationalizarea pamanturilor, controlul muncitoresc in uzine.Prabusirea monarhiei in Rusia, in primul moment, a linistit guvernele aliate ce se temeau catarul va incerca sa semneze o pace separata pentru a scapa de amenintarile crizei interne si pentru asisalva coroana. in aprilie la Petrograd au loc demonstratii antirazboinice, primele semne alenemultumirii populare fata de Guvernul Provizoriu. in paralel, la 24 martie Sovietul din Petrogradcerea inceperea negocierilor de pace si abandonarea politicii de anexiuni. Guvernul Provizoriu seafla intr-o situatie de criza.La 1 mai s-a format o coalitie guvernamentala din cadeti, mensevici, social-revolutionari,sub conducerea lui Alexandru Kerenski. infrangerea militara, suferita in urma ofensivei in Galitia,inflatia galopanta si lipsurile de tot felul, ca si dorinta Guvernului Provizoriu de a duce pe frontgarnizoana din Petrograd, au provocat mobilizarile de masa din iulie 1917. in represiunea ce aurmat bolsevicii au fost nevoiti sa se ascunda, Lenin este obligat sa plece din nou in exil inFinlanda. Kerenski, presat de aliati, a inceput discutii cu Comandamentul Suprem. Socialrevolutionariidominau acum coalitia guvernamentala (ministrii cadeti o parasisera in iulie), iarmensevicii dominau Sovietul.Lovitira de stat din octombrie 1917Lenin considera ca in octombrie situatia era favorabila pentru a trece la al doilea stadiu alrevolutiei, adica preluarea puterii de catre bolsevici, in pofida unor rezerve din partea unor membriai conducerii partidului bolsevic. Garzile Rosii au ocupat punctele strategice - gari, poduri, centraleelectrice - fiind in asteptarea semnalului pentru a inlatura Guvernul Provizoriu. La 25 octombrie/7noiembrie 1917, la Petrograd are loc o lovitura de stat, odata cu asaltul Palatului de Iarna sicapitularea Guvernului Provizoriu, fapt ce a decurs practic, fara varsare de sange, dar la Moscovalupta s-a prelungit. La 26 octombrie, Lenin anunta crearea guvernului sovietic - ConsiliulComisarilor Poporului - si emitea primele decrete: Decretul asupra pamantului si Decretul asuprapacii. Bolsevicii erau insa, un partid minoritar in octombrie (la alegerile din noiembrie pentruAdunarea Constituanta ei au obtinut 25%, in comparatie cu 38% pentru socialistii revolutionari).Noua conducere bolsevica a Rusiei a respins principiile democratiei parlamentare, dizolvandla 5 ianuarie 1918 Adunarea Constituanta. in decembrie 1917 bolsevicii au semnat armistitiul cuPuterile Centrale iar la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk a fost semnata pacea care incheie participareaRusiei la primul razboi mondial. Pentru mentinerea puterii, Lenin si Guvernul de la Petrograd aufost nevoiti totusi, sa faca unele compromisuri.Decizia bolsevicilor a fost contestata de unii conducatori ai armatei ruse sau "albe", fideliobligatiilor asumate in anul 1914. Bolsevicii, prin actiunile lor antidemocratice au declansat, defapt, un razboi civil in Rusia. Primii s-au ridicat impotriva uzurpatorilor cazacii de pe Don, afectatiprofund de efectele politicii de nationalizare, promovate de bolsevici. in aprilie 1918 a fost creata oArmata a Voluntarilor, alcatuita in fond din ofiteri, condusa de generalul A. Denikin. Armate deacest gen sunt constituite si in alte regiuni ale Rusiei, conduse de generalii Kornilov, Vranghel,amiralul Kolceak. in sprijinul lor intervin tarile Antantei, ostile noii puteri instaurate la Petrograd,considerand ca au fost tradate de fostul aliat.Situatia dificila in care se afla noua putere ii accentueaza tendintele dictatoriale. Fortelenebolsevice sunt eliminate treptat, functiile represive ale aparatului de stat sunt intarite. A fostcreata o politie secreta - Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei - C.E.K.A.(ulterior N.K.V.D., K.G.B.) la 20 decembrie 1917, condusa de Feliks Dzerjinski, omiprezenta siomnipotenta. Instaurarea de jure a dictaturii proletariatului in Rusia a fost consfintita prinpromulgarea primei Constitutiei sovietice la 10 iulie 1918.in iulie 1918, la Ekaterinburg (mai tarziu Sverdlovsk) bolsevicii l-au omorat pe fostulimparat al Rusiei, Nicolae al II-lea, impreuna cu intreaga familie. Scopul acestui masacru sangerosa fost lichidarea simbolului fortelor restauratoare din Rusia.in anii razboiului civil puterea sovietica a supus intreaga activitate interna intereselorvictoriei. in ianuarie 1919 guvernul a lansat politica comunismului de razboi: colectarea de latarani, in mod obligatoriu, a surplusurilor de paine, apoi si de celelalte produse alimentare.Pentru a depasi criza alimentara si a inviora economia dupa victoria puterii sovietice inrazboiul civil V.I.Lenin a propus sa fie inlocuit sistemul de rechizitionare obligatorie - comunismulde razboi - printr-o politica liberala numita Noua Politica Economica - NEP-ul. Rechizitionarea erainlocuita prin plata unui impozit in produse catre stat, stabilit din timp, iar surplusul taranul aveadreptul de al vinde liber pe piata. Pentru a depasi criza din industrie bolsevicii au apelat la investitiistraine, dezicandu-se temporar de unele principii ce vizau proprietatea privata. Noua PoliticaEconomica a fost o decizie curajoasa a noii conduceri bolsevice ce s-a mentinut pana in anul 1927.Concluzii: in 1917 in Rusia au avut loc transformari radicale care au avut un impactdeosebit asupra noii ordini mondiale : s-a prabusit dinastia Romanov si dispare de pe harta politicaImperiul rus, primul dintre cele patru care s-au prabusit in urma razboiului; a fost instaurat o nouaforma de guvernare, cea republicana, chiar daca a avut o scurta perioada de existenta; printr-olovitura de stat, fiind sprijiniti de guvernul german, bolsevicii au preluat puterea si au reusit sainstaureze o noua forma de guvernare, republica sovietica; noua conducere a Rusiei nu a fostrecunoscuta de aliati dar si de forte din interiorul tarii, fapt ce va duce la un razboi civil in urmatoriiani din care bolsevicii vor iesi invingatori.3. U.R.S.S. - constituirea, viata politica si dezvoltarea social-economica in perioadainterbelica.Obiective:- Elucidarea unor aspecte ale procesului de constiture a Uniunii Sovietice, a proiectelorcare au existat initial;- De a urmari lupta pentru putere dupa moartea primului lider al statului sovieticV.I.Lenin.- De a prezenta modul in care noul lider de la Kremlin, I.V.Stalin, a instaurat inUniunea Sovietica un regim totalitar; Marea Teroare - cauze si consecinte.- Elucidarea rolulului Internationale Comuniste in realizarea obiectivelor politiciiexterne sovietice.Spre sfarsitul razboiului civil, bolsevicii si-au instaurat puterea aproape pe intreg teritoriulfostului Imperiu rus. Afara de Rusia care era o republica sovietica federativa s-au constituit si alteformatiuni statale dupa acealasi model: Ucraina, Bielorusia, trei republici caucaziene:Azerbaidjanul, Armenia, Georgia. in Asia Centrala s-au constituit republicile populare Buhara siHoresm. in martie 1922, regimul bolsevic a format o uniune, pe baze federative, a celor treirepublici caucaziene - Republica Sovietica Federativa Socialista Transcaucaziana (R.S.F.S.T.).Constituirea U.R.S.S.Conducerea centrala de la Moscova discuta tot mai des problema formarii unui stat care sacuprinda toate formatiunile existente. I.V.Stalin, comisar pe probleme nationale in cadrulConsiliului Comisarilor Poporului, era adeptul autonomiei in cadrul Federatiei Ruse. Lenin s-aopus acestui proiect, vazand in varianta lui Stalin expresia ascunsa a "sovinismului velicorus",propunand un alt proiect, cel al uniunii de state, creata pe principii federale dar in care, teoretic,fiecare subiect al uniunii adera binevol si avea dreptul de a o parasi, aplicand principiulautodeterminarii. Toate republicile, inclusiv Federatia Rusa, urmau sa formeze o uniune de state,dispunand de drepturi egale, iar conducerea era exercitata de popor prin intermediul sovietelor, inurma unui sufragiu universal.La 30 decembrie 1922 a fost convocat Congresul I Unional al Sovietelor, unde a fost adoptatTratatul unional, semnat de reprezentantii Federatiei Ruse, Ucrainei, Bielorusiei siR.S.F.S.Transcaucaziana. Noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Pentru astabiliza politic noua formatiune, in ianuarie 1924 a fost adoptata Constitutia U.R.S.S. Organulsuprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, intre congrese - Comitetul ExecutivCentral (C.E.C.).La 21 ianuarie 1924 a incetat din viata primul conducator al statului sovietic, V.I. Lenin.Deoarece nu a existat un sucesor unic, desemnat in timpul vietii, dupa moarte s-a declansat oadevarata lupta pentru putere. Conducerea se afla in acel moment in mainile secretarului general alpartidului comunist, I.V.Stalin. Profitand de absenta lui Trotki in momentul funerariililor lui Lenin,unul dintre potentialii succesori ai lui Lenin, Stalin a reusit sa se impuna in fata conduceriipartidului, prezentandu-se ca exegetul autorizat al gandirii leniniste.I.V. Stalin- succesor al lui V.I.Lenin si politica noii conduceri sovieticein fruntea Secretariatului Stalin si-a dezvaluit talentele sale de manipulator al oamenilor simandatelor. El a inlaturat pe membrii opozitiei dar a promovat in Biroul Politic pe aliatii sai fideli -Molotov, Vorosilov, Kalinin. Dupa Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 decembrie 1925)incepe de facto ceea ce avea sa devina mai tarziu "marea teroare"- eliminarea initial de pe scenapolitica apoi si fizica a adversarilor. Trotkii si Zinoviev au fost exclusi din Comitetul Central inoctombrie 1926, iar in ianuarie 1927 Trotki a fost exilat la Alma-Ata. in 1929 el va fi exilat dinU.R.S.S., stabilindu-se in Mexic unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin la 20 august 1940. Prinaceste actiuni Stalin a reusit sa-si impuna controlul asupra aparatului de stat, fiind secondat depersoane loiale si devotate pe care i-a promovat in functii de conducere dupa eliminarea a celor carefaceau parte din vechea generatie, care au lucrat cu Lenin, cum a fost de exemplu cazul lui MihailFrunze, comandant al Armatei Rosii in razboiul civil si Comisarul apararii in 1925, unul dintrevictimele asasinatelor politice.Dupa eliminarea treptata a adversarilor, Stalin devine stapan absolut pe putere si va trece laactiuni concrete pentru consolidarea regimului, declarandu-se adeptul principiului << constructieisocialismului intr-o singura tara >> spre deosebire de predesesorul sau, V.I.Lenin care era adeptulrevolutiei mondiale si a exportului de revolutiei.Primele actiuni concrete in aceasta directie vizau socializarea integrala a URSS si, in primulrand, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasata linia politicagenerala in domeniul industrializarii tarii. Conducerea sovietica se va dezice treptat de NouaPolitica Economica, care in viziunea lor nu a reusit sa contribuie la progresul economic al tarii si varelansa ideea planurilor cincinale. De altfel, inca in februarie 1922 a fost creata Comisia de Statpentru Planificarea Generala (Gosplan) care trebuia sa elaboreze planuri cincinale prin care seimpuneau in mod imperativ fiecarei republici, fiecarei regiuni si intreprinderi sarcini ce prevedeauun nivel anumit al productiei ce trebuia atins in perioada planificata.Astfel, prin condamnarea si eliminare NEP-ului se instituia planificarea centralizata a economieisi eliminarea definitiva a economiei private. Prin planurile cincinale se introducea controlul dinpartea statului in toate ramurile industriei. in domeniul industrial a fost acordata prioritateindustriile grele in dauna industriilor usoare producatoare de bunuri de larg consum, iar cererileconsiderabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate in mod artificial prin importuri si printr-orationalizare extrem de severa.in domeniul agriculturii colectivizarea generala a zonelor rurale era asigurata prin organizareasovhozurilor, gospodarii de stat in care membrii erau redusi la conditia de salariati agricoli, sicolhozuri, gospodarii colective ai caror membri erau repartizati in grupuri si erau retribuiti pe bazabeneficiilor realizate prin vanzarea catre stat a produselor la preturi stabilite de acesta. Scopulcolectivizarii era de a impune controlul statului asupra pamantului si de a elimina initiativa privatadin perioada NEP-ului. in paralel, bolsevicii doreau sa lichideze clasa taranilor instariti ce a aparutla sate - asa-numiti "culaci"- care in viziunea lor era o clasa burgheza, ei devenind tintapropagandei staliniste, fiind supusi persecutiilor, deposedati de pamant, represati si dislocati in altezone.in pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semiesec atat in industrie cat siin domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar in unele domenii cum a fost de exempludomeniul constructiei de masini, pe cand in celelalte productia nu a atins limitele stabilite. Unadevarat esec a fost inregistrat in sectorul agricol. Au fost luate masuri concrete pentru realizareaobiectivelor propuse, Stalin insusi numind anul 1929 "anul marii cotituri", adica anul cand taraniiau fost obligati sa intre masiv in colhozuri. in 1930 au fost luate unele decizii importante la nivelulconducerii centrale: lichidarea "culacimii" si promovarea colectivizarii fortate. Colectivizarea aavut urmari tragice pentru taranime: rechizitionarea fortata a produsele agricole a generat foameteace a avut consecinte dramatice, in deosebi in anii urmatori, 1932 si 1933. Conform unor sursenumarul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variaza intre 10 si 15 milioane de oameni.Stalin a fost nevoit sa intervina pentru a redresa situatia, fiind obligat sa recunoasca unele greselicomise in procesul colectivizarii public intr-un articol intitulat << Ameteala de pe urma succeselor >>.Prin acest demers Stalin urmarea pe de o parte linistirea spiritelor deoarece in unele regiuni ale tariiau fost inregistrate valuri de nemultimiri care puteau evolua dar pe de alta parte era o actiune tipicade manipulare a maselor carora li se inducea ideea unui conducator infailibil, preocupat de soarta lor.In U.R.S.S., in anii `30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un puternic aparatrepresiv. "Represiunile" din randul partidului, incepute la sfarsitul anilor `20, au fost extinse lanivelul intregii tari, fiind vizati toti cetatenii sovietici. Cei represati erau deportati in lagare dereeducare prin munca, infiintate pentru prima oara in 1919, destinate adversarilor politici aibolsevicilor. in anii `30 a fost creat "Gulag"-ul- Directia generala a lagarelor (Glavnoe UpravlenieLagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv.Stalin a creat in partid si in stat o atmosfera de incertitudine si nesiguranta. La 1 decembrie 1934a fost asasinat liderul organizatiei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Stalin s-a folosit deaceasta crima, de altfel, organizata chiar de el, dupa cum demonstreaza documentele, pentru adeclansa un val de represiuni. Dupa masacrele din 1934-1935 Stalin devenine stapanul absolutasupra partidului. in anii urmatori Uniunea Sovietica a fost cuprinsa de ceea ce se va numi "mareateroare", ce a afectat intreaga populatie si a carui dramatism a culminat cu procesele publice dinanii 1937-1939. in 1937 a fost executat maresalul Tuhacevski, impreuna cu alti sapte generali, eroiai razboiului civil, invinuiti ca au creat in armata o "conspiratie gigantica".Conform unor estimari, in U.R.S.S. pana in 1937 au fost represati peste 17 milioane de oameni,dintre care peste 10 milioane au murit in lagare. Pana in 1939 au mai fost represati alte 5-10milioane, peste un million au fost impuscati, alte doua milioane au murit in lagare.Politica externa a Rusiei sovietice (U.R.S.S.) in anii 1921-1939.in domeniul politicii externe guvernul sovietic urmarea iesirea din izolarea politica sieconomica. Au fost trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, Frantei, Italiei, Japoniei prin careisi exprimau dorinta de a colabora in domeniul economic. in aprilie 1922 Rusia sovietica a fostinvitata sa participe la Conferinta internationala de la Geneva, care, insa, s-a soldat cu esec pentruea, datorita pretentiilor expuse si refuzului de a-si asuma obligatia de a achita datoriile guvernuluitarist.Prima realizare in domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, la 16 aprilie1922, la Rapallo, prin care ambele parti au renuntat la pretentiile reciproce. in acest fel, sovieticii auiesit din izolare iar germanii au incalcat prevederile Tratatului de la Versailles.in 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, Franta, Italia, Norvegia, Suedia,Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, in 1925 de Japonia,Raporturile cu Germania au fost deosebit de stranse, guvernul sovietic contribuind la refacereasi intarirea fortelor armate germane. Desi dupa 1933 ele s-au deteriorat, in august 1939 Stalin araspuns la solicitarea lui Hitler de a semna un tratat de neagresiune. Tratatul a fost semnat la 23august 1939, fiind insotit de un Protocol aditional secret, prin care au impartit sferele de influentain Europa Rasariteana.in 1934 Uniunea Sovietica a fost admisa in Societatea Natiunilor, unde s-a impus activ prindiverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectiva in Europa, promotor fiindMixim Litvinov, ministrul al afacerilor straine.Uniunea Sovietica a semnat in 1935 tratate de ajutor mutual cu Franta si Cehoslovacia. in 1938,cand Cehoslovacia a fost sacrificata prin Acordul de la Munchen, Uniunea Sovietica nu si-arespectat obligatiile asumate privind sprijinul militar in cazul unei agresiuni.Politica externa sovietica a avut un caracter duplicitar: pe de o parte urmarea stabilirea unorrelatii diplomatice cu statele europene si respectarea obligatiilor inscrise in tratate, pe de alta partenu s-a dezis de tactica exportului de revolutie, organizand si intretinand o ampla miscare subversivain aceste tari.Internationala Comunista - stat major al revolutiei mondialein organizarea miscarii subversive rolul primordial il detinea Internationala III-a Comunista(Kominternul) ce trebuia sa devina, in opinia organizatorilor, stat major al revolutiei mondiale.Creata la Moscova, la 2 martie 1919, din initiativa lui Lenin, avea scopul de a organiza si coordonagrupurile si partidele comuniste la nivel mondial, intretinerea lor prin mijloace financiare. Toateaceste formatiuni trebuiau sa lupte pentru instaurarea dictaturii proletariatului in intreaga lume.Internationala Comunista a actionat in paralel cu diplomatia sovietica dar pe alte cai: propaganda,organizarea actiunilor subversive, destabilizarea ordinii in tarile europene, acte teroriste sideclansarea insurectiilor etc. A fost desfiintata in 1943, drept dovada a faptului ca UniuneaSovietica s-a dezis de aceste servicii si va practica numai diplomatia oficiala. Pe de alta parte era otactica de a insela fostul inamic, pentru ai castiga increderea si sprijinul necesar pentru a duce panala sfarsit razboiul.4. Tarile Europei de Vest in perioada interbelica (1918-1939):Obiective- Prezentarea principalelor transformari ce s-au produs in tarile Europei de Vest dupa primulrazboi mondial.- Elucidarea cauzelor ce au dus la instaurarea regimului fascist in Italia si a celui nazist inGermania.- De a unrmari unele aspecte ale politicii de conciliere promovate de Marea Britanie siFranta in ajunul celui de-al doilea razboi mondial.Odata cu incheirea razboiului tarile europene descopera cu groaza consecintele lui: pierderiumane considerabile, orase ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceniu, o prabusirefinanciara care a transformat zona ce fusese cea mai bogata din lume. Europa a incetat sa mai fiecentrul de gravitatie al planetei. Razboiul a tulburat echilibrele sociale pentru un timp iardemocratia liberala, aparent triumfatoare in 1918, va fi repusa in curand in discutie intr-un sir destate. in continuare vom urmari principalele transformari inregistrate in evolutia tarilor Europei deVest in perioada interbelica. Expunerea a fost realizata pe tari pentru a scoate in evidenta acestemodificari si a contura o imagine cat mai completa a statelor occidentale in aceasta perioada.Marea BritanieLa terminarea razboiului Marea Britanie era condusa de un guvern de coalitie. in decembrie1918 s-au desfasurat alegeri parlamentare, victoria obtinand-o conservatorii si liberalii. A fost creatun guvern din reprezentantii acestor doua partide, prim-ministru fiind numit David Lloyd George.in structura politica interna a Imperiului Britanic a aparut un element nou -"teritorii sub mandat".O alta problema cu care se confrunta Marea Britanie este cea a Irlandei. La 21 ianuarie 1919,27 de deputati irlandezi, membri ai partidului Sinn Fein ("Noi insine") au constituit la Dublin unParlament si au proclamat Republica Irlanda, iar pe irlandezi - "natiune suverana si independenta".Presedinte al Republicii Irlanda a devenit Eamon de Valera (1919-1922) care insa, nu a fostrecunoscut de catre britanici. Englezii au incercat sa inabuse prin forta armelor noua Republica darnu au reusit. in decembrie 1921 a fost semnat un Acord anglo-irlandez, conform caruia partea desud a Irlandei (26 comitate) au fost recunoscute drept Stat Irlandez Liber cu drepturi de dominioniar partea de nord a Irlandei (6 comitate) numita Ulster a ramas in componenta Regatului Unit.in alegerile parlamentare din anul 1923 Partidul Conservator n-a obtinut majoritatea voturilor.Conform traditiei parlamentare engleze cei care au primit sarcina de a crea guvernul au fostlaburistii. La 23 ianuarie 1924 a fost alcatuit primul guvern laburist din istoria Marii Britanii,condus de liderul Partidului Laburist, James Ramsay MacDonald. in octombrie 1924 Parlamentul aacordat vot de neincredere guvernului lui MacDonald, fiind organizate noi alegeri parlamentare.Alegerile au adus victorie Partidului Conservator, care au constituit un nou guvern, condus deStanley Baldwin, ce a guvernat tara pana in iunie 1929.in perioada stabilizarii economice (1926-1929) tarile occidentale, luate in ansamblu, au iesit dincriza de productie, financiara, comerciala in care s-au pomenit dupa primul razboi mondial,economia britanica insa, nu a reusit sa-si reia ritmul de dezvoltare de dinainte de razboi.Partidul Laburist in anii 1924-1929 s-a aflat in opozitie. Ei au adoptat un nou program electoralcare continea teze redactate in maniera liberala. Astfel, in timpul alegerilor din mai 1929 ei au reusitsa obtina cele mai multe voturi in comparatie cu liberalii si conservatorii si au constituit guvernul infrunte cu R.MacDonald.Guvernarea laburista a coincis cu declansarea crizei economice mondiale, fapt ce a schimbatprogramul propus electoratului. in anul 1931 a fost creata o Comisie regala menita sa elaborezerecomandari pentru a scoate tara din criza. Ele prevedeau reducerea cheltuielilor sociale aleguvernului si au fost acceptate de MacDonald si unii membri ai guvernului dar altii s-au opus.Aceasta situatie a provocat o criza in Partidul Laburist. Unii ministrii laburisti si-au dat demisia iarin locul lor MacDonald a chemat reprezentanti ai conservatorilor si liberalilor, constituind unguvern numit "national" care a condus tara pana in 1935. Guvernul "national" a contribuit lascoaterea Marii Britanii din criza economica, promovand o politica protectionista.La 14 noiembrie 1935 in Marea Britanie s-au desfasurat alegeri parlamentare. PartidulConservator a iesit invingator: el a obtinut 387 de locuri in Parlament, iar laburistii -154. Noulguvern conservator a fost alcatuit de S.Baldwin, inlocuit la 28 mai 1937 de Arthur NevilleChamberlain.Politica externa a Marii Britanii in perioada interbelicain domeniul politicii externe dupa primul razboi mondial Marea Britanie s-a confruntat cu maimulte probleme legate de reorganizarea Imperiului colonial. in 1921 in cadrul ConferinteiImperiale au fost ascultate opiniile reprezentantilor dominioanelor referitoare la modificareastatutului acestora. O noua Conferinta, care are loc in 1926, a pus bazele transformarilor structuriiconstitutional-juridice a Imperiului, incepand de la suprimarea termenului propriu-zis si inlocuirealui cu cel de Commonwelth.Guvernul britanic a promovat in anii `30 o politica duplicitara fata de agresori. Astfel, desi incadrul Societatii Natiunilor agresiunea italiana asupra Etiopiei a fost acuzata, blocada economica nuprevedea un embargou asupra unor marfuri de natura strategica: petrol, carbune, minereu de fier etc.Marea Britanie a promovat o politica de neamestec in razboiul civil din Spania, in conditiile candHitler si Mussolini l-au sustinit masiv pe generalul F. Franco. La inceputul anului 1937 MareaBritanie a semnat cu Italia un acord prin care ambele parti s-au obligat sa-si respecte interesele inMarea Mediterana. Politica de conciliere a Marii Britanii a fost demonstrata in mod convingator inseptembtrie 1938 la Mnchen, cand Cehoslovacia a fost lasata la discretia Germaniei naziste. inajunul celui de-al doilea razboi mondial relatiile cu Germania s-au inrautatit. Marea Britanie asemnat tratate de ajutor mutual cu Polonia, Romania, Grecia, Turcia care, insa, au fost respectatedoar partial.FrantaFranta a iesit invingatoarea din primul razboi mondial dar a simtit din plin ororile conflagratiei.Franta a devenit dependenta financiar de Marea Britanie si SUA. Restituirea Alasaciei si Lorenei amarit considerabil potentialul industrial al Frantei. Franta era condusa de o uniune de partide,numita Blocul National. in 1919, au avut loc alegeri parlamentare in care Blocul National a iesitinvingator.in 1921 Franta a fost cuprinsa de o profunda criza economica. Guvernul a cautat iesirea dinsituatia creata prin actiuni externe, contestate atat in interior cat si de cercurile conducatoare aleMarii Britanii si S.U.A. in anii stabilizarii economice (1926-1929) in Franta s-a dezvoltat rapidunele ramuri ca metalurgia, industria constructoare de masini, industria chimica.in 1924, socialistii si radicalii au constituit un nou bloc electoral numit "Blocul celor de stanga".Alegerile parlamentare din mai 1924 au fost castigate de acest Bloc, care a format guvernul, condusde Edouard Herriot.in iulie 1926, partidele au format guvernul numit al Unitatii Nationale, in frunte cu RaymondPoincare. Guvernul a reusit sa stabilizeze francul pe contul majorarii impozitelor directe siindirecte, reducerii salariilor, pensiilor etc. Politica promovata de guvernul Poincare a dus lainviorarea economiei, la cresterea rezervelor de aur ale tarii, au fost acordate credite unui sir de state- Italia, Polonia, Cehoslovacia etc.Franta a fost afectata ceva mai tarziu de criza economica decat alte state: scaderea productieiindustriale a fost resimtita abia la sfarsitul anului 1930. Aceasta intarziere se datora faptului ca eaprimise teritorii industrializate, beneficia de reparatii din partea Germaniei. Criza economica ceafectase Franta nu a fost atat de profunda ca cea din S.U.A. si Germania dar a fost mai indelungata,fiind inregistrate doua caderi economice: in 1932 si in 1935. Criza economica a dus la slabireapozitiilor internationale ale Parisului.Viata politica in perioada crizei economice s-a caracterizat prin desele schimbari de guvern: dinnoiembrie 1929 pana in mai 1932 Franta a fost guvernata de 6 cabinete de ministri. in mai 1932 saudesfasurat alegeri parlamentare, victoria revenind radicalilor si socialistilor care au constituit dinnou "Blocul celor de stanga", iar prim-ministru a fost numit Edouard Herriot. Guvernul a depus unefort considerabil pentru a lichida deficitul bugetului de stat dar s-a confruntat cu numeroaseprobleme ce au dus la demiterea lui in decembrie 1932. in anul 1933 s-au succedat inca 7 cabinetede ministri.in situatia instabilitatii politice in tara s-au activizat fortele de extrema dreapta. in februarie1934 ei au incercat sa puna maina pe putere, organizand o lovitura de stat ce s-a scondat cu onereusita. in aceste conditii liderii comunisti si-au revizuit si ei tactica si s-au apropiat de socialistisi radicali. Astfel, in Franta a aparut ideea Frontului Popular. Alegerile parlamentare din mai 1936au fost dominate de candidatii Frontului Popular, cu 57 %, obtinand si dreptul de a formaGuvernul. La 4 iunie 1936, Leon Blum a preluat functia de prim-ministru. Guvernul era alcatuit dinsocialisti si radicali. Divergentele aparute in cadrul Frontului Popular au dus la caderea guvernului.Presedintele Frantei, A.Lebrun, i-a incredintat radicalului, Camille Chautemps, misiunea de a creaun nou guvern, ce va conduce Franta timp de noua luni de zile. in aprilie 1938, a fost constituit unnou guvern in frunte cu radicalul, Edouard Daladier, care s-a pronuntat impotriva programuluiFrontului Popular.Politica externa a Frantei in perioada interbelicaPolitica externa s-a caracterizat prin promovarea unor tendinte hegmoniste. in 1920-1921 asprijinit ideea crearii Micii intelegeri, a semnat un tratat de asistenta mutuala cu Polonia. incercareaFrantei de a pune sub control, pe cale militara zona Rhurului a esuat datorita atitudinei SUA siMarii Britanii, fiind obligata sa accepte Planul Dawes de acordare a creditelor Germaniei. inproblema coloniilor a promovat o politica de neutralizare a miscarilor de eliberare nationala. Apromovat o politica de conciliere fata de statele agresoare, tolerand cotropirea Austriei sidezmembrarea Cehoslovaciei in 1938.ItaliaLa sfarsitul primului razboi mondial Italia se afla in grupul tarilor invingatoare. in anul 1920 seconfrunta cu o acuta criza economica: a scazut volumul productiei industriale, a crescut numarulsomerilor, a sporit inflatia.Viata politica era dominata de Partidul Liberal, care detinea majoritatea locurilor in parlament siforma guverne. in ianuarie 1919 s-a constituit Partidul Popular Catolic, creat la initiativaVaticanului si urmarea scopul de a contracara influenta fortelor de stanga.In primavara anului 1919 fostii veterani ai primului razboi mondial au creat primele bande defascisti. Unul dintre ideologii miscarii era poetul Gabiel d`Annunzio, iar lider Benito Mussolini.Viitorul dictator al Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat in fruntea detasamentelor "Fascidi combatimento", care atacau cu violenta organizatiile muncitoresti, devastau sediile PartiduluiSocialist. La prima intrunire a fascistilor, ce a avut in martie 1919 la Milano, a fost adoptat unprogram de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propagarea nationalismului.in 1920, Italia a fost cuprinsa de mari greve nationale. Guvernul Italian in frunte cu GiovanniGiolitti a reusit sa canalizeze revolta maselor pe calea tratativelor cu sindicatele. Odata cuactivizarea fortelor de stanga s-au inviorat si cele de extrema dreapta. La 28 octombrie 1922,Mussolini a organizat un mars spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea il insarcineazape Mussolini sa formeze guvernul. Initial, a fost un guvern de coalitie, dar treptat s-a impuscaracterul dictatorial. Mussolini a modificat legea electorala pentru a invinge la viitoarelealegeri :partidul care obtinea mai mult de 1 din voturi primea 2/3 din mandate in parlament. Laalegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, in bloc cu alte forte de dreapta, a castigatmai mult de jumatate din voturile alegatorilor. incepand din 1925, facsistii au trecut la ofensiva.Mussolini, printr-o lege speciala, a obtinut imputerniciri suplimentare. Partidele politice au fostinterzise, uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permisa doar activitatea sindicatelor fasciste.Astfel, in Italia s-a instaurat dictatura fascista.Fascizmul a fost o reactie la miscarea de extrema stanga, dar si o reactie la ideile liberale. incentrul sistemului a fost plasat conducatorul partidului, numit "Il Duce", considerat de propagandaoficiala drept infailibil. Legea electorala, adoptata in 1928, prevedea ca alegerile parlamentare sa sedesfasoare pe baza unei singure liste pe care figurau doar membrii Partidului National Fascist.Fascistii au promovat o politica de creare a unei economii nationale inchise, numita autarhie, ce vaputea asigura independenta economica a tarii.Economia Italiei a suferit deosebit de mult in anii crizei economice mondiale: guvernul apromovat corporatismul - sindicatele patronatului impreuna cu sindicatele salariatilor din economiealcatuiau corporatii. in 1934 au fost decretate prin lege 22 de corporatii care cuprindeau diferiteramuri ale industriei. Corporatiile erau prezentate drept un model de depasire a disensiunilor dintresalariati si patroni ce s-au unit in vederea servirii "intereselor generale ale natiunii".Acordurile de la Lateran.Papa de la Roma se afla intr-un conflict mai vechi (din 1870) cu reprezentantii statului italian.B.Mussolini era interesat in obtinerea unui sprijin permanent, acordat de Vatican regimului fascist.in 1929, la Palatul Lateran au fost semnate cateva acorduri prin care s-a consfintit "impacarea".Italia a recunoscut oficial puterea Papei asupra Vaticanului, iar Sfantul Scaun, la randul sau, arecunoscut Italia in frunte cu dinastia de Savoia. Concordatul stabilea drepturile Vaticanului instatul italian: casatoria religioasa, predarea religiei in scoala, neamestecul statului si a partiduluifascist in afacerile interne ale organizatiei "Actiunea catolica", menita sa propage principiilecatolicismului.Politica externa a Italiei in perioada interbelicaIn anii `30 politica externa italiana a suferit unele modificari, fiind dominata de tendinteexpansioniste. La 3 octombrie 1935, fara a declara razboi, Italia a inceput operatiunile militareimpotriva Etiopiei. Societatea Natiunilor a declarat Italia stat agresor si a instituit un embargoueconomic si financiar. in mai 1936, printr-un decret al regelui Italiei, Etiopia a incetat sa existe castat independent, impreuna cu Eriteria si Somalia, formand "Africa de Est Italiana". Regele Italiei afost investit cu titlul de imparat.Razboiul etiopian a dus la o apropiere intre Roma si Berlin. in octombrie 1936 au semnat unacord politic, numit de Mussolini axa, prin care au stabilit formele de comportament in cadrulrelatiilor internationale; au impartit sferele de influenta in Balcani. in noiembrie 1937, Roma aaderat la Pactul Anticomintern, iar o luna mai tarziu a parasit Societatea Natiunilor. in aniirazboiului civil din Spania Mussolini l-a sustinut activ pe F. Franco. Mussolini nu s-a opusAnschluss-ului din martie 1938, spre deosebire de pozitia adoptata in anul 1934. Italia a sustinutdeschis pretentiile Germaniei fata de regiunea Sudeta din Cehoslovacia si a participat la Acordul dela Mnchen. in aprilie 1939, fortele armate italiene au atacat Albania, care a fost ocupata si anexatala Italia. La 22 mai 1939, a fost semnat "Pactul de otel" dintre Germania si Italia, conform caruiadaca una dintre parti va intra in razboi urma sa fie sustinuta imediat de cealalta.Germania in perioada interbelica.La sfarsitul primului razboi mondial Germania, prin semnarea armistitiului cu delegatii PuterilorAntantei, a recunoscut infrangerea sa. Sub presiunea valului revolutionar, declansat de rascoalamarinarilor din portul Kiel, la 3 noiembrie 1918, imparatul Wilhelm al II-lea a abdicat si a fugit inOlanda. Social-democratii germani au constituit la 10 noiembrie un nou guvern - Consiliulimputernicitilor Poporului, in frunte cu Fredrich Ebert si Hugo Haase. Noul guvern a proclamatReich-ul german Republica libera.La sfarsitul lunii decembrie 1918 la Berlin s-a constituit partidul comunist german, nucleul fiindalcatuit de grupul "Spartacus"- social-democratii de stanga in frunte cu Karl Liebknecht si RozaLuxemburg, care s-a situat pe pozitii sectariste - au boicotat alegerile in Adunarea Constituanta, aurefuzat sa colaboreze cu sindicatele.in vederea consolidarii pozitiilor sale, Consiliul imputernicitilor Poporului a trecut la actiuniferme. Au fost arestati si omorati liderii miscarii comuniste Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, iarcomunistii au trecut in ilegalitate. in aprilie 1919, o alta tentativa de a declansa o revolutie seproduce in Bavaria.in ianuarie 1919, au loc alegeri pentru Adunarea Nationala. La sedinta din 11 februarie 1919,F.Ebert a fost ales in functia de presedinte al Germaniei iar conducerea guvernului a fostincredintata lui Philipp Scheidemann.in orasul Weimar, ulterior in capitala, Adunarea nationala a Germaniei a adoptat Constitutia,document cunoscut drept "Constitutia de la Weimar", iar suprastructura politica instituita - regimulde la Weimar sau republica de la Weimar - sistem republican federal de guvernamant, bazat penoua Constitutie. Conform Constitutiei Germania era o republica parlamentara. Parlamentul -Reichstag-ul - a devenit organul legislativ suprem. Constitutia consfintea drepturile si libertatiledemocratice ale cetatenilor.in Germania s-au constituit sute de societati militare si civile, organizatii, partide ce exprimauopinii extremiste, revansarde. in 1919 s-a constituit Partidul Muncitoresc National-SocialistGerman, in fruntea caruia ceva mai tarziu se va situa Adolf Hitler. Nazistii propovaduiau teoriapseudo-stiintifica a inegalitatii raselor umane si a superioritatii rasei ariene, rolul deosebit algermanilor in Europa si in lume. in viziunea lor, Germania trebuia sa lupte pentru a-si ocupa un locsub soare, sa reuneasca toti germanii intr-un singur stat, bazat pe principii rasiale. Statul urma sa fiecondus de Fuhrer iar in plan extern, germanii trebuiau sa se razbune pe Franta apoi sa-si largeascaspatiul vital din contul Europei de Est si Sud-Est.Din 1921, Germania a inceput sa plateasca reparatiile de razboi. La sfarsitul anului 1922, a cerutsa i se ofere un moratoriu in privinta achitarii reparatiilor. Actiunile francezilor si belgienilor inbazinul Rhur si regiunea Rinului au agravat situatia economica si financiara. in noiembrie 1923, laMunchen, Adolf Hitler si generalul Ludendorff au incercat sa realizeze o lovitura de stat. Eiintentionau sa organizeze in mars spre Berlin, dar fortele de ordine au respins aceasta tentatva."Puciul de bere" a esuat.Stabilizarea economica s-a datorat ajutorului financiar acordat de S.U.A. si alte stateoccidentale. Un rol important l-a avut Planul Dawes care prevedea acordarea de credite,imprumuturi, investitii de capital, in scopul restabilirii potentialului industrial al Germaniei, precumsi esalonarea platii reparatiilor. La renasterea potentialului economic al Germaniei si-a aduscontributia si U.R.S.S. La 16 aprilie 1922, la Rapallo, a fost semnat tratatul de colaborareeconomica sovieto-german ce a marcat iesirea din izolare a celor doua tari.Criza economica mondiala a avut urmari deosebit de grave asupra economiei germane, caredepindea de investitiile straine. Guvernul cancelarului H.Muller si-a dat demisia, sef fiind numitHeinrich Bruning, care a propus un program de iesire din criza pe contul angajatilor salariati.in martie 1932, au loc alegeri prezidentiale unde este ales pentru un al doilea mandatfeldmaresalul von Hindenburg. in toamna aceluiasi an au loc alegeri pentru Reichstag. Cele maimulte voturi au fost obtinute de partidul nazist (11,7 mil.), pentru social-democrati au votat 7,2mln., iar pentru comunisti - 5,9 mln. Comunistii nu au dorit sa se coalizeze cu social-democratii,fapt ce a permis ascensiunea nazistilor.Dupa anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar in unulprezidential, presedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parlamentara. in celedin urma aceasta a netezit calea pentru ascensiunea national-socialismului, numirea lideruluipartidului Adolf Hitler pe postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 si suspendarea constitutiei de laWeimar. Astfel, pe cale legala, la putere in Germania au venit fortele dictatoriale de extremadreapta.Ajunsi la putere fara prea mare efort, nazistii au luat masuri pentru a-si consolida pozitiile. infebruarie 1933, a fost incendiata cladirea Reichstag-ului, fiind invinuiti comunistii, pentru a-iinlatura de la putere. A urmat interzicerea activitatii Partidului Comunist, Partidului Social-Democrat, a fost suspendata activitatea sindicatelor.Au fost curatate si randurile Partidului Muncitoresc National-Socialist, fiind inlaturati cei carenu impartaseau politica promovata de A.Hitler. La 1 august 1934, dupa moartea presedintelui vonHindenburg, functia de cancelar si presedinte au fost unificate; prin decretul din 2 august 1934,Hitler si-a asigurat puteri depline numindu-se Fuhrer si cancelar al Reichului.Venirea nazistilor la putere a coincis cu depasirea momentului culminant al crizei economice.Economia a fost trecut pe picior de razboi. in anii 1933-1939 cheltuielile militare au sporit de 10ori. in 1935 a fost introdus serviciul militar obligatoriu, ceea ce era o incalcare a prevederilorTratatului de la Versailles.Politica externa a Germaniei nazistein domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a lumii. O atentiedeosebita se acorda ciceririi "spatiului vital" in Est. in 1935 a fost prin plebiscit alipita regiuneaSaar, iar in 1936 au ocupat zona demilitarizata Rehnana. Tot atunci a fost semnat PactulAnticomintern cu Japonia la care a aderat in 1937 si Italia.Germania s-a implicat activ in razboiul civil din Spania (1936-1939) de partea lui Franco. inmartie 1938 a fost anexata Austria in urma Anschluss-ului. in urma acordului de la Mnchen, dinseptembrie 1938, dintre Franta, Marea Britanie, Italia si Germania, Cehoslovacia a fostdezmembrata si a incetat sa existe ca stat. Ultima achizitie a Germaniei inainte de declansarearazboiului a fost orasul-port Memel (Klaipeda) care a apartinut Lituaniei. Urmatoarea victima aleintentiilor agresive ale nazistilor va fi Polonia. Pentru realizarea scopului propus Germania aincheiat un tratat de neagresiune cu U.R.S.S., cunoscut ca Pactul Ribbentrop- Molotov, semnat la23 august 1939.Concluziitarile Europei de Vest au cunoscut transformari radicale in perioada interbelica. in Franta siMarea Britanie fortele politice pentru a depasi situatiile de criza au apelat tot mai des la guverne decoalitie, alcatuite din repezentantii mai multor partide, fapt ce a permis blocarea accesului fortelorextremiste la guvernare, astfel traditiile democratice fiind salvate, chiar daca au existat si momentedificile. in alte tari precum Italia, Germania, Spania urmarim ascensiunea fortelor extremiste dedreapta care reusesc sa cucereasca puterea si sa impuna regimuri dictatoriale: regimul fascist inItalia, nazistii in Germania si regimul lui Franco in Spania. Toate aceste regimuri au aparut in urmaunor profunde crize politice si incapacitatii guvernelor de a le solutiona. Politica de concilierepromovata de state precum Franta si Marea Britanie sau cea de neinterventie a SUA a permis pe deo parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de alta parte la transformarea acestora in focare derazboi care ameninta securitatea europeana.5. tarile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939.Obiective:- De a prezenta principalele transformari produse in spatiul Europei Centrale si de Sud-Estin perioada interbelica- Elucidarea cauzelor instabilitatii politice si formelor de guvernare in statele noi formate,precum si in cele care si-au reunit teritoriile dupa razboi.- De a evoca unele trasaturile specifice pentru fiecare stat si de a stabili ce impact au avutele asupra evolutiei interbelice si asupra relatiilor internationale.in urma disparitiei celor patru mari imperii pe harta politica a Europei Centrale si de Sud-Estau aparut noi state care au fost create in urma aplicarii principiului nationalitatilor iar altele au reusitsa-si reintregeasca teritoriile sale. in perioada urmatoare noile state se vor implica activ in creareaunor sisteme politice democratice, dupa modelul francez. Antrenandu-se in aceasta misiune dificilaaceste state vor urma un parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafata si unele trasaturi carereprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permitand altor forte sa obtina controlul siinstaurarea unor regimuri dictatoriale. in continuare vom evoca unele dintre aceste transformari ces-au produs in aceasta zona a Europei care si-au lasat amprenta asupra evolutiei ulterioare a acestorstate. Prezentarea a fost structurata pe tari, in ordine alfabetica.AlbaniaAlbania era stat independent din 1912, iar dupa primul razboi mondial continua sa fie ocupata deItalia. La 21 ianuarie 1920, Congresul National de la Lushvija a adoptat textul unei noi Constitutii,ce prevedea mentinerea monarhiei, dar cu conditia inlaturarii printului Weid si constituirea uneiRegente. in august 1920, italienii au fost obligati sa-si retraga trupele de pe teritoriul Albaniei, cuexceptia insulei Sazan. Conferinta reprezentantilor Marii Britanii, Frantei, Italiei si Japoniei de laParis, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independenta statului albanez si a fixat granitele lui (auramas cele din 1913).Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat in tara un regim dictatorial. inurma unei insurectii din perioada 25 mai-10 iunie 1924, ce urmarea rasturnarea dictaturii, Zogu afugit in Regatul sarbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus de Fan S. Noli.Spijinit de anumite cercuri din tara, Ahmed Zogu s-a intors la Tirana la 21 ianuarie 1925 si aproclamat Albania republica, fiind ales in calitate de presedinte. in noua sa calitate el s-a orientatspre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la cresterea influentei economice si politice a acestei tari inAlbania.Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o detine. El a convocatla 14 iunie 1928 o a doua Adunare Constituanta in cadrul careia s-a adoptat decizia ca Albania sadevina monarhie, dar in calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub numel de Zogu I, iartronul trebuia sa fie un drept ereditar al familiei Zogu.La 1 decembrie 1928 a fost adopatata o noua Constitutie conform careia Albania devenea oMonarhie democratica, parlamentara si ereditara, cu un Parlament unicameral. Zogu I a condusAlbania pana in 1939, mentinand un regim dictatorial ce apara interesele unei elite nu preanumeroasa.Bulgaria.Bulgaria dupa primul razboi mondial facea parte din randul tarilor invinse. tarul Ferdinad a fostobligat sa abdice in favoarea fiului sau Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918.Bulgaria era o monarhie constitutionala, in care puterea legislativa revenea Adunarii Nationale,puterea executiva - tarului si Consiliului de Ministri iar puterea judecatoreasca - tribunalelor.Constitutia adoptata in 1879, a fost completata cu unele amendamente in 1893, 1911 si 1920 si afunctionat in Bulgaria pana in 1934.in august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea nationala, castigate de Uniunea PopularaAgrariana Bulgara (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost incerdintata lui Alexandar Stamboliiski,unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politica cabinetului agrariana avut intr-o mare masura, consecinte nefavorabile, atat asupra economiei cat si asupra partidului.Politica externa a lui Alexandar Stamboliiski era orientata spre mentinerea de bune relatii cu MareaBritanie, SUA, Franta si Italia. O idee originala a guvernului a fost crearea unor trupe de munca, omodalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limita mentinerea uneiarmate regulate in Bulgaria.La 9 iunie 1923, Alianta Militara, formata in 1919 din ofiteri, organizeaza o lovitura de stat.Guvernul Stamboliiski este inlaturat iar premierul omorat. Este format un nou guvern dinreprezentanti ai intelegerii Populare, in frunte cu profesorul Alexandar tankov. Principala sarcina anoii puteri era normalizarea vietii politice si economice a tarii. Puterea se bucura de un larg sprijinsocial, ce a contribuit la crearea intelegerii Democratice, formatiune in care s-au contopit unelepartide traditionale - intelegerea Populara si Alianta Militara. Scimbarea fortata a puterii de la 9iunie 1923 si rascoala ce a urmat si-a pus amprenta asupra vietii sociale din Bulgaria. in 1924 a fostadoptata o lege privind protectia statului, ce a ramas in vigoare pana la 9 septembrie 1944, carelimita libertatile civice.Dupa guvernarea lui tankov, urmeaza un al doilea cabinet al partidului intelegereaDemocratica (1926-1931), condus de Andrei Liapcev si alte doua guverne ale Blocului Popular(1931-1934) in frunte cu Alexandar Malinov si Nikola Musanov, asigurand o liniste relativa in tara.in domeniul politicii externe diplomatia bulgara urmarea revizuirea Tratatului de la Neuilly- sur-Seine.Criza economica mondiala de la sfarsitul anilor `20 a lasat urme adanci in viata economica sipolitica a Bulgariei. Depresiunea economica a polarizat societatea bulgara. Se manifesta MiscareaSocial-Populara, de extrema dreapta, a profesorului Alexandar tankov si cercul politic "Zveno"(Veriga). Adeptii schimbarilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvernari autoritare.inceputul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizata de Alianta Militara si "Zveno".Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politica de apropiere de Frantasi Marea Britanie.Teama de a-si pierde coroana intensifica activitatea politica a lui Boris al III-lea. Capatand oexperienta considerabila ca monarh si dorind sa guverneze, el reuseste sa-i indeparteze pe miltari dela putere, dupa un an si jumatate. Regele incepe sa desemneze guverne si sa instaureze un regimpersonal in tara. Puterea autoritara, militara evolueaza, transformandu-se intr-o forma de monarhieautoritara. Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, in noiembrie 1935, guverneaza Bulgariapana la inceputul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guvernelor anterioare -suspendarea Constitutiei, dizolvarea Adunarii Nationale, interzicerea activitatii partidelor politice,care mai sunt reprezentate doar de liderii lor si de cei mai cunoscuti membri, lichidarea activitatiisindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentar-constitutional din tara - n-aufost abrogate.Bulgaria incepe sa intretina intense relatii economice cu al Treilea Reich. in ajunul celui de alDoilea Razboi Mondial, Bulgaria se orienteaza spre Germania, avand un interes comun - revizuireastatu-quo-ului si a tratatelor din 1919, considerand ca au fost dezavantajate si urmareau modificareagranitelor.CehoslovaciaCehii si slovacii se inscriu in randul popoarelor care in timpul primul razboi mondial auluptat pentru eliberare nationala si crearea unui stat independent. in viziunea unor autori"Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului razboi mondial". Consiliul NationalCehoslovac, infiintat la Paris in anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Benes si Milan Stefanik,pleda pentru independenta fata de Imperiul Habsburgic. in iulie 1918, pe fondul tulburarilor socialetot mai pronuntate, gruparile politice cehe de la Praga s-au reunit, formand un Consiliu Nationalintern, sub conducerea lui Kramar.in octombrie 1918, Consiliul National s-a proclamat guvern provizoriu al RepubliciiCenoslovace, in numele careia Comitetul National Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. inconditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar, la finele primului razboi mondial, la 28 octombrie1918, este proclamata la Praga Republica Ceha Independenta, care se uneste la 30 octombrie 1918cu Slovacia.Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul luniinoiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ national, care s-a declarat drept AdunareConstituanta. Thomas Masaryk a fost ales presedinte iar Kramar - prim-ministru, a fost elaborata oConstitutie provizorie. Viteza si eficienta cu care se miscau cehii inca din aceasta perioada se datorain mare masura experientii si subtilitatii lor politice pe plan intern, ca si abilitatii diplomatice inrelatiile cu aliatii in exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat de asocierea dintre cehi sislovaci, intr-o singura unitate.Cu exceptia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabila. Criza economicamondiala a afectat si economia Cehoslovaciei, fiind inregistrati peste un milion de someri. in aniicrizei s-au activizat elementele extremei drepte, in deosebi in regiunea muntilor Sudeti, caresustineau unirea Sudetilor cu Germania.Politica externa a Cehoslovaciei in perioada interbelica era orientata spre aliante cu statelevecine, Franta si Marea Britanie. impreuna cu Romania si Iugoslavia Cehoslovacia creaza in 1921Mica intelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Franta si MareaBritanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexeaza regiunea Sudeta. La 1 octombrie 1938,Polonia ocupa regiunea Teschin, iar in urma "primului arbitraj de la Viena" (2 noiembrie 1938),Ungaria anexeaza Slovacia meridionala si Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia isi proclama la 14martie 1939 independenta, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexeaza intreagaUcraina Subcarpatica, iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupata de trupele germane, (ProtectoratulBoemiei si Moraviei). in 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac in exil.Grecia in perioada interbelica.Grecia, la sfarsitul razboiului, facea parte din tabara Antantei. in perioada 1919-1922 esteantrenata intr-un razboi cu Turcia, care se incheie cu un esec dramatic pentru greci: circa 1,5milioane de greci fiind nevoiti sa se refugieze din Asia Mica.Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constitutionala la republica, apoi iarasimonarhie, care in cele din urma se transforma in regim autoritar. Pana in anul 1924, Grecia era omonarhie constitutionala. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost silit sa abdice,Grecia proclamandu-se republica, la 25 mai 1924. Urmeaza o perioada de instabilitate politica,instaurarea unor guverne de coalitie, este promulgata o noua Constitutie la 2 iulie 1927.in octombrie 1935, regimul republican a fost inlaturat in urma unei lovituri de stat, noul premierGeorgios Kondylis asumandu-si si titlul de regent. A fost organizat un referendum, unde 97,8 % dinpopulatie s-a pronuntat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, regele Georgios al IIleasi-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o noua lovitura de stat, generalul monarhistIoannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se mentine pana in 1941. A fost introdusastarea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiintate partidele politice, suspendate unele articole dinConstitutie, introdus un control strict asupra cetatenilor.in domeniul politicii externe a fost adepta securitatii colective si regionale; ea urmareamentinerea integritatii teritoriale, fiind amenintata de politica revizionista a statelor vecine - Turcia,Bulgaria. in anul 1934 a fost printre statele care au infiintat intelegerea Balcanica. La inceputulcelui de-al doilea razboi mondial si-a declarat neutralitatea, dar a fost atactata de trupele italiene, la28 octombrie 1940, pe care a reusit sa le respinga, fiind insa obligata sa capituleze in fata trupelorgermane la 23 aprilie 1941.Iugoslavia.Popoarele slave din Balcani, in anii primului razboi mondial, si-au intensificat lupta pentruindependenta. La Londra a fost creat un Comitet al Slavilor de Sud, in frunte cu A.Trumbic, carepleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar si unirea lor cu Serbia si Muntenegru.in iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnata o declaratie de catre A. Trumbic si premierul sarb,Nicolas Pasic, prin care se recunostea unitatea nationala a sarbilor, croatilor si slovenilor.La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in frunte cureprezentantul dinastiei sarbe Karagheorghevici, printul Alexandru I. Regatul cuprindea Serbia,Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croatia, Dalmatia, Vojvodina si Bosnia-Hertegovina. Nivelul dedezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a rasfrant negativ asupra situatiei interne atarii. in viata politica a tarii rolul principal pana in ianuarie 1929 l-a avut Partidul Radical -promotor al nationalismului sarb. Au existat forte care au criticat caracterul centralzat al regimuluisi dominatia politica a sarbilor in timpul domniei lui Alexandru I. in calitate de lider s-a afirmatAnte Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus miscarea terorista a ustasilor dupa ce s-arefugiat in Italia in 1929.La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anuleaza Constitutia, dizolva parlamentul (ScupstinaPopulara), interzice activitatea partidelor si organizatiilor politice. El concentreaza in mainile saleputerea legislativa si executiva iar guvernul condus de Petor Zivkovici era subordonat direct regelui.in septembrie 1931, a fost promulgata o noua Constitutie ce prevedea instituirea unui parlamentbicameral. La fel ca si alte state din zona, Iugoslavia a fost afectata puternic de criza economicamondiala, fiind o tara cu o economie preponderent agrara.in perioada interbelica politica externa a Iugoslaviei era axata pe mentinerea statu-quo-uluiteritorial, consolidarea sistemului bazat pe securitatea colectiva. tara era adepta politicii securitatiiregionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica intelegere in 1921, alaturi deRomania si Cehoslovacia. in 1934 participa la crearea intelegerii Balcanice, alaturi de Turcia,Grecia si Romania. in octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugoslaviei, Alexandru I,impreuna cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis Barthou de membrii ai miscarii teroriste austasilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Consiliu de Regenta infrunte cu printul Paul.Intervin unele schimbari si in domeniul politicii externe, noul guvern condus de MilanStojadinovic (1935-1939) orientandu-se spre colaborare cu Germania si Italia. in 1937 a fost semnatla Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la slabirea intelegerii Balcanice.Polonia in perioada interbelica.Statul polonez disparuse ca entitate organizatorica din 1795. Polonezii erau divizati in cadrulImperiului austro-ungar, rus si cel german. in secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea,propaganda poloneza pentru emancipare nationala era deosebit de activa. De altfel, punctul 13dintre Cele 14 din Declaratia presedintelui american stipula necesitatea infiintarii unui stat polonezcu iesire la mare. Astfel erau recunoscute drepturile polonezilor de a-si crea un stat nationalindependent. Primii au reusit sa se elibereze polonezii din componenta fostului Imperiu rus, dupadisparitia lui. La 15 octombrie 1918, deputatii polonezi din Parlamentul de la Viena au declarat capolonezii inceteaza sa se mai considere cetateni ai Imperiului habsburgic.La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie a fostproclamata Republica Polona independenta, in frunte cu generalui Jsef Pilsudski. La 20 februarie1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, asa-numita Mica Constitutie. La 17 martie1921 a fost votata noua Constitutie a Poloniei, care garanta noua forma de stat - republicaprezidentiala, presedintele fiind ales pe un termen de sapte ani. Puterea legislativa apartineaSeimului si Senatului, cea executiva presedintelui si ministrilor. Constitutia oferea largi drepturi silibertati democratice cetatenilor tarii.Primul presedinte al tarii, Jsef Pilsudski, in 1922 s-a retras de la putere ca sa revina in mai1926, instaurand un regim autoritar, pe care il mentine pana in 1935, cand a incetat din viata. Noulregim politic, intitulat Sanacja, urmarea scopul de "redresare" a tarii (asanare morala). Dupapreluarea puterii, Pilsudski a afirmat ca nu doreste introducerea in Polonia a unei dictaturi. Elintentiona sa tina armata departe de mainile politicienilor, sa stabilizeze economia, sa puna capatnedreptatilor sociale, sa-i uneasca pe toti cetatenii polonezi sub semnul respectului fata de stat si safaca din Polonia o mare putere europeana. La 2 august 1926, a fost aprobata o noua Constitutie, ceconsacra regimul autoritar, presedintele fiind investit cu drepturi sporite.Politica externa a Poloniei, in perioada interbelica, era orientata spre alianta cu Franta ; intrecele doua tari au fost semnate doua acorduri militare in 1921 si 1925. La 3 martie 1921, a semnat unTratat cu Romania, dar a refuzat sa faca parte din Mica intelegere. Polonia s-a apropiat de tarilenordice, statele baltice, urmarind crearea unor aliante regionale in care sa joace un rol predominantdar din cauza disputelor pe care le avea cu Lituania nu si-a atins scopul propus. Pilsudski aparticipat activ la elaborarea politicii externe poloneze, alaturi de Jsef Beck, ministrul de externe.Fata de Germania si U.R.S.S., cei "doi dusmani " ai Poloniei, Pilsudski era adeptul unor relatiibune, dar nu aliante cu ele. Doctrina nu excludea, insa, pacte de neagresiune, primul fiind incheiatcu U.R.S.S. in 1932, iar cu Germania dupa venirea lui Hitler la putere, in ianuarie 1934. Pactul cuHitler a avut consecinte pozitive pe termen scurt, permitand rezolvarea catorva dintre disensiunileexistente intre cele doua state, reducerea temporara a presiunilor germane asupra Danzigului sicoridorului polonez. Dezavantajele aveau sa se vada ceva mai tarziu.in noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind sprijinita deGermania si Ungaria. Presiunile sporite ale Germaniei au determinat Polonia sa se reorienteze iarasispre Franta si Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacata de Germania nazista, iarla 17 septembrie de catre U.R.S.S., teritoriul ei fiind impartit pentru a patra oara intre cele douastate.UngariaDupa infrangerea si destramarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, este proclamataRepublica Ungara. Puterea politica a fost preluata de un Consiliul National, alcatuit din liberali siconservatori, in frunte cu Mihly Kroly. A fost introdus dreptul de vot universal, s-a proclamatlibertatea adunarilor, au fost luate unele masuri de improprietarire a taranilor.La inceputul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criza politica. Socialdemocratiiau apelat la ajutorul comunistilor unguri, partid creat in noiembrie 1918, in frunte cuBla Kun, pentru a forma un guvern de coalitie. La 21 martie 1919, a fost proclamata RepublicaUngara a Sfaturilor, in frunte cu Sndor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a fost numitministru de externe. Treptat, comunistii si-au extins autoritatea si au proclamat Republica SovieticaUngara, mizand pe sprijinul promis de Lenin. in iunie 1919, Ungaria a fost proclamata RepublicaSovietica Unionala, unita cu Rusia sovietica. Republica Ungara a Sfaturilor a existat timp de 133 dezile. Existenta ei a fost curmata de interventia externa, dar si a fortelor interne. Un rol important ininlaturarea comunistilor de la putere si infrangerea Republicii Sfaturilor l-au jucat trupele romane.La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupata de trupele conduse de amiralul Miklos Horthy,care a restaurat regimul monarhic. Parlamentul a lichidat republica in ianuarie 1920, iar MiklosHorthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar in Ungaria ce s-a mentinut in perioada1920-1944. Conducerea Ungariei in perioada interbelica a depus eforturi diplomatice considerabilein vederea revizuirii Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, s-a apropiat de statele care contestausistemul de la Versailles - Germania nazista si Italia fascista. Ungaria a fost admisa in SocietateaNatiunilor in 1923. in anii 1929-1933, a depus unele eforturi in vedera scindarii Micii intelegeri. Aincercat sa atraga de partea sa Romania si Iugoslavia, oferindu-le sprijin in cazul unui conflict, maiales Romaniei in caz de atac din partea U.R.S.S..Dupa venirea lui Hitler la putere, Ungaria a intarit relatiile cu Germania, semnand la Roma unProtocol intre Ungaria, Italia si Austria, indereptat impotriva Micii intelegeri si intelegeriiBalcanice. Ungaria a sustinut planurile anexioniste germane, felicitand-o pentru anexarea Austrieiin martie 1938. in urma Acordului de la Munchen, Ungaria a participat la dezintegrareaCehoslovaciei, obtinand unele teritorii din Sudul Slovaciei. in vara anului 1940, a obtinut un altsucces in politica revizionista cand prin Dictatul de la Viena a reusit sa reanexeze Nord-VestulTransilvaniei, teritoriu romanesc. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial Ungaria faceapartea din tabara aliatilor Germaniei naziste. A participat alaturi de armata germana la invadareaJugoslaviei, anexand Vojvodina de Vest.6. Al doilea razboi mondial (1939-1945).Obiective- Elucidarea cauzelor ce au dus la declansarea celui de-al doilea razboi mondial si la eseculpoliticii de securitate colectiva promovata de Societatea Natiunilor.- Evocarea obiectivelor urmarite de statele agresoare si planurile ce le insoteau.- De a prezenta conditiile in care s-a creat Coalitia Antihitlerista si rolul documentelorprogramatice elaborate de Aliati.- Formarea deprinderilor de analiza comparata a evenimentelor din perioada celui de-al doilearazboi mondial.- De a urmari rolul conferintelor interaliate din perioada razboiului in organizarea postbelica aordinii mondiale, aplicand metoda analizei si sintezei.Prin sistemul de tratate de la Versailles, comunitatea mondiala a intentionat sa evite pe cat eraposibil o noua conflagratie mondiala. Evolutia evenimentelor in primul deceniu postbelic ademonstrat existenta unor forte politice care doreau modificarea statu-quo-ului stabilit prin tratate,revizuirea lor. in anii `30 pe arena mondiala tot mai multe state isi manifesta tendintele revizionistesi revansarde. Continentul european nu a reusit sa evite pericolul unei conflagratii, debutul fiindrazboiul civil din Spania. Atitudinea marilor puteri a fost diferita: Marea Britanie si Franta auocupat o pozitie de neamestec in afacerile interne ale Spaniei, pe cand alte state, Germania, Italia,Uniunea Sovietica au intervenit destul de active. in perioada urmatoare tendintele revizioniste s-auintentit, Germania nazista a incalcat deschis clauzele militare ale Tratatului de la Versailles.Un loc deosebit in geneza celui de-al doilea razboi mondial ii revine Acordului de la Munchen,semnat la 29-30 septembrie 1938 de guvernele Marii Britanii, Frantei, Germaniei si Italiei, conformcaruia Cehoslovacia a fost cedata agresorilor si in curand ea a incetat sa mai existe ca stat. Acordulde la Munchen a devenit apogeul politicii de conciliere promovata de statele occidentale fata deGermania.Polonia a fost urmatoarea tara fata de care Germania avea pretentii teritoriale. ReprezentantiiReichului au cerut polonezilor << returnarea >> orasului-port Danzig si a coridorului care ar fi unit acestoras cu Germania si Prusia Orientala. Aceste cereri au fost respinse de guvernul polonez, care mizape sprijinul Marii Britanii si Frantei in cazul unui atac din partea Germaniei, sperand ca Polonia nuva fi sacrificata dupa modelul Cehoslovaciei. in cazul Poloniei, Germania nazista a reusit sa ajungala o noua impartire cu Uniunea Sovietica, care a fost absenta la Munchen. Astfel, ambitiilerevizioniste germane au contribuit la declansarea unui razboi care se va transforma in anii urmatoriintr-unul mondial.Declansarea razboiului si primele operatiuni militareLa 1 septembrie 1939, invadarea de catre trupele germane a teritoriului polonez a declansat celde-al doilea razboi mondial (1939-1945). Ordinea politica mondiala, consacrata juridic printratatele semnate la Conferinta de pace de la Paris (1919-1920), a fost incalcata.Care au fost cauzele ce au dus la declansarea razboiului? Istoricul Eric Hobsbawm mentionazaca secolul al XX-lea a fost marcat de razboi, a trait si a gandit in termenii razboiului chiar si atuncicand tunurile si bombele nu exploadau. Istoricul A.J.P.Taylor, la randul sau, considera ca originelecelui de-al doilea mondial sunt controversate. Printre sursele conflictului se regasesc esecurileorganizarii postbelice a lumii: lipsa de coeziune a Marilor puteri la Conferinta de la Paris;neimplicarea SUA in aplicarea si respectarea propriilor principii; politica promovata de noua puterea Rusiei sovietice precum si politica revizionista si revansarda promovata de Germania, careia i s-aalaturat Italia, Japonia si alte state mai mici.Printre autorii morali se inscrie Adolf Hitler, creatia Versailles-ului si, pe de alta parte, creatiaideilor comune ale Europei contemporane. Mai mult decat atat, el a fost creatia istoriei germane si aprezentului german. "Hitler a fost - mentioneaza istoricul A.J.P.Taylor - placa de rezonanta pentrunatiunea germana". Conducatorul U.R.S.S., I.V.Stalin, este si el, la randul sau, unul dintre autoriimorali ai conflictului, prin semnarea pactului din 23 august 1939.Prin atacarea Poloniei a fost pus in aplicare Planul alb, avizat de Hitler inca la 11 aprilie 1939.Initial, Italia si-a proclamat neutralitate, urmata de Japonia, apoi SUA. La 6 septembrie 1939aceeasi pozitie a fost adoptata si de Consiliul de Coroana al Romaniei. in schimb, Franta si MareaBritanie au pus in aplicare garantiile acordate Poloniei in primavara si au declarat razboi Germaniei.Atacul asupra Poloniei punea in aplicarea razboiul fulger - blitzkrieg-ul, armata poloneza fiindscoasa practic din lupta dupa primele zece zile. La 17 septembrie 1939, Stalin, punand in practicaprevederile protocolului secret din 23 august, ordona atacarea Poloniei dinspre Est. Dupa ocupareaunei parti din teritoriul polonez, Uniunea Sovietica se indreapta in directia Nord-Vest, respectiv sprevecinii din zona baltica si Finlanda. Tratatele incheiate intre 29 septembrie si 10 octombrie cuEstonia, Letonia si Lituania, au creat cadrul propice pentru ocuparea lor de catre Armata Rosie,pentru stabilirea unui "cap de pod" in vederea ofensivei in directia Finlandei, atacata la 30noiembrie 1939. Liga Natiunilor a declarat Uniunea Sovietica stat agresor si la 14 decembrieaceasta a fost exclusa din Liga.Pe Frontul din Vest, atat trupele Wermachtul-lui, cat si cele ale francezilor si englezilor nu s-auantrenat in miscari consistente, situatia mentinandu-se pana la 9 mai 1940. Aceasta liniste relativa afost catalogata drept "razboi ciudat", ceea ce inseamna de fapt lipsa unor actiuni militare alepartilor implicate in conflict.Dupa blitzkrig-ul purtat in directia Vest, urmatoarea tinta va fi Franta, care va capitula la 22iunie 1940. Germanii au tinut sa semneze armistitiul in acelasi vagon unde ei capitulasera in 1918,la Compiegne.Urma un alt obiectiv - ocuparea Angliei, operatiune dificila ce implica resurse militareimportante. Ofensiva, inceputa la 8 august 1940 printr-un atac al flotei aeriene germane Luftwaffe, adeclansat o riposta engleza. Dupa atacul masiv asupra Londrei din 10 mai 1941, Hitler a abandonatideea debarcarii in Marea Britanie.O alta zona care dupa capitularea Frantei a atras atentia dictatorilor de la Berlin si Moscova afost cea a Balcanilor si Sud-Estul Europei.in 1940, Romania a fost prima victima fiind "silita" sa cedeze Basarabia si Nordul Bucovinei sipartea de Nord-Vest a Transilvaniei. in aceste conditii, odata cu disparitia Romaniei Mari, nouaconducere de la Bucuresti - maresalul Ion Antonescu - se va ralia la puterile Axei.Turcia si-a declarat neutralitatea, statut pe care a reusit sa-l mentina pe parcursului conflagratieimondiale. Soarta Greciei a fost hotarata de armata italiana, care a atacat-o la 28 octombrie 1940,sprijinita apoi de cea germana, desi Grecia isi proclamase anterior neutralitatea. La 25 martie 1941,Iugoslavia a aderat la Pactul Tripartit. La Belgrad se produce o lovitura de stat, iar noua conducereproclama neutralitatea Iugoslaviei. Germania declanseaza un atac in directia Belgradului, fiindsprijinita de trupele bulgare si ungare. Dupa capitularea Iugoslaviei la 17 aprilie, statul iugoslav estedezmembrat, iar Croatia isi proclama independenta, la 13 aprilie, sub domnia ducelui de Spoleto.intregul teritoriu al tarii a fost cuprins de o ampla miscare de partizani, dar rezistenta era divizata: oparte era condusa de comunistul Tito, alta de colonelul Mihailovici, liderul cetnicilor.Planul BarbarossaLa 18 decembrie 1940, Hitler a semnat directiva nr. 21, cunoscuta sub numele PlanulBarbarossa, ce avea drept obiectiv invadarea U.R.S.S.. Conform acestui plan, trupele germane,prin metoda blitzkrig-ului, trebuiau sa lichideze fortele principale ale trupelor sovietice din RusiaOccidentala.Hitler a declansat la 22 iunie 1941 cea mai mare operatiune militara a epocii contemporane,mobilizand circa trei milioane de soldati germani, sprijiniti de aliati din Romania, Italia, Finlanda siUngaria. Documentele publicate de istoricii rusi dupa 1992 demonstreaza ca a existat si un Planoperativ de razboi al U.R.S.S., elaborat in mai 1941, conform caruia Moscova la randul sau,pregatea un atac in directia Germaniei, pentru a elibera tarile europene de nazism. Termenul-limitade incepere a actiunilor era iulie 1941.in primele luni, << razboiul fulger >> a permis trupelor naziste sa cucereasca un intins teritoriusovietic. Armata Rosie a inregistrat o serie de esecuri ce se datorau mai multor cause: consecintelesistemului politico-ideologic, instaurat de bolsevici; faptul ca U.R.S.S. se pregatea de un razboi deofensiva si nu de defensiva, Armata Rosie nu era pregatita sa reziste in fata unui asemenea atac.Prima infrangere, armata germana o inregistreaza langa Moscova la inceputul lunii decembrie 1941,cand trupele sovietice au reusit sa treaca la contraofensiva.Inceputul razboiului germano-sovietic a creat conditii pentru constituirea coalitiei antihitleriste.Premierul britanic, Winston Churchill, a anuntat imediat sprijinul Angliei pentru Uniunea Sovietica,iar la 13 iulie era semnat un tratat intre cele doua puteri. Carta Atlanticului, semnata de Churchill siRoosevelt la 14 august, va prefigura Marea Alianta. Uniunea Sovietica a aderat la CartaAtlanticului la 24 septembrie 1941.Sprijinul aliatilor s-a materializat in toamna anului 1941, cand laMoscova a fost semnat un protocol prin care Marea Britanie si SUA se angajau sa aprovizioneze cumaterial de razboi Uniunea Sovietica in urmatoarele noua luni. La 1 ianuarie 1942, la Washington,26 de state au semnat "Declaratia Natiunilor Unite".intre 10 ianuarie-2 februarie 1943 Armata Rosie a reusit sa invinga armata germana inzona orasului Stalingrad, cea mai mare infrangere suferita pana in acel moment de Hitler.Conferinta interaliata de la TeheranPrima Conferinta a sefilor de guverne a U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanie a avut loc intre 28noiembrie si 2 decembrie 1943 la Teheran. Conferinta avea scopul de a examina: coordonareaeforturilor aliatilor in lupta impotriva Germaniei si satelitilor ei; colaborarea postbelica si asigurareaunei paci trainice. A fost adoptata "Hotararea militara a Conferintei de la Teheran", conform careiaoperatia Overlord urma sa inceapa in mai 1944. La Conferinta s-a discutat problema viitoruluiGermaniei, Roosevelt propunand dezmembrarea ei in cinci state autonome, Churchill a sustinutplanul sau de constituire a Confederatiei dunarene din care sa faca parte Austria, Ungaria siteritoriile de Sud ale Germaniei. Stalin a respins planurile celor doi, considerand ca Austria siUngaria trebuie sa fie state independente.Cel de-al doilea front a fost dechis de anglo-americani la 6 iunie 1944, in Normandia (Franta deNord). Dupa debarcarea in Normandia trupele anglo-americane au realizat un sir de operatiunireusite. La sfarsitul lunii septembrie anglo-americanii au eliberat aproape in intregime Franta siBelgia. In paralel, operatiunile aliatilor in Vest erau sustinute de ample operatiuni militare aleArmatei Rosii in Estul continentului. Operatia Iasi-Chisinau a avut drept rezultat lichidarea grupuluide armate "Ucraina de Sud", reocuparea teritoriului romanesc dintre Nistru si Prut si inaintareaArmatei Rosii peste Prut. La 23 august 1944, Romania a iesit din randurile Axei si a luat decizia dea se alatura Natiunilor Unite. Decizia regelui Mihai I a contribuit la prabusirea frontului german dinBalcani, fiind deschis drumul spre Sofia, Belgrad, Viena, Budapesta, iar trupele romane aucompletat efectivul Natiunilor Unite cu jumatate de milion de ostasi, cu petrol si produsealimentare.Bulgaria n-a trimis trupe pe Frontul de Est, dar a fost una dintre aliatele Germaniei. La 5septembrie 1944, U.R.S.S. a declarat razboi Bulgariei, iar la 6 septembrie, trupele Armatei Rosii auintrat pe teritoriul ei. La 9 septembrie, guvernul a fost inlaturat, fiind impus un guvern comunist,care a anuntat aderarea Bulgariei la Coalitia antihitlerista.Guvernul finlandez a declarat ca este de acord sa semneze armistitiul la 4 septembrie 1944, ruperelatiile cu Germania si inceteaza razboiul cu U.R.S.S.Dupa Finlanda singurul aliat al Germaniei ramasese Ungaria. Luptele de pe teritoriul ei au fotcrancene si au durat pana in aprilie 1945.Iugoslavia a fost eliberata de Armata Populara de Eliberare, sprijinita de Armata Rosie. inaceste conditii germanii au fost siliti sa-si retraga trupele din Grecia si Albania.in octombrie 1944, premierul britanic Winston Churchill a intreprins o vizita la Moscova pentrua discuta problema Poloniei si situatia din Balcani. Pentru a reglementa situatia din aceasta zona,Churchill a propus delimitarea sferelor de influenta a Uniunii Sovietice si a Aliatilor, propuneri carese regaseau in asa-numitul "acord de procentaj": "Romania - Rusia-90 %; altii - 10%; Grecia:Marea Britanie in acord cu SUA- 90 %, Rusia - 10 %; Iugoslavia: 50 % - 50 %; Ungaria: 50 %- 50%; Bulgaria: Rusia - 75%, altii 25 %".Conferinta de la Ialta - 4-11 februarie 1945La inceputul anului 1945, razboiul intra deja in faza finala. Existau o serie de probleme cetrebuiau rezolvate in cadrul unei noi intalniri ale celor "trei mari". Conferinta a avut loc in perioada4-11 februarie 1945 la Ialta (U.R.S.S.). Printre probleme majore abordate in cadrul Conferintei seafla : statutul postbelic al Germaniei, zonele de ocupatie si participarea Frantei cu propria zona,problema Poloniei, care era una << de onoare >> pentru Churchill si alta de "securitate" pentru Stalin;aprobarea documentelor Conferintei de la Dumbarton Oaks din august-septembrie 1944, ce au dusla infiintarea Organizatiei Natiunilor Unite. La Conferinta a fost adoptat un document important"Declaratia cu privire la Europa eliberata".La 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis. Succesorul lui, amiralul Karl Donitz, se pronuntapentru iesirea din razboi. in orasul Reims, unde se afla Cartierul General al lui D. Eisenhower, la 7mai 1945 a fost semnat actul de capitulare neconditionata a Germaniei. Stalin, indignat de faptul caactul de capitulare a Germaniei nu s-a semnat la Berlin, a insistat pe langa W.Churchill siH.Truman sa considere actul de la Reims drept unul prealabil si a cerut germanilor sa semneze altul,la Berlin, la 8 mai, ora 2400 (ora locala) sau 9 mai ora 200 (ora Moscovei).Conferinta de la Potsdam - 17 iulie-2 august 1945Dupa capitularea Germaniei era nevoie de coordonarea actiunilor politico-diplomatice similitare ale Aliatilor. Conferinta si-a inceput lucrarile la 17 iulie 1945, la Potsdam. La ea auparticipat reprezentantii "Celor Trei Mari": delegatia sovietica, condusa de I.V.Stalin, ceaamericana, condusa de H.Truman, succesorul lui Roosevelt, si cea britanica, condusa initial de W.Churchill, iar din 28 iulie de Clement R. Atlee, noul prim-ministru al Marii Britanii. Problemelediscutate: crearea Consiliului Ministrilor de Externe, care trebuiau sa elaboreze tratatele de pace cufostele aliate ale Germaniei; problema Germaniei - cea mai intens dezbatuta; chestiunea reparatiilor,soarta Austriei, Poloniei etc.in privinta Germaniei au decis ca ea sa fie impartita in patru zone de ocupatie, supuse unuicontrol din partea Comisiei centrale. Principiile politice si economice, cu unele completari siprecizari, au fost aprobate in unanimitate de catre sefii delegatiilor. Ele insa nu erau lipsite deanumite carente: daca unul dintre cei patru conducatori nu era, de exemplu, de acord cu o hotarareadoptata in comun, el lua decizia de unul singur in zona sa de ocupatie, ceea ce conducea ladezmembrarea Germaniei.La Potsdam, dupa ce a fost informat ca testarea bombei atomice se defasurase cu succes,presedintele american, H.Truman i-a spus lui Stalin ca Statele Unite au o arma noua "de-o fortadistructiva neobisnuita". Stalin a primit cu calm vestea, spunand numai ca spera ca americanii "vorfolosi asa cum trebuie aceasta arma impotriva japonezilor". La vremea respectiva, retelelespionajului sovietic il tinusera pe Stalin la curent cu desfasurarea lucrarilor legate de bombaatomica, desi stirea despre experimentul reusit nu-i parvenise prin aceste canale.Presedintele american, adoptand recomandarea unui grup politico-stiintific, numit ComitetulInterimar, creat pentru al consilia in legatura cu folosirea bombei atomice, a aprobat operatiunea dearuncare a bombei asupra unor tinte civilo-militare din Japonia. Bombardamentul s-a produs inzilele de 6, si respectiv, 9 august 1945, cand au fost lansate primele bombe atomice asupra oraselorHiroshima si Nagasaki. Aceasta decizie a dus la controverse nesfarsite, dar Truman a ramas mereucu convingerea ferma ca a actionat corect. Cele doua bombe au fost singurele arme nucleare folositevreodata in razboi. Astfel, Statele Unite au demarat practic procesul inarmarii nucleare, detinandinitial monopolul in aceasta directie. "Monopolul nuclear" s-a dovedit a avea un efect neinsemnatasupra desfasurarii evenimentelor internationale de la mijlocul anilor `40 si inceputul "razboiuluirece". in acel moment, nimeni nu a prezis o viata lunga monopolului american, el fiind inlaturat lascurt timp de catre U.R.S.S..7. Organizarea postbelica a lumii si evolutia relatiilor internationale dupa cel de-aldoilea razboi mondial.Obiective :- Elucidarea cauzelor ce au dus la confruntarea dintre fostii Aliati.- De a analiza impactul neintelegerilor dintre Marile Puteri asupra tratatelor de pace.- De a evidentia cauzele ce au dus la o confruntare atipica - razboi rece - intre Marile Puteri,originile si evolutia noului tip de razboi.- De a evoca etapele procesului de constituire a blocurilor militare- NATO si Tratatul de laVarsovia si rolul atribuit lor in cadrul relatiilor internationale.- De a urmari evolutia relatiilor internationale- de la colaborare la confruntare, destindere,incordare iar destindere. Rolul Conferintei de la Helsinki in perioada destinderii relatiilorinternationale in sustinerea si promovarea valorilor democratice.La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial Europa era devastata si ruinata. Printreinvingatori se afla doua state ce vor dicta de pe pozitii de forta redesenarea hartii politice a Europeisi vor impune regulile pentru organizarea pacii: Uniunea Sovietica si Statele Unite ale Americii.Pacea a fost obiectul unor negocieri inca inainte de terminarea razboiului. La Ialta, in februarie1945, Churchill, Roosevelt si Stalin s-au intalnit pentru a discuta situatia de dupa razboi. in pofidaunui climat cordial, intre Aliatii au aparut si o serie de neintelegeri: Stalin dorea sa-si marescateritoriul si sa isi consolideze pozitia in Estul Europei; Churchill, neincrezator, incerca sa temperezeavantul sovietic si era preocupat de mentinerea coloniilor in Imperiul britanic; Roosevelt, careincerca sa-i impace cele doua puncte de vedere, era de acord cu o decolonizare accelerata sipreconiza crearea unei Organizatii a Natiunilor Unite pentru a inlocui Societatea Natiunilor, care s-adovedit a fi ineficienta. La Potsdam, neintelegerile s-au agravat, iar semnarea tratatelor de pace aamanata pentru mai tarziu, din cauza absentei unui acord imediat. A fost infiintat ConsiliulMinistrilor Afacerilor Externe al marilor puteri, care avea misiunea de a elabora proiectele tratatelorde pace cu statele foste aliate ale Germaniei naziste.Conferinta de pace de la Paris din 1946.intre 29 iulie si 5 octombrie 1946, la Paris si-a desfasurat lucrarile Conferinta de pace, care aveascopul de a discuta si de a definitiva proiectele tratatelor de pace dintre puterile invingatoare sisatelitii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. La Conferinta auparticipat delegatiile a 32 de state. La fel ca si in 1919-1920, rolul conducator a revenit marilorputeri: Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Uniunea Sovietica si China. Delegatiile a 16 tari aveaustatutul de invitat, iar altele aveau titlu consultativ. Din ultima categorie faceau parte si cele cinciputeri invinse. Proiectele tratatelor de pace au fost facute public odata cu publicarea lor simultana laLondra, Paris, Moscova si Washington, la 30 iulie 1946.Tratatele de pace dintre puterile aliate si asociate si "satelitii" Germaniei naziste au fostsemnate la 10 februarie 1947, in prezenta delegatiilor celor cinci state invinse: Italia, Finlanda,Bulgaria, Romania si Ungaria. Tratatele erau alcatuite dintr-o parte introductiva si din clauzeteritoriale, politice, militare, economice, precum si unele prevederi privind reparatiile si restituirile.Clauzele teritoriale au fost in centrul atentiei, prilejuind dezbateri si confruntari. Ele prevedeaumodificari ale frontierii in favoarea Frantei din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; orasulTrieste era declarat oras liber; Bulgaria pastra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovieticelocalitatea Petsamo; Ungaria era readusa la granitele din 1938. in privinta Romaniei era legalizatapierderea Basarabiei si Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul sau asupra Nord-VestuluiTransilvaniei.Clauzele militare stipulau retragerea trupelor militare din Europa in termen de noua luni, cuexceptia celor sovietice din Romania si Ungaria. Tratatul de pace cu Romania recunosteaparticiparea activa la coalitia antihitlerista dar nu-i recunostea statutul de tara cobeligeranta, care,insa, i-a fost recunoscut Italiei. Tratatele au intrat in vigoare la 15 septembrie 1947.inceputul razboiului receRazboiul, aducand Europa in situatia de a fi vlaguita si impartita intre invingatori si invinsi, apermis consolidarea pozitiei celor doua mari puteri: Statele Unite si Uniunea Sovietica. StateleUnite beneficiaza de pozitia de forta dobandita dupa primul razboi mondial: superioritateaeconomica, postura de creditor pentru restul lumii, prestigiul moral pe care i l-a conferit interventiahotaratoare in favoarea victoriei, precum si faptul ca se aflau in posesia bombei atomice. Toateacestea i-au permis sa detina un rol important in stabilirea conditiilor de incheiere a pacii.Uniunea Sovietica, spre deosebire de perioada interbelica, a reusit sa se reabiliteze dupa razboiprin rolul sau in obtinerea victoriei; se bucura de simpatia a milioane de victime ale nazismului, iarArmata Rosie, care a reusit sa obtina prima victorie asupra nazistilor la Stalingrad si a eliberat treisferturi din teritoriul Europei si care continua sa stationeze in tarile Europei de Est, ii confera opozitie dominanta in Europa.Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial consfinteste impartirea lumii intre StateleUnite si URSS, singurele tari posesoare ale armei atomice (in 1945 si respectiv 1949), in defavoareafostelor puteri europene. Aliatii din timpul razboiului devin adversari si alcatuiesc doua blocuriostile care vor domina relatiile internationale in urmatorii patruzeci de ani. Riscul unei conflagratiinucleare le-a determinat pe cele doua Mari Puteri sa renunte la o confruntare directa, insa, opozitiaindirecta va degenera intr-un conflict atipic, denumit << razboi rece >>.<< Razboiul rece >> este termenul folosit pentru conflictul politic, ideologic, strategic si militar dedupa 1945 dintre aliatii occidentali, condusi de Statele Unite, pe de o parte, si Uniunea Sovietica sialte tari comuniste, pe de alta parte. Ca perioada de desfasurare, razboiul rece este plasat de analistidupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, pana catre sfarsitul anilor `80. Divergenteledintre aliati au inceput sa se manifeste inca din timpul razboiului, in deosebi dupa Conferinta de laIalta, cand Uniunea Sovietica a impus in tarile din Est guverne-satelite Moscovei. Stalin fusese instare sa impuna frontierile Europei de Est fara sa-si asume un risc iesit din comun, deoarecearmatele sale ocupau deja zonele respective. De altfel, dupa cum mentioneaza Henry Kissinger,controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei de Est a fost disputat doar retoric de democratisi niciodata intr-o maniera care sa fi implicat riscuri pe care Stalin sa le fi luat in serios.Dupa Conferinta de la Paris, Uniunea Sovietica putea actiona fara echivoc pentru instaurareaunor regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, fiind incalcate astfel prevederile Declaratieide la Ialta. in toate tarile unde stationa Armata Rosie - Romania, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia,Ungaria - echipa conducatoare era instalata de Moscova fiind devotata acesteia. in Albania siIugoslavia, state ce s-au eliberat fara ajutorul Armatei Sovietice, puterea a fost preluata decomunistii sprijiniti de Kremlin.Statele Unite si ceilalti aliati au fost nevoite sa ia masuri pentru a stopa expansiunea sovietica.Winston Churchill, fostul premier britanic, la 5 martie 1946, in prezenta presedintelui SUA,H.Truman, la Fulton, Missouri, a tras semnalul de alarma in legatura cu expansionismul sovietic,descriind o "Cortina de fier" care se lasa din "Stettin, in Baltica,, pana in Trieste, in Andriatic".Solutia pe termen lung propusa de el era unitatea europeana, "din cadrul careia sa nu fie exclusanici o natiune".La 12 martie 1947, a fost expusa Doctrina Truman, un program de politica externa a SUA, careprevedea sustinerea guvernelor Greciei si Turciei, amenintate de comunism, si care era prezentat caun program la nivel global a luptei dintre democratie si dictatura. in viziunea lui Henry Kissinger,Doctrina Truman a marcat "o cumpana a apelor" deoarece, o data ce America aruncase << manusamorala >>, avea sa termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin il intelegea celmai bine, si negocierea de concesii reciproce avea sa fie scoasa din discutie.La mai putin de trei luni dupa anuntarea Doctrinei Truman, a fost expus planul Marshall, princare Statele Unite se angajau sa ajute la refacerea economica si sociala a Europei. Planul urmarearefacerea Europei pentru a evita "tulburarile politice" si "disperarea", pentru a reface economiamondiala si pentru a forma institutii libere. Participarea la Planul Marshall era deschisa siguvernelor aflate pe orbita sovietica - o indicatie receptionata la Varsovia si Praga, dar redusa latacere de Stalin.Uniunea Sovietica a respins Planul Marshall, considerat drept un amestec in afacerile interneale statelor comuniste. La baza conceptiilor sale si ale satelitilor sai despre lume si despre relatiileinternationale a fost pusa teza elaborata in septembrie 1947 de A. Jdanov, conform careia lumea s-ascindat in << doua lagare >>, cel << socialist >>, in frunte cu U.R.S.S., si cel << imperialist >>, in frunte cu SUA.La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alianta incomponenta careia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg,Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, in 1952, au aderat Grecia si Turcia, iar in1955, R.F.Germana, in 1982, Spania. Prabusirea comunismului, insotita de o noua realitategeopolitica si strategica, a determinat Alianta sa-si extinda portile catre fostele state comuniste. La12 martie 1999, Republica Ceha, Ungaria si Polonia au fost primite in Alianta, iar la 2 aprilie 2004au fost primite inca sapte state, printre care si Romania. in urma celor doua valuri de aderarenumarul membrilor N.A.T.O. se ridica la 26. Scopul primordial al Aliantei este de a asiguralibertatea si securitatea membrilor sai prin mijloace politice si militare, conform principiilor CarteiNatiunilor Unite.S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice in 1949, cand agentia T.A.S.S. aanuntat oficial ca, la 25 septembrie, Uniunea Sovietica a detonat prima bomba atomica de productieproprie. Drept raspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. in anii `50, U.R.S.S., a depuseforturi considerabile in vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor balisticeintercontinentale.Crearea Tratatului de la Varsoviain 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept raspuns la intrareaR.F.G. in N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de catre Albania, Bulgaria,Cehoslovacia, R.D.Germana, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Partile semnatare pledaupentru asigurarea securitatii si mentinerea pacii in Europa. in 1968, Albania a parasit oficial alianta.in acelasi an, conceptul de << ajutor reciproc >> din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca bazaoficiala pentru interventia fortelor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in scopul de a inabusi<< Primavara de la Praga >>. Schimbarile intervenite in viata politica din Uniunea Sovietica dupa1985 si, ca o consecinta, sfarsitul razboiului rece au dus la sfarsitul aliantei Tratatului de laVarsovia, fiind dizolvata oficial in mai 1991.La 1 august 1975, Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa care s-a desfasuratla Helsinki, unde au participat reprezentantii a 35 de tari - incluzand majoritatea puteriloroccidentale importante si Uniunea Sovietica - au convenit sa recunoasca frontierile nationale Est-Europene postbelice ca permanente (propunand astfel un un fel de tratat de pace care punea capatcelui de-al doilea razboi mondial) si sa respecte si sa protejeze drepturile omului din aceastaregiune. in anii urmatori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri de "supraveghereHelsinki", care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au aparut "Carta 77" dinCehoslovacia si sindicatul "Solidaritatea" in Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit lalichidarea hegemoniei sovietice in Europa de Rasarit si chiar la lichidarea imperiului sovietic.ConcluziiTratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activitatii ConsiliuluiMinistrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relatiilor dintre aliatii, in conditiile incare fiecare urmarea scopuri diferite. Neintelegerile au inceput sa se manifeste din timpulrazboiului, iar in perioada urmatoare ele vor duce la destramarea fostei Coalitii. Un rol important inorganizarea postbelica a lumii il vor avea cele doua Mari Puteri - Statele Unite si Uniunea Sovietica.Divergentele si neintelegerile dintre aceste state se vor transforma intr-o confruntare atipica, numita<< razboi rece >>. Cele doua state, detinatoare de arma atomica, nu vor recurge la o confruntaredirecta, insa, prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor mentine o stareconflictuala, tensionata intre state, divizate dupa criterii ideologice. << Cortina de fier >> va juca unrol important in divizarea Europei in doua tabere, una << socialista >>, sub conducerea UniuniiSovietice si alta << capitalista >> sub tutela Statelor Unite. Relatiile internationale in aceasta perioadasunt dominate de relatile dintre cele doua tabere. Destinderea sau incordarea relatiilor suntinflentate de evolutia politicii externe a celor doua state.8. Evolutia economica si politica a tarilor Europei de Vest in perioada postbelicaObiective- De a urmari principalele transformari ce s-au produs in tarile Europei de Vest dupa cel de-aldoilea razboi mondial.- De a reliefa rolul Planului Marshall in redresarea economica a tarilor occidentale.- Elucidarea primelor proiecte de integrare europeana - in ce conditii au fost elaborate si carea fost impactul lor.- Formarea deprinderilor de analiza si sinteza a unui eveniment sau stare de fapt pe baza unuistudiu de caz.- De a vedea care sunt trasaturile generale si particularitatile evolutiei postbelice a Frantei sirolul jucat de aceasta tara in procesul integrari economice.Cuvinte-cheie : Planul Marshall, reconstructia economica, integrarea economica; ConsiliulEuropei; Jean Monnet; Robert Shuman; CECO; EURATOM; CEE; Republica a IV-a; Charles deGaulle; Republica a V-a; Constitutia Frantei.IntroducereDupa cel de-a doilea razboi mondial continentul european se afla in pragul unui declin. EuropaOccidentala a fost deposedata de puterea ei de alta data si de influenta pe care o exercitase anteriorasupra intregii lumi. Printre consecintele imediate ale razboiului se inscrie si divizarea continentuluicare se afla in pragul unui colaps : pierderile umane, distrugerile materiale, scaderea masiva aproductiei, prabusirea financiara, criza morala cauzata de masacrele razboiului au zdruncinat dintemelii valorile findamentale pe care isi sprijinea puterea. inceputul razboiului rece va genera oprapastie intre cele doua Europe. tarile Europei Occidentale si-au indreptat privirea spre stateleUnite care le oferea un ajutor economic prin Planul Marshall si o protectie militara prin semnareaPactului Atlanticului. in continuare vom urmari care au fost consecintele razboiului pentru tirileEuropei occidentale si evolutia lor postbelica.Consecintele razboiuluiContinentul european a platit cel mai mare tribut celui de-al doilea razboi mondial.Consecintele au fost tragice in plan uman : peste 35 de miloane de morti si disparuti, de patru orimai mult decat in 1914-1918. tarile Europei de Vest au suferit pierderi relativ mai scazute decatcele din Est: 600 000 in Franta, dintre care civili 400 000, 500 000 in Italia, 400 000 in MareaBritanie, cateva zeci de mii Belgia, Olanda, Norvegia. Grecia a fost una dintre tarile cel mai gravafectate de razboi.Productia industriala, precum si cea agricola in tarile Europei Occidentale au fost redusaaproape in jumatate. Efectele financiare au fost catastrofale, razboiul a costat sute de milioane dedolari. La fel ca si in anii 1914-1918, a fost necesar sa se recurga la imprumuturi, la crestereaimpozitelor. Prabusirea economica a dus la scaderea nivelului de trai, dar cu diferente foarte mari indiverse zone ale continentului.Simbolul dezvoltarii Europei Occidentale este constituit din trei mari state : Franta, RepublicaFederala a Germaniei si Italia. intr-o prima perioada, reconstructia a fost franata de dollar gap,deficitul de dolari care erau indispensabili pentru cumpararea din Statele Unite a materialelor simateriei prime necesare.Un rol important in reconstructia postbelica a statelor occidentale l-a jucat Banca Internationalapentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), rezultat al Conferintei Monetare si Financiare diniulie 1944 a Natiunilor Unite, tinuta la Bretton Woods (New Hamshire).Rolul planului Marshall in reconstructia Europei occidentaleO alta masura, la fel de importanta ca si constituirea B.I.R.D., pentru dezvoltarea economica atarilor ce au suferit in urma razboiului a fost Planul Marshall. Planul expus de secretarul de stat laS.U.A., G.Marshall, urmarea refacerea Germaniei, dar si a intregii Europe. in conformitate cu acestplan, in zona americana si engleza de ocupatie a Germaniei au fost distribuite cantitati importantede materie prima si alimente, ajutor financiar; a fost modernizata industria. Propunerea generaluluiMarshall din 5 iunie 1947 a fost cea care a dus la crearea Organizatiei Europene de CooperareEconomica (OECE), prin Conventia de la Paris din 16 aprilie 1948. Prin Conventia din 14decembrie 1960, OECE se va transforma in Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).Dupa constituirea R.F.G., primul cancelar, K.Adenauer, a semnat acordul de aderare la PlanulMarshall la 15 decembrie 1949. De ajutorul american acordat prin Planul Marshall au beneficiat16 state europene, suma totala a ajutoarelor ajungand la 17 mlrd. dolari, dintre care 60 % au fostfolositi de R.F.G., Franta, Marea Britanie si Italia. Productia industriala a tarilor din OECE,calculata in raport cu indicele 100 in 1938, a fost de 87 % in 1947, 98 % in 1948, 110 in 1949, 122in 1950, 134 in 1951, repartizata inegal de la o tara la alta, mai pronuntata in Franta, Italia siGermania decat in Marea Britanie. Planul a fost respins de Uniunea Sovietica si tarile satelite,precum si de Finlanda.Ajutorul acordat a contribuit la asa-numitele << miracole >> care s-au inregistrat in tarileoccidentale, in primul rand << miracolul german >>. Rapiditatea revirimentului Germaniei Occidentalea uimit continentul european. Sub conducerea cancelarului crestin-democrat Konard Adenauer(1949-1963) si a ministrului sau al economiei, Ludwig Erhard, incepand cu anul 1956 Germaniaintra in era prosperitatii. Gratie unei cresteri foarte pronuntate si prelungite (o criza de recensiuneafecteaza economia germana doar in 1966-1967), economia ei, sprijinita pe o moneda puternica,deutsche Mark, si un puternic curs ascendent al exportului, devine una dintre primele din lume. inurmatorii douazeci de ani imaginea unei Germanii in ruine i-a luat locul imaginea unei Germaniidezvoltate si prospere.<< Miracolul italian >> a fost de alta natura. Fara sa atinga cotele economiei germane, economiaacestei tari sarace si lipsite de materii cunoaste o crestere rapida si continua, care, in aproximativdouazeci de ani, face din nordul si centrul tarii - sudul si insulele raman in parte izolate de aceastaascensiune economica - regiuni industriale moderne. in sectoare precum industria de automobile sielectrocasnice Italia isi asigura pozitii puternice pe plan international.Franta a cunoscut un parcurs deosebit, desi nu se vorbeste de un << miracol francez >>, prefrandu-seexpresia << cei treizeci de ani gloriosi >>. Perioada de crestere neintrerupta si accentuata a economieiinceputa in 1945 a durat pana in preajma crizei petroliere din 1973 si a declansarii marii crizemondiale. Aceasta performanta a fost unica in istoria tarii, fapt ce a contribuit la ocuparea primelorpozitii la nivel european dar si mondial.Dintre tarile occidentale Marea Britanie nu a reusit sa se integreze in curentul de dezvoltareeuropeana. Cifrele inregistrate in urma scaderii exportului demonstreaza stagnarea economieibritanice, care pierde teren in raport cu celelalte tari europene. insa, exceptand aceastacontraperformanta, toate tarile Europei Occidentale cunosc o dezvoltare spectaculoasa, pasind in eraconsumului de masa. Chiar si Spania, care era socotita la sfarsitul razboiului o tara subdezvoltata,era pe calea de a deveni o tara indstriala moderna datorita unei cresteri economice dintre cele maiputernice din lume in anii `60.incepand din 1974, Europa Occidentala a fost greu incercata de << dezechilibrul >> mondialdeclansat de prima criza a petrolului, apoi relansata de cea de-a doua, in 1979. Caracteristicileacestei crize au fost neobisnuite, deoarece pe langa un procentaj sporit al somajului au fostinregistrate puseuri inflationiste dintre cele mai puternice, spre deosebire de criza din 1929, candacest fenomen a fost exact invers. in ceea ce priveste productia ea a continuat sa creasca dar intr-unritm mai lent iar criza apare ca mai degraba drept o adaptare dificila la transformarile provocate de ocrestere foarte indelungata. incepand cu 1983 tarile occidentale ies din aceasta stare de criza desiconsecintele ei au fost simtite si in continuare, in special in tari ca Franta si Marea Britanie unde sauinregistrat un numar mare de someri.in perioada postbelica in economia statelor occidentale s-a manifestat un curent legat deimplicarea statului in procesul de dirijare a ei. Experienta interbelica, in deosebi criza economicamondiala (1929), a demonstrat necesitatea unui control al economiei, dar nu dupa modelul sovietic,care a dus la lichidarea democratiei si instaurarea unui regim totalitar. Guvernele occidentale auacceptat alte principii ale reglementarii de catre stat a economiei, stabilizarea relatiilor sociale ineconomie, conform teoriei elaborate de economistul englez, J.M.Keynes. in anii `50-`60 in stateleoccidentale au fost inregistrate rezultate importante in domeniul social, creandu-se o societate abunastarii generale. Asigurarile sociale oferite de stat au contribuit la cresterea nivelului de trai atuturor categoriilor de populatie. Desigur, dezvoltarea economica, in pofida masurilor luate de catreguvernele statelor occidentale, n-a fost scutita si de situatii de criza. in 1974 s-a declansat o crizaeconomica care a cuprins Europa Occidentala, SUA, Japonia, alte tari, dar ea a fost depasita prinmasurile eficace ale guvernantilor. Consecintele n-au fost la fel de dezastruoase ca cele din perioadainterbelica. Dupa o perioada de invigorare si dezvoltare in anii 1980-1982 economia occidentala acunoscut o noua situatie de criza, depasita prin aplicarea noilor realizari tehnico-stiintifice.Demararea procesului integrarii europeneUn fenomen nou pentru statele occidentale a fost intergrarea economica. Dar, inainte de a seajunge la cooperarea economica, unele state europene au decis sa se uneasca pe plan militar incadrul Uniunii Europei Occidentale (UEO), creata prin tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948,si in cadrul NATO. Pe de alta parte, Statele Unite si-au manifestat dorinta ca ajutorul Marshall sa fiedistribuit in cadrul unei cooperari europene, din care s-a nascut OECE. De altfel, dupa cel de-aldoilea razboi mondial, ideea unitatii europene a fost relansata de Winston Churchill, intr-un discurstinut la Zurich (Elvetia), in 1946, a vorbit despre "Statele Unite ale Europei". in mai 1948, s-adesfasurat la Haga un Congres al Europei, care a avut ca rezultat crearea Consiliului Europei,compus din doua organisme, un Comitet al Ministrilor si o Adunare Consultativa Europeana cusediul la Strasbourg, care reunea reprezentantii celor 17 membri ai OECE. Activitatea acestuiConsiliu s-a limitat insa la discursuri interesante deoarece Marea Britanie se opunea categoricrenuntarii la suveranitatea national, spre deosebire de Franta care avea in acel moment o altaatitudine.in aceste conditii, Jean Monnet, unul dintre promotorii ideii constructiei europene, dupa acestdebut dezamagitor, va propune un alt proiect care viza colaborarea in sectoare bine delimitatea.Declaratia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman sta la baza actului denastere a Comunitatilor Europene. Declaratia era de fapt un plan pus la punct impreuna cu JeanMonnet. Diplomatia franceza se confrunta in acel moment cu o dilema serioasa: ori trebuia sacedeze in fata presiunii americane si accepta renasterea puterii germane, in ciuda opozitiei opinieipublice franceze, ori isi mentinea o pozitie rigida ce ar fi dus in impas relatiile cu Bonnul. Acestordificultati politice li s-au alaturat o serie de blocaje de natura economica. Industria otelului eraamenintata de o criza de supraproductie iar economiile vest-europene, aflate in plina faza dereconstructie, nu-si puteau permite sa ignore un sector de baza a industriei. In aceste conditii, eranecesar gasirea unor solutii, care au fost propuse de Jean Monnet. El considera ca era iluzoriu sa seincerce crearea dintr-o data a unui edificiu institutional supranational complet fara a intampina orezistenta puternica din partea statelor. in opinia lui, pentru a reusi trebuia ca obiectivele sa fielimitate la domenii precise."Planul Schuman" a fost practice rodul unui complot. Propunerea lui Jean Monnet si acolaboratorilor sai a fost redactata in ultimele zile ale lunii aprilie 1950, intr-o discretie totala,pentru a pastra avantajul surprizei. Robert Schuman si-a insusit propunerea, in calitate de ministrude externe; astfel initiativa a intrat in campul responsabilitatii politice. Propunerea se referea laplasarea intregii productii de carbune si otel a Frantei si Germaniei sub responsabilitatea uneiautoritati comune, in cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene.Planul a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de catre sase state fondatoare- Franta, R.F.Germana, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg a Tratatului prin care se constituiaComunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului(CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952.in viziunea fondatorilor saii, iesirea economiei europene din situatia de criza nu se putea realizadecat printr-o organizatie supranationala, apta sa creeze si o modalitate de a integra potentialuleconomic al statelor.Un alt proiect propus de Franta a avut o soarta mai putin fericita : este vorba de ComunitateaEuropeana de Aparare (CEA), care urma sa permita participarea trupelor germane la aparareaEuropei in cadrul unei armate europene. Avantajul sperat era realizarea reinarmarii Germaniei,ideea sprijinita de Statele Unite; se dorea, astfel, crearea unei noi institutii europene care trebuia satempereze spiritele care planau in jurul unei imagini negative a fortei militare germane. La Paris, la27 mai 1952, a fost semnat un Tratat de catre cei sase parteneri, care nu va fi ratificat de AdunareaNationala Franceza din cauza opozitiei hotarate a comunistilor si gaullistilor. Dupa mai multedispute politice de o violenta extrema, Tratatul a fost respins fara dezbateri la 30 august 1954. incontinuare a fost gasita o alta solutie, crearea unei armate germane in cadrul Uniunii EuropeiOccidentale, o alianta militara incheiata pe o perioada de cincizeci de ani intre cei sase membri aiCECO si Regatul Unit.Primele succese ale CECO precum si avantajele pe care le-ar fi presupus continuarea operei deunificare europeana au determinat ministrii de externe ai celor sase tari fondatoare sa opteze pentrupentru continuarea procesului in domeniul economic. Conferinta de la Messina, din 1955, aincredintat unei comisii prezidate de ministrul belgian de externe, Paul Henry Spaak, sarcinastudierii posibilitstii unei intergrari progresive in acest domeniu. Raportul prezentat de acesta in1956 a servit drept baza de negociere a Tratatului Comunitatii Europene a Energiei Atomice(EURATOM) si a Tratatului Comunitatatii Economice Europeane (Piata Comuna). Tratatele aufost semnate la Roma la 25 martie 1957 si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Scopul noiiorganizatii era crearea unei piete comune pentru armonizarea politicilor economice si eliminareaobstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor si a capitalurilor acestor state. Dupa mai multedezbateri interne, Marea Britanie a cerut in 1961 sa fie admisa ca membru, la fel si Danemarca,Irlanda, Norvegia, dar au fost respinse prin veto-ul presedintelui francez, generalul de Gaulle. Undeceniu mai tarziu, la 1 ianuarie 1973, Europa celor sase va deveni Europa celor noua prinadmiterea Marii Britanii, Danemarcii si Irlandei in aceasta organizatie, electoratul norvegianrespingand propunerea de aderare. Aceste acorduri internationale, la care au aderat pe parcurs si altestate, au avut un impact deosebit pentru dezvoltarea economica a statelor membre, fiind lichidatebarierile vamale si creandu-se o importanta piata de desfacere. in 1981 devine Europa celor zece,prin aderarea Greciei, si in 1986, Europa celor douasprezece, dupa aderarea Spaniei si Portugaliei.incepand cu 1979, Parlamentul european este ales prin sufragiu universal.Incetineala cu care se realizeaza constructia europeana se explica prin foarte puternicaimpregnare nationala a unor popoare, carora le este dificil sa se dezica de unele elemente alesuveranitatii statele in favoarea unei autoritati politice comunitare. Astfel, ele sunt reticiente atuncicand se pune problema transformari comunitatii economice intr-o comunitatea politica. in pofidaacestor piedici, institutiile europene au reusit sa ocupe un loc important in viata Europei, faptdemonstrat prin Actul unic european, urmat de alte decizii importante adoptate la Maastricht in1992, un alt pas considerabil in constructia europeana.Studiu de caz- Situatia Frantei dupa cel de-al doilea razboi mondial.Perioada 1945-1947 este cea a reconstructiei Frantei. Guvernul de Gaulle, inspirandu-se dinprogramul elaborat de Consiliul National al Rezistentei din martie 1944, a pus bazele redresarii. Afost lansat un program de nationalizari, fara precedent in tarile occidentale, cu scopul de a permitestatului de a se ocupa de reconstructie. Acest program viza domenii ca cel a energiei, industriei deautomobile, aeronautica, acordarea creditelor si companiile de asigurari. Cel insarcinat sa se ocupede un Comisariat al Planului a fost Jean Monnet. A fost elaborat si un important program social:revenirea la libertatea sindicala, crearea unor comitete de intreprinderi (februarie 1945), infiintareaasigurarilor sociale (octombrie 1945).La 21 octombrie 1945, are loc un referendum si alegeri pentru Adunarea Constituanta.Pentru prima oara la alegeri participa si femeile. Sef al guvernului a fost ales generalul Charles deGaulle, dar el demisioneaza la 20 ianuarie 1946, in semn de protest ca nu a fost consultat in privintaConstitutiei si ministrii sai au fost obstructionati. Noua Constitutie a fost acceptata prinreferendumul din 13 octombrie 1946, fapt ce consemneaza instituirea a celei de-a IV-a Republici.Au fost organizate alegeri pentru Adunarea Nationala la 10 noiembrie 1946. Rezultateleconsemnau preponderenta "tripartidismului": comunistii, reprezentantii Miscarii RepublicanePopulare si socialistii. Socialistul Vincent Auriol, devine primul presedinte al celei de-a IV-aRepublici in ianuarie 1947, iar Paul Ramadier este ales presedinte al Consiliului de Ministri.Guvernul se confrunta cu o noua opozitie politica in aprilie 1947 - este vorba de AdunareaPoporului Francez, grupare politica infiintata de generalul de Gaulle cu scopul de a combate"regimul partidelor". Partidele aflate la putere, alcatuiesc intre cele doua forte: comunistii sigaullistii, majoritatea celei de-a treia forte, care va dura pana in 1951. Urmeaza o perioada ainstabilitatii guvernamentale (10 guverne intre anii 1948-1952), dar portofoliile cele mai importanterevin de fiecare data acelorasi persoane, fapt ce permite continuarea procesului de redresareeconomica precum si cel de constructie europeana. Franta cunoaste o perioada de puternicadezvoltare, care mai tarziu va fi numita "cei treizeci de ani gloriosi" ai economiei franceze.Disputa legata de ratificarea tratatului prin care se creaza Comunitatea Europeana de Aparare(C.E.D.) divizeaza Adunarea Nationala din 1952 pana in 1954. La 18 iunie 1954, AdunareaNationala il investeste pe radicalul Pierre Mendes France cu scopul de a rezolva problemaIndochinei. El se angajeaza sa negocieze pacea in interval de o luna: acordurile semnate la Geneva,la 21 iulie 1954, ilustreaza reusita sa.incepand din iarna 1954-1955, viata politica franceza este macinata de problema algeriana.Alegerile din 2 ianuarie 1955 sunt marcate de victoria relativa a Frontului republican, socialistulGuy Molet devinind Presedinte al Consiliului de Ministri. Bilantul celui mai indelungat guvern dintimpul celei de-a IV-a Republici (februarie 1956 - mai 1957) il constituie: trei saptamani deconcediu platit, Fondul national de solidaritate, independenta Tunisiei si Marocului (martie si mai1956), lege-cadru asupra Africii negre (iunie 1956); semnarea tratatelor de la Roma prin care s-ainfiintat Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) si Euratom (martie 1957).Presedintele Coty il invita la 29 mai 1958 pe de Gaulle sa ocupe functia de presedinte alConsiliului de Ministri, iar la 1 iunie acesta este investit de Adunarea nationala, care-i acorda puteridepline timp de sase luni si-l insarcineaza cu pregatirea unei noi Constitutii. Cea de-a IV-aRepublica, instaurata in 1946, nu a rezistat problemelor ridicate de decolonizare, totusi, ea a reusitsa modernizeze profund structurile sociale ale Frantei si sa gestioneze o dezvoltare economica faraprecedent.Noul proiect constitutional, inspirat de ideile generalului de Gaulle, este aprobat la referendumuldin 28 septembrie 1958, intrand in vigoare la 4 octombrie 1958, fiind primul act juridic alRepublicii a V-a. Constitutia a limitat drepturile parlamentului dar a extins si drepturile puteriiexecutive, in special cele ale presedintelui. De Gaulle va concentra in mainile sale atat politicainterna, cat si politica externa.in domeniul extern, el a recunoscut dreptul algerienilor la independenta, Alegria declarandu-sestat independent in martie. Dupa alegerea sa a doua oara, in 1965, de Gaulle a pus problema iesiriiFrantei din organizatia militara a blocului NATO, luand aceasta decizie in februarie 1966. inconceptia lui de Gaulle, Europa nu se limita numai la partea vestica, ci se intindea "de la Atlanticpana la Urali", pledand astfel pentru revizuirea atitudinii fata de U.R.S.S. si alte state socialiste. inprivinta Comunitatii Economice Europene, de Gaulle s-a opus extinderii si admiterii Marii Britanii,Irlandei, Danemarcei si Norvegiei. in aprilie 1969, de Gaulle si-a dat demisia. S-a stins din viata la9 noiembrie 1970, la varsta de 80 de ani.Alegerile prezidentiale din iunie 1969 au fost castigate de fostul priemier, Georges Pompidou,care a afirmat ca va promova o politica de edificare a unei societati moderne. in domeniul extern aurmat in linii mari cursul elaborat de de Gaulle. in relatiile cu S.U.A. a promovat o politica deapropiere si imbunatatire a relatiilor, dar a refuzat de a intra in NATO.Dupa decesul subit a lui Pompidou in aprilie 1974, noul presedinte a devenit Valery Giscardd`Estaing. Programul lui prevedea reforme sociale in spiritul liberalismului. in domeniul extern s-amentinut pe pozitiile lui de Gaulle, promovand o politica de sine statatoare. Si-a asumat rolul deaparator al intereselor europene, Valery Giscard d`Estaing, renovand ideile "europenismului" si a"corectand" politica de integrare a Frantei in Comunitatea Europeana.Alegerile prezidentiale din primavara anului 1981 au fost castigate de liderul Partidului SocialistFrancez, Francois Mitterand, care a reusit sa fie ales in calitate de presedinte si, la urmatorul scrutin, din mai1988. Alegerile pentru Adunarea Nationala din 1986 au fost castigate de fortele de dreapta - Adunareapentru Republica, condusa de Jacques Chirac si Uniunea Franceza pentru Democratie, liderul careia eraValery Giscard d`Estaing. Noul guvern a fost format de Jacques Chirac. Francois Mitterand dizolva in1988 Adunarea Nationala si convoaca alegeri, soldate cu victoria socialistilor. Acestia si-au propus unprogram guvernamental menit sa amelioreze situatia financiara, dar rezultatele au fost modeste.Pe plan european, Franta a dat dovada de mai multa initiativa. in 1990 Mitterand s-a pronuntatpentru crearea unei Confederatii a tuturor statelor europene. in ianuarie 1992, Franta a propuspartenerilor din C.E.E. elaborarea unui program comun al doctrinei europene nucleare. Presedintelefrancez s-a pronuntat pentru ratificarea Tratatului de la Maastricht, referendumul fiind organizat inFranta la 20 septembrie 1992.9. Evolutia tarile din Europa Centrala si de Sud-Est in perioada postbelica (1945-1989)Obiective- De a elucida cauzele ce au dus la instaurarea regimurilor "democratiei populare" in tarileEuropei Centrale si de Sud-Est dupa cel de-al doilea razboi mondial.- De a urmari rolul Armate Sovietice in extinderea sferei de influente sovietice si impunereaunor guverne loiale Moscovei.- Formarea deprinderilor de analiza comparata a unui eveniment sau stare de fapt in tarile"democratiei populare"- De a urmari trasaturile generale si particularitatile evolutiei postbelice a tarilor din Centrul siEstul Europei si impactul schimbarilor la nivelul conducerii sovietice asupra acestorregimuri.Introduceretarile Europei rasaritene au urmat un traiect deosebit, marcat de prezenta pe teritoriul lor atrupelor Armatei Sovietice care au contribuit substantial la impunerea regimurilor << democratieipopulare >>. Uniunea Sovietica a urmarit exportul modelului sovietic in tarile care au intrat in sfera sade influenta, utilizand in acest proiect potentialul fortelor de stanga, in special marionetele sale -partidele comuniste, finantate substantial in perioada anterioara prin intermediul Kominternului.tarile rasaritene au fost izolate de restul continentului european prin << Cortina de fier >>, anuntata deChurchill in 1946, fara a fi consultate in prealabil. Democratiile occidentale au manifestat fata deUniunea Sovietica si tarile din sfera sa de influenta o politica de conciliere, similara cu atitudineadin perioada interbelica fata de Germania. Astfel, popoarele din aceasta zona au fost obligate saaccepte modele de export, iar orice revolta sau disidenta era aspru inabusita cu ajutorul trupelorArmatei Sovietice (cazul Ungariei) sau ale fortelor Tratatului de la Varsovia ( Primavara de laPraga).Impunerea modelului socialist-stalinist in statele din Europa.Evolutia politica a tarilor din Eiropa Centrala si de Sud-Est dupa terminarea razboiului a fostmarcata de impartirea sferelor de influenta intre Marile Puteri in perioada razboiului si in timpulconferintelor interaliate. "Acordul de procentaj", pe de o parte, precum si imaginea deformata aU.R.S.S. in calitate de stat invingator, pe de alta parte, au creat o atmosfera defavorabila tariloreliberate de Armata Rosie. Alexander Dubcek mentiona ca "in 1945, impresia ce domina asuprageneratiei mele era aceasta: spectacolul unei puteri sovietice strivitoare. Capacitatea de a se ridicadupa dezastrele initiale si de a riposta cu forta era o dovada evidenta si de netagaduit".U.R.S.S. era preocupata de "recuperarea" teritoriilor sale mai vechi. in acest sens, a urmaritrespectarea prevederilor protocolului aditional secret din 23 august 1939, ce s-a regasit in texteleTratatelor de pace, care confirmau frontiera din 1 ianuarie 1941. De asemenea, Stalin urmareacrearea unei zone de securitate pentru a proteja hotarele U.R.S.S.in momentul expansiunii sale de dupa razboi Stalin cu siguranta nu a uitat ca occidentalii nu auincercat niciodata sa se opuna cu adevarat oportunitatilor sale de cucerire. El a reusit sa foloseascacu succes diplomatia, forta si viclenia pentru realizarea obiectivelor sale prioritare. incepand cu anul1940 opinia publica a asistat la aplicarea celor mai aprige tehnici de manipulare si dezinformarecare, cinci ani mai tarziu, au impins tarile Europei de Est in zona sovietica: crearea de guverne decoalitie; preponderenta impusa a partidului comunist; alegeri in diete si parlamente a candidaturilorimpuse de comunisti.Primele contacte diplomatice au loc in timpul razboiului: in decembrie 1943 a fost semnat untratat de prietenie si alianta cu Cehoslovacia, astfel aceasta tara este prima care cade in viitoareazona de influenta sovietica. La 11 aprilie 1945 un tratat similar a fost semnat cu Iugoslavia iar la 21aprilie cu Polonia. Tratativele diplomatice erau insotie in paralel de tot felul de actiuni: pregatireacadrelor din randul "kominternistilor" la Moscova, unde se aflau o multime de cetateni straini,originari din aceste tari.Un rol important in realizarea obiectivelor propuse trebuia sa-l joace Armata Rosie, care, prininaintarea in Europa Centrala si in Balcani, devenise omniprezenta. Astfel, prin dreptul de cuceritorUniunea Sovietica detinea controlul asupra Romaniei, Bulgariei, Ungariei, ca si asupra unor partiale Austriei si Germaniei, Poloniei, Cehoslovaciei. Armata Rosie a avut un comportament totalitarin aceasta zona, intervenind direct in treburile interne: cazul lui A.Vasinski in Romania, a luiK.Vorosilov in Ungaria.Impunerea modelului socialist-stalinist in statele din Europa Centrala si de Sud-Est s-a facut incateva etape, dupa cum urmeaza: etapa precomunizarii, 1944-1945, cand au fost create "guverne deuniune nationala", provenite din "fronturi" : in Romania - Frontul democratic, format dincomunisti, social-democrati si taranisti ; in Ungaria -Szeged - Frontul national de independenta,alcatuit din micii proprietari, national-taranistii, socialisti si comunisti ; in Bulgaria - Frontulpatriei, format din taranisti, comunisti si socialisti ; in Cehoslovacia - Frontul national, format dinmembrii partidului popular, social-democrat, social-nationalist, si partidul comunist ceh si slovac. inPolonia se impune guvernul format din 21 de membri, dintre care 17 erau de la Comitetul dinLublin. in zona de ocupatie sovietica din Germania, la 14 iunie 1945, se creaza un Front unit alorganizatiilor antifasciste. Comunistii reusesc astfel sa patrunda in toate sferele importante,controland sectoarele cheie - armata, justitia, afacerile interne. Armata in aceste tari era organizatadupa modelul sovietic. Dominand fara probleme administratia, armata si justitia, comunistii aucontinuat procesul de "curatare" a acestor domenii de asa-numitii "dusmani de clasa", inceput deArmata Rosie. in Bulgaria, in timpul acestui proces, au fost arestati in jur de 12 000 de oameni,dintre care 4 000 au fost executati; in Ungaria, Romania, de semenea, are loc o epurare masiva acelor declarati "dusmani" de catre comunisti.Dupa precomunizare urmeaza etapa desavarsirii ocupatiei sovietice-comuniste si instaurarearegimurilor "democratiei populare", 1946-1948. in acesti ani, continua eliminarea elitei societatiicivile, sunt interzise partidele politice si eliminati conducatorii lor. Partidele comuniste au jucatrolul de "cal troian" in procesul de comunizare, indeplinidu-si cu succes misiunea: comunistii,sprijiniti de Moscova, s-au straduit sa "castige" alegerile prin orice mijloace: au creat o atmosferaapasatoare, au destabilizat opozitia prin presiuni etc. in 1947 pentru a coordona activitateapartidelor comuniste a fost creata o noua organizatie internationala, Kominform. in anul 1947, inurma alegerilor din ianuarie in Polonia au fost alesi un presedinte si prim-ministru comunist; inBulgaria a fost desfiintata opozitia politica; in Romania, lichidata monarhia; in Cehoslovacia, dupao perioada de democratie relativa, in urma loviturii de la Praga din 1947, a fost adoptata oConstitutie de tip sovietic. Blocada Berlinului in perioada iunie 1948-mai 1949 va duce la crearea inzona de ocupatie sovietica a Republici Democrate Germane, condusa de comunisti.Urmeaza o serie de experimente sociale: nationalizarea mijloacelor de productie;colectivizarea agriculturii; "revolutia culturala" dupa modelul sovietic. in domeniul economicincepe procesul industrializarii fortate, pe prim plan situandu-se industria grea: sunt construite uzinecare nu-si justificau capacitatea si nu dispuneau de materiile prime pentru a functiona. in sectorulagrar, dupa modelul sovietic, incepe din anul colectivizarea fortata.in ianuarie 1949 a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), alcatuit dinBulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria, U.R.S.S.. in aprilie 1949 in CAER a intratAlbania, in 1951 R.D.G. Scopul acestei organizatii era de a tine sub controlul sovietic economiatarilor est-europene.Evenimentele din Ungaria -1956Comunizarea a generat in tarile Europei de Est diverse acte de rezistenta, in unele tari chiar derezistenta armata, cum a fost cazul Ungariei in 1956. in contextul procesului de destalinizare,declansat de discursul lui Nichita Hrusciov in februarie 1956, pozitia dictatorului comunist-stalinistal Ungariei, Matyas Rakosi, unul dintre cei mai detestati lideri ai blocului rasaritean - a devenit dince in ce mai precara. in iulie 1956, presat de conducerea de la Kremlin, el a demisionat. Succesorullui a fost Erno Gero, care avea conceptii asemanatoare, dar a permis unele liberalizari ale societatii.Imre Nagy, fost premier si dusman a lui Rakosi, a fost reprimit in randurile partidului. Noileschimbari au generat un val de sperante de libertate. Printre cererile expuse in cadrul unui mitingerau si unele referitoare la retragerea trupelor sovietice din Ungaria. Actiunile maselor se intetesc,participantii pledau pentru libertate si democratizarea societatii. Nagy, numit premier, avea sarcinade a stopa valul protestelor. Gero a cerut ajutor Uniunii Sovietice pentru a reinstaura ordinea in tara.Societatea civila a solicitat sprijin Consiliului de Securitate a ONU dar a fost refuzata. Lideruljugoslav, Tito, la randul sau, ii indemna pe unguri sa puna capat revoltelor, sa nu compromitasocialismul. Toate acestea demonstreaza lipsa solidaritatatii si a sprijinului din exterior pentru"revolutionarii" unguri.La Budapesta, in seara zilei de 22 octombrie 1956, a inceput rascoala anticomunista, declansatade studenti, care au cerut schimbarea conducerii partidului, alegeri pe baza de pluripartidism, relatiide egalitate cu U.R.S.S. etc. Liderii comunisti au cerut ajutor U.R.S.S.. Au intervinit fortele ArmateiSovietice, care inabusa in sange revolutia anticomunista (circa 20 000 de victime). La 4 noiembrieau inceput negocieri sovieto-ungare, sovieticii urmarind reprimarea "contrarevolutiei". JanosKadar, refugiat pe teritoriul sovietic, a declarat ca a alcatuit un nou guvern. Imre Nagy a fost nevoitsa se refugieze la ambasada iugoslava din Budapesta, apoi in Romania. La insistenta sovieticilor, afost extradat noii conduceri de la Budapesta, unde a fost executat in 1958. Peste 200 000 de ungurireusesc sa paraseasca tara.Noua conducere a Ungariei dupa o perioada dogmatica, coordonata de Moscova, a reusit lainceputul anilor `60 sa promoveze o politica liberala in economie. Astfel, Janos Kadar a reusit satransforme Ungaria in anii `70-`80 in cel mai liberal stat al sistemului socialist. La mijlocul anilor`80 el incepe sa se opuna procesului reformator, fapt ce a dus la demiterea si inlocuirea lui dinfunctia de conducere a partidului in mai 1988.Primavara de la Praga -1968in ianuarie 1968, in fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia ajunge Alexander Dubcec,reprezentant al aripei reformatoare. El declara ca va promova reforme in societate si ca construi un"socialism cu fata uman". in cursul procesului reformator, declansat de Dubcek, cunoscut drept"Primavara de la Praga", a fost anulata cenzura, sau aparut noi formatiuni politice si obstesti, si-aureluat activitatea Partidul Social-Democrat. in aprilie 1968, conducerea partidului a aprobat un"Program de activitate" ce prevedea trecerea Cehoslovaciei la un nou model de socialism. A fostrespinsa teza referitoare la rolul conducator al partidului, se preconiza schimbarea rolului organelorsecuritatii de stat.Toate aceste initiative au deranjat conducerea de la Kremlin, precum si a unor lidericomunisti din tarile est-europene, care si-au exprimat dezacordul fata de noile tendinte aleCehoslovaciei. Trupele armate a cinci state membre a Tratatului de la Varsovia - Bulgaria, Ungaria,R.D.G., Polonia si U.R.S.S.- au intrat pe teritoriul cehoslovac la 21 august 1968. A.Dubcek a fostarestat impreuna cu alti lideri reformatori. Presedintele Cehoslovaciei, L. Svoboda, a condamnatacest act de incalcarea flagranta a dreptului international, refuzand sa formeze un nou guvern.Interventia sovieticilor si a tarilor satelite a fost condamnata de comunitatea internationala, fapt ce acontribuit la initierea unor convorbiri cu A.Dubcek, fiind semnat un acord cu privire lareglementarea situatiei din tara. Trupele sovietice au ramas in continuarea pe teritoriulCehoslovaciei, dar cele ale satelitilor s-au retras. Adversarii reformelor au trecut la ofensiva.Aceasta interventie a fost justificata mai tarziu de catre Leonid Brejnev, care a declarat ca"Uniunea Sovietica are datoria sa intervina, fara sa tina cont de fortele nationale, oriundesocialismul este amenintat de o miscare de restaurare a capitalismului". Doctrina expusa a fostcatalogata in Vest drept Doctrina Brejnev. in Cehoslovacia, chiar daca "Primavara de la Praga" afost reprimata de trupele sovietice, s-a manifestat in anii 70 o opozitie grupata in jurul "Cartei 77",care va juca un rol important in timpul "revolutiei de catifea" din 1989.Manifestatii de protest, deseori soldate cu ciocniri sangeroase cu fortele de ordine, au avut loc siin Polonia (1956, 1970, 1980). Miscarea protestatara a contribuit la formarea unui Sindicat liber inPolonia in 1980, Solidaritatea, care s-a situat in fruntea luptei anticomuniste din aceasta tara.10. Evolutia U.R.S.S. in perioda 1945-1985Obiective- De a prezenta consecintele celui de-al doilea razboi mondial pentru Uniunea Sovietica.- De a elicida cauzele ce a dus la inceputul dezghetului ideologic in Uniunea Sovietica dupamoartea lui Stalin- Analiza principalelor transformari ce s-au produs in URSS in perioada lui Hrusciov siBrejnev- De a urmari impactul politicii interne promovate de liderii sovietici asupra politicii externesovieticeCuvinte-cheie: cultul lui Stalin; Dosarul Leningrad; Dosarul medicilor, N.Hrusciov; raportulsecret; destindere; criza Berlinului; L.Brejnev ; nomenclatura; stagnare; invazia Afganistanului;IntroducereConsecintele celui de-al doilea razboi mondial au fost dramatice pentru Uniunea Sovietica. taraera devastata, mii de localitati distruse. Economia a avut de suferit enorm, fiind scoase din functiunemii de intreprinderi si distruse caile de cale ferata. Pierderile materiale suferite de Uniunea Sovieticas-au ridicat la 679 mlrd. de ruble. Dar, odata cu terminarea conflagratiei, sunt luate masuri pentru atrece economia la productie pasnica. inca din timpul razboiului, Uniunea Sovietica a practicat opolitica de jaf in teritoriile ocupate, urmarind sa-si ia revansa pentru pierderile suferite. Astfel,statele ce au intrat in sfera de influenta sovietica au platit un tribut important "eliberatorilor".Aceasta "contributie" a ajutat la refacerea economiei sovietice. De altfel, conducerea de la Kremlinera mai mult preocupata de consolidarea pozitiei internationale decat de satisfacerea nevoilorpopulatiei.in timpul razboiului s-a consolidat cultul lui Stalin, care era de cele mai multe ori identificat cuvictoriile Armatei Rosii. Astfel, treptat, s-a impus linia partidului bolsevic, conform careia U.R.S.S.a obtinut victoria datorita << geniului militar si conducerii eroice a tovarasului Stalin >>. Astfel,aceasta politica contribuie la consolidarea regimului puterii personale ale lui I.V. Stalin dupa razboi.Victime ale aparatului represiv devin fostii prizonieri de razboi, considerati drept << tradatori >>,unele minoritati nationale, acuzate de << colaborationism >> cu germanii. Toti cei suspectati detradare, colaborationism erau arestati si trimisi in lagare. Unele popoare din Caucazul de Nord,tatarii din Crimeia au fost deportati in Siberia si Asia Mijlocie din acelasi motiv.Revenirea la practicile anterioare. Dosarul "Leningrad".Regimul stalinist viza si alte categorii, de exemplu intelectualii. in anul 1946 a inceput ofensivaasupra scriitorilor, acuzati in dosarul "Leningrad". Liderul bolsevic, Andrei Jdanov, unul dintreposibilii succesori ai lui Stalin in acel moment, a fost initiatorul si animatorul acestei campanii. inviziunea lui, literatii din Leningrad s-au abatut de la cerintele realismului socialist, si, a supuscriticii mai multe opere literare. Astfel, scriitorul Mihail Zoscenko, poetesa Ana Ahmatova au fostexclusi din Uniunea Scriitorilor. Scopul ofensivei lui Jdanov era de a supune intelectualitatea, de a opune in serviciul statului totalitar. Au fost atacati apoi regizorii, compozitorii care nu "respectau"politica partidului.Urmatoarea campanie a aparatului represiv a fost indreptata impotriva evreilor. in timpulrazboiului, Stalin s-a folosit de serviciile Comitetului Evreesc Antifascist, care asigura sustinereainternationala a U.R.S.S. din partea SUA. Dupa razboi, insa, evreii devin tinta atacurilor, fiindinvinuiti de "activitate daunatoare". Campania antisemita a contribuit la dizolvarea Comitetului susamintit,iar presedintele lui, Solomon Losovski, a fost arestat si impuscat. Printre cei arestati a fostsi sotia lui V.Molotov, unul dintre apropiatii lui Stalin, care era evreica, fiind trimisa in lagar. inanul 1948 a murit A. Jdanov, fiind inventat complotul medicilor-evrei, banuiti de tradare.Campania a atins apogeul in ultimul an de viata a lui Stalin, 1952, cand mai multi medici au fostarestati, torturati si condamnati. Stalin aprobase chiar un plan de deportare in masa a evreilor inBirobidjan, la inceputul anului 1953, dar moartea sa, la 5 martie 1953, a pus capat acestor intentii sia multor altor care existau in planurile "despotului" de la Kremlin.Ascensiunea la putere a lui Nichita Nrusciov. inceputul "Dezghetului". DestindereaDupa moartea lui Stalin, la fel ca si dupa moartea lui Lenin, incepe o adevarata lupta pentruputere, nefiind desemnat un candidat oficial. Dintre cei care sperau sa ajunga in fruntea statuluisovietic cel mai abil s-a dovedit a fi Nichita Hrusciov, care este ales prim-secretar al P.C.U.S. inseptembrie 1953. Represiunile inceteaza, incepe o perioada de liberalizare a regimului totalitar. Unrol important l-a avut Congresul al XX-lea al partidului comunist din februarie 1956, in cadrulcaruia, Nichita Hrusciov a prezentat, intr-un cadru inchis, un raport in care critica "cultulpersonalitatii lui Stalin". Raportul prezenta in linii mari dimensiunile atrocitatilor comise de Stalinsi de echipa sa.Noul lider comunist, impreuna cu echipa sa, a promovat unele reforme in domeniuladministratiei, economiei, culturii. Perioada hrusciovista este cunoscuta drept "perioada dedezghet" in viata spirituala. Desi sistemul administrativ nu a cedat definitiv, au fost inregistrateimportante realizari in mai multe domenii ale culturii: au aparut noi publicatii, lucrari care incercausa spuna adevarul despre societatea sovietica.Nichita Hrusciov a fost un personaj controversat. Pe de o parte, a contribuit la declansareacriticii regimului stalinist, a scos la iveala unele fapte din acea perioada, pe de alta parte, a ramasprodusul sistemului, el insusi fiind de multe ori autorul unor decizii specifice regimului. A comis oserie de greseli atat in politica interna cat si cea externa, cum a fost si cazul crizei rachetelor dinCuba. Perioada de dezghet s-a caracterizat si printr-un progres impresionant al stiintei: lansareaprimului satelit artificial (1957), a primei nave spatiale cu un cosmonaut la bord, Iurii Gagarin (12aprilie 1961).inlaturarea lui Hrusciov si ascensiunea lui Leonid Brejnev. Epoca stagnariiin octombrie 1964, Hrusciov a fost inlaturat din functie de o echipa in frunte cu Leonid Brejnev,alcatuita dintre cei care se nu erau de acord cu ritmul reformelor, unui chiar erau impotriva lor.Astfel, epoca reformelor economice initiate de Hrusciov, a fost urmata de asa-numita epocastagnarii, termen atribuit de Mihail Gorbaciov, perioadei brejneviste. Aceasta perioada, care a durataproape 20 de ani, a inregistrat rezultate dezastruoase in diverse domenii: economiesupracentralizata, neeficace, costisitoare, intarirea sistemului administrativ de comanda, crestereaaparatului birocratic (la mijlocul anilor 80 era alcatuit din 18,5 mln de oameni).in perioada lui Brejnev se creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea crimei organizate, demulte ori tolerata si sprijinita de nomenclatura, casta privilegiata a societatii sovietice. Au fostignorate nevoile sociale ale cetatenilor, fapt ce a contribuit la scaderea nivelului de trai al populatiei,indoctrinata cu lozinci si sloganuri enuntate de conducerea comunista, promisiuni de cele mai multeori irealizabile. Au fost interzise orice manifestare de nesupunere, pe de o parte, se dezvoltafenomenul disidentilor, pe de alta parte, se practica pe larg asa-numitul "proces de reeducare" acelor ce se opuneau regimului.in domeniul politicii externe, incepand din anul 1968, se manifesta asa-numita Doctrina Brejnev- << dreptul >> URSS de a interveni in orice moment acolo unde era << amenintat >> socialismul, ceeace s-a produs in cazul Cehoslovaciei in 1968, in Afganistan in 1979. Politica externa sovietica inanii `70, inceputul anilor `80 s-a dovedit a fi de multe ori ineficienta, necompetenta, ea devenisesfera de activitate a nomenclaturii, promovarea ei se facea in interesele castei nu a statului.Interventia trupelor sovietice in Afganistan a contribuit si mai mult la reducerea prestigiuluiUniunii Sovieice in plan international. Pe de alta parte, Uniunea Sovietica s-a lasat antrenata intr-ocursa a inarmarilor fara precedent in istorie, care si-a pus amprenta asupra politicii interne, ceea maimare parte a economiei fiind subordonata domeniului militar. Cu o economie care stagna era dificilsa faci fata ritmurilor impuse de statele occidentale, mai ales din cauza nivelului scazut altehnologiei, caracterului extensiv al industriei. De asemenea, in Uniunea Sovietica in perioadastagnarii, existau numeroase probleme nationale, tinute intr-o stare latenta care vor exploada inviitorul apropiat. La inceputul anilor `80, economia, intreaga societate sovietica se afla in pragulunui colaps, care mai tarziu va contribui la destramarea statului sovietic.Dupa decesul lui Leonid Brejnev, survenit la 10 noiembrie 1982, in functia de secretar generalal P.C.U.S. a fost ales Iurii Andropov, fost sef al K.G.B.-ului. Constient de necesitatea reformariisistemului, el a incercat sa realizeze unele reforme, dar n-a reusit sa le duca pana la capat, decedandla 9 februarie 1984. Andropov a fost cel ce a sprijinit ascensiunea lui Mihail Gorbaciov, ce avea sadevina, la 11 martie 1985, secretar general al P.C.U.S., dupa decesul altui reprezentant algerontocratiei, Konstantin Cernenko.11. Dezintegrarea U.R.S.S.Obiective- Examinarea cauzelor ce au dus la lansarea politicii reformatoare de catre M.Gorbaciov.- De a urmari impactul procesului reformator asupra politicii externe si a relatiilorinternationale- Elucidarea aspectelor negative care au influentat procesul reformator.- De a cerceta cauzele ce au dus la dezintegrarea URSS.Cuvinte-cheie : Mihail Gorbaciov, perestroika, glasnosti ; problema nationala ; EduardSevarnadze ; politica externa, fortele conservatoare ; puciul din august ; dezintegrarea URSS, CSI.URSS in anii 1985-1991. Politica reformatoare a lui M.S.Gorbaciov - "perestroika" si"glasnosti"La 11 martie 1985, la Moscova se instaleaza o noua conducere, animata de idei reformatoare,sub egida lui Mihail Gorbaciov. La plenara din aprilie 1985 a Comitetului Central a P.C.U.S.,Mihail Gorbaciov a prezentat principiile politicii pe care intentiona sa o realizeze in UniuneaSovietica. Politica promovata de noua conducere s-a numit restructurare sau perestroika. inviziunea lui Gorbaciov, sistemul sovietic deviase de la "teoria leninista" si avea nevoie de o orestructurare pe baza reformelor ce trebuiau realizate in domeniul politic, economic si social.Obiectivul restructurarii era demolarea consecintelor epocii "stagnarii"- epoca brejnevista -, pe carele mostenise, la randul sau din perioada stalinista. O componenta importanta a politicii derestructurare a fost transparenta sau libertatea presei si lichidarea cenzurii (glasnosti-ul) care aupermis elucidarea problemelor blocate sau nerezolvate timp de decenii (in deosebi cele nationale).Mihail Gorbaciov, impreuna cu echipa sa, a realizat unele reforme menite sa revigorezeeconomia si societatea. La Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S., desfasurat intre 25 februarie si 6martie 1986, Mihail Gorbaciov a prezentat principale teze ale pozitiei sale, atacand << epocaBrejnev", denumita "era stagnarii", condamnand razboiul din Afganistan, care era o "ranasangerinda" a U.R.S.S., propunand restructurarea sistemului pe calea reformelor, ce trebuiaurealizate de sus in jos. Cadrul institutional s-a dovedit insa incapabil sa reziste frustrariloracumulate ale diferitelor grupuri, mai ales datorita costurilor reformei insesi. Deosebit de virulenteau fost problemele nationale - problema enclavei armene din Karabahul de munte din Azerbaidjan,cea a tatarilor din Crimeea, relatiile dintre populatia majoritara a republicilor unionale si minoritati,esecurile politicii de rusificare. Statele Baltice au fost primele care si-au revendicat independenta. in1989-1991 Uniunea Sovietica a fost cuprinsa de o criza profunda.Remarcabile au fost rezultatele perestroikaii in domeniul politicii externe. La 2 iulie 1985, inpostul de ministru de externe a fost numit Eduard Sevarnadze, in locul lui Andrei Gromiko.impreuna cu Mihail Gorbaciov au reusit sa revolutioneze practic politica externa sovietica,beneficiind de un imens capital de simpatie in intreaga lume. Gorbaciov a initiat o noua gandirepolitica, bazata pe cateva componente: politica externa nu mai trebuia gandita si condusa prinprisma factorului ideologic; confruntarea dintre cele doua puteri, URSS si SUA era neproductiva iarputerea militara nu garanta automat securitatea; statul sovietic trebuia sa-si revizuiasca obiectivelein domeniul politicii externe.intre 19 si 21 noiembrie 1985 avea loc prima intalnire a lui Gorbaciov cu Ronald Reagan,presedintele SUA. in perioada 7-10 decembrie 1987, se desfasoara prima vizita a lui Gorbaciov inStatele Unite, ce s-a transformat intr-un imens succes personal al liderului reformist. Asumandu-sicele convenite in discutiile cu Reagan, Gorbaciov va semna la 14 aprilie 1989 documentele cepuneau capat razboiului din Afganistan, iar la 15 februarie 1989, ultimele trupe sovietice parasescaceasta tara. Gorbaciov a contribuit la normalizarea relatiilor cu China, dupa vizita efectuata laBeijing intre 15 si 19 mai 1989. La 6 iulie 1989, Gorbaciov intr-un discurs tinut la Consiliul Europeide la Strasbourg, afirma ca Uniunea Sovietica nu se va opune reformelor din Europa de Est.Semnalul dat la Strasbourg a fost receptat si in statele estice, nu numai in mediile apusene. intoamna anului `89, intreg << lagarul socialist >> a fost afectat de un val de schimbari. La 7 octombrie1989, in timpul vizitei in Germania, la Berlin, Gorbaciov avea sa declare "viata ii pedepseste pe ceicare raman in urma". Efectul a fost schimbarea lui Erich Honecher cu Egon Krenz, la 18 octombrie.La 9 noiembrie 1989, a fost daramat Zidul Berlinului, moment care a fost perceput ca un preludiu alinlaturarii comunismului in Europa.La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, a avut loc intalnirea dintre Mihail Gorbaciov si GeorgeBush, la care liderul sovietic a declarat ca nu va folosi forta pentru mentinerea regimurilorcomuniste din Europa estica. O semnificatie aparte a avut caderea regimului lui Nicolae Ceausescu,la 22 decembrie 1989 si executarea dictatorului.Problema unificarii Germaniei a fost un test decesiv al noului raport de forte si al faptului carazboiul rece se sfarsise. La 8 februarie 1990 secretarul de stat, James Baker, vizita Moscova sipropunea negocieri pentru unificarea Germaniei in formula "doi plus patru", adica cele douaGermanii, Statele Unite, Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Franta. La 12 septembrie, la Moscovaa fost semnat tratatul care consfintea reunificarea pe cale pasnica a Germaniei. Ceremonia oficialas-a desfasurat la 3 octombrie la Berlin. La 31 martie 1991, a fost dizolvat oficial Tratatul de laVarsovia.Puciul din august 1991 si dezintegrarea U.R.S.S.Valul schimbarilor a afectat intregul spatiu sovietic. Sfarsitul Uniunii Sovietice va fi unuldramatic. La 21 august 1991, la Moscova, un grup de conservatori ce se opuneau procesuluireformelor, au realizat un "puci" pentru al inlatura pe Gorbaciov, care insa a esuat. "Puciul" a intaritpozitia lui Boris Eltin, presedintele Republicii Sovietice Federative Ruse, in calitate de lider alfortelor reformatoare, si a subrezit pozitia lui Gorbaciov.Demersurile disperate ale lui Gorbaciov de a transforma Uniunea Sovietica in Uniunea StatelorSuverane, de a organiza noi alegeri, pentru a salva puterea centrului s-au soldat cu un esec.Republicile unionale si-au declarat independenta dupa august 1991. La 8 decembrie 1991, langaMinsk, presedintii Rusiei, Ucrainei si Bielorusiei au declarat dizolvarea Uniunii Sovietice siformarea Comunitatii Statelor Independente (C.S.I.). Ulterior, la 21-22 decembrie, la Alma-Ata, 11reprezentanti ai fostelor republici unionale sovietice aderau la C.S.I. La intalnire n-au participatreprezentantii Estoniei, Letoniei, Lituaniei si Georgiei, care pledau pentru independenta. in acesteconditii, la 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona din postul de presedinte al unui statcare de facto nu mai exista. Uniunea Sovietica si-a incetat oficial existenta la 31 decembrie 1991, la69 de ani de la constituire.12. Schimbarea regimurilor politice si transformarile economice din statele Europei deRasarit (1989-1991)Declansarea, dupa 1987, de catre Mihail Gorbaciov a unui proces complex de restructurare aregimului comunist din U.R.S.S. a marcat inceputul unor transformari radicale in interiorulsocietatilor din acest spatiu.PoloniaPolonia a fost prima tara unde s-a infaptuit o revolutie anticomunista. in anii `80, tara estecuprinsa de o lunga criza sociala care era de fapt un conflict intre putere si clasa muncitoare. in varaanului 1980, santierile navale din Gdansk sunt cuprinse de un val de greve. A fost infiintat primulsindicat liber Solidaritatea (Solidarnosti) in frunte cu liderul Lech Walesa.Guvernul, pentru a mentine controlul asupra situatiei din tara, a introdus in decembrie 1981starea exceptionala. in functia de prim-ministru a fost numit generalul Woljceich Jaruzelski. Suntrealizate o serie de reforme economice care prevedeau trecerea intreprinderilor la autonomie,autoconducere si autofinantare. SUA si alte state occidentale declanseza o blocada economicaPoloniei. Perioada 1986-1989 este caracterizata de stagnarea economiei, cresterea deficituluibugetar, cresterea inflatiei.Alegerile parlamentare din iunie 1989 au demonstrat slabirea pozitiei partidului comunist. inaugust 1989 a fost format guvernul in frunte cu Tadeusz Mazowiecki, membru al sindicatuluiSolidaritatea. Astfel, dominarea de peste 40 de ani a vietii poltice de partidul comunist a incetat.Guvernul a propus un program de restructurare a economiei, orientat spre economia de piata, numit"terapia de soc". A fost inlaturat controlul asupra preturilor, a inceput privatizarea proprietatiistatului, au fost premise investitiile straine. Treptat s-a stabilizat piata. in anii 1991-1992 SUA aurenuntat la 70 % din datoria externa a Poloniei iar Clubul de la Paris la 50 % si R.F.G. la 50 %.in decembrie 1990, W. Jaruzelsky a demisionat, presedinte fiind ales Lech Walesa. inurmatorii ani, in Polonia este promovata o politica de modernizare a agriculturii, continuaprivatizarea sectorului de stat, sunt luate unele masuri pentru a limita influenta straina in domeniuleconomic. in paralel, apar si unele dificultati: scaderea nivelului de trai; creste numarul somerilor(1992 - 2 milioane), se resimte lipsa programelor sociale.UngariaUngaria a fost cuprinsa la sfarsitul anilor `80 de o profunda criza economica. Conducereatarii era preocupata de cautarea cailor de iesire din criza. in aceste conditii s-a consolidat poztiaopozitiei care isi intensifica critica la adresa conducerii tarii. Opozitia se pronunta pentru revizuireaaprecierii evenimentelor din anul 1956 din Ungaria. Unii membri ai Partidului MuncitorescSocialist Ungar (P.M.S.U.), de sorginte marxist-leninista, au inceput sa paraseasca partidul. infebruarie 1989, P.M.S.U. a renuntat la monopolul asupra puterii, iar in octombrie are loc ultimulCongres. Pentru a ramane in viata politica, partidul si-a schimbat denumirea in Partidul SocialistUngar. in ianuarie 1990 in Ungaria existau deja circa 20 de partide politice.La 23 octombrie 1989 a fost schimbata denumirea tarii in Republica Ungaria. intre 23martie si 4 aprilie 1990 au loc primele alegeri libere dupa anul 1945. Au invins reprezentantii a treiformatiuni politice - Alianta Democratilor Liberi, Forumul Democratic si P.S.U.. Cele mai multevoturi au fost obtinute de Forumul Democratic, care se pronunta pentru constituirea statului dedrept, pentru autoconducere democratica, privatizare, trecerea la economia de piata. LiderulForumului Democratic, Josef Antall, a fost numit in functia de prim-ministru. A fost constituit unguvern de coalitie. in august 1991 Arpad Gonsz a fots ales presedinte al Ungariei.CehoslovaciaIn Cehoslovacia in anii 1988-1989 fortele anticomuniste au intetit critica la adresa regimuluicomunist. Opozitia era organizata in jurul grupului "Carta 77", care cerea comunistilor sa cedezemonopolul asupra puterii ;i sa permita alegeri democratice. in noiembrie 1989, la Praga are loc odemonstratie a studentilor. La initiativa membrilor "Cartei 77" a fost constituit Forumul studentesc.Data de 17 noiembrie 1989 a marcat inceputul "revolutiei de catifea", declansata de catre studenti,la care s-au alaturat si muncitorii. La sfarsitul lunii noiembrie 1989, Parlamentul Federal a inlaturatarticolul din Constitutie ce consacra rolul conducator al partidului comunist. La 29 decembrie 1989a fost ales in mod democratic in calitate de presedinte cunoscutul dizident, Vaslav Havel, autorul"Cartei 77".La 20 aprilie 1990 a fost adoptata noua denumire a tarii Republica Federala Ceha siSlovaca. in continuare va lua amploare curentul de separare a celor doua republici. in Slovacia, careera mai slab dezvoltata din punct de vedere economic, in timpul alegerilor din iunie 1992 se creazao Miscare pentru o Slovacie independenta. in iulie 1992 Consiliul National Slovac (Parlamentul) aadoptat o decizie cu privire la suveranitatea republicii. Decizia de separare a intrat in vigoare la 1ianuarie 1993.BulgariaIn Bulgaria din 1954 pana in 1989 la conducerea tarii s-a aflat Todor Jivkov, primul secretarla C.C. al PCB. Criza economica si tensiunile entice au intensificat nemultumirea fata de regimulJivkov, nu doar in cadrul societatii, ci si in cel al conducerii partidului comunist. in Bulgaria, la felca si in celelate tari ale blocului socialist, dupa 1987 s-a infiripat o miscare dizidenta. Mocova i-asprijinit pe reformatorii din cadrul Partidului Comunist Bulgar, care au decis ca era necesara oschimbare si ca Todor Jivkov, care de 35 de ani se afla in fruntea partidului, trebuia sa renunte laprerogativele sale. La 10 noiembrie 1989, acesta a fost nevoit sa-si prezinte demisia din functia desecretar general al P.C.B.Initial, noul lider comunist bulgar, Petar Maldenov, s-a orientat spre o politica derestructurare de tip gorbaciovist, fara a repune in discutie soarta socialismului. Sub presiuneamaselor, comunistii au fost obligati sa-si reformuleze pozitiile. La sfarsitul lui ianuarie 1990Congresul extraordinar al P.C.B. a decis schimbarea denumirii partidului, care devine Socialist,precum si separarea functiilor de stat si de partid. Petar Mladenov a devenit sef de stat, iar AndreiLukanov, premier.In iunie 1990 au fost organizate alegeri parlamentare care au demonstrat polarizareaelectoratului. Opozitia era raliata in jurul Uniunii Fortelor Democratice (U.F.D.), o organizatiecadru constituita din miscari si asociatii fidele pluralismului si democratiei. Alegerile parlamentareau fost castigate de Partidul Socialist, care obtine 52,7 % din voturi, fata de 36,2 % ale opozitiei.Reprezentantii U.F.D. si o parte din populatie au respins rezultatele alegerilor (desi eraurecunoscute de observatorii straini), declansand o greva generala in Sofia. Presedintele PetarMaladenov este obligat sa-si prezinte demisia. Noul presedinte este desemnat in persoana lideruluiopozitiei, Jelio Jelev, primul sef de stat necomunist al Bulgariei, dupa abdicarea regelui Simeon alII-lea in 1946. La sfarsitul lunii decembrie 1990 a fost format primul guvern de coalitie, in fruntecu independentul Dimitar Popov. in componenta guvernului au intrat reprezentanti ai P.S.B.,U.F.D., Uniunii Populare Agrariene, precum si cativa independenti. in vara anului 1991 are locscindarea U.F.D. Speculatiile, greva parlamentara, scandalurile politice au izbutit, in plan secundar,sa curete si sa consolideze randurile U.F.D., care a reusit sa castige alegerile parlamentare dinoctombrie 1991. Acest scrutin a schimbat harta politica a Bulgariei postcomunista. Victoria la limitaa opozitiei la alegerile parlamentare din octombrie 1991 reprezinta un punct de rascruce in istoriacontemporana a Bulgariei. Fostii comunisti pierd majoritatea absoluta pe care au avut-o in MareaAdunare Nationala.in parlament U.F.D. dispunea de 110 locuri, din 240, de aceia s-a impus gasirea unei formede colaborare cu reprezentantii partidului minoritatii turce - Miscarea pentru Drepturi si Libertate.Noul Guvern va fi condus de presedintele U.F.D., Filip Dimitrov. Au fost operate schimbari depersonal in principalele institutii ale statului, precum Ministerul de Interne si cel de Externe. Deasemenea, au fost adoptate o serie de legi prin care fostilor nomenclaturisti li se unterzicea, pe oanumita perioada, anumite drepturi civile. La trei luni dupa alegerile parlamentare au urmat celeprezidentiale, unde reprezentantul U.F.D., Jelio Jelev, a reusit sa castige prin balotaj, scrutinulprezidential si sa devina primul presedinte ales din istoria tarii.IugoslaviaDestramarea statului iugoslav are loc in perioada 1989-1992. in Iugoslavia schimbarearegimului politic s-a produs intr-un mod deosebit: dupa moartea lui Tito (1980), edificul construitde acesta s-a praubusit incetul cu incetul. S-au intensificat tensiunile intre nationalitati, iarconducerea centrala de la Belgrad nu a reusit sa gasesca solutii viabile pentru lichidarea crizei incare se afla societatea iugoslava. Deosebirile dintre republici s-au mentinut in continuare, fapt ce acontribuit la amplificarea nemultumirilor. Constitutia din 1974, pe care se intemeia sistemul politiciugoslav, ce presupunea solutionarea tuturor problemelor pe calea intelegerilor reciproce, nu reuseasa rezolve probleme cu care se confrunta federatia. Armistitiul a inceput sa se destrame in Kosovo,unde albanezii au reusit sa transforme regiunea intr-o republica autonoma in cadrul federatiei in1980. Nemultumiri sunt inregistrate si in alte republici, populatia exprimandu-si dezacordul inprivinta dominatiei sarbe in structurile puterii centrale si in armata.in februarie 1989, in regiunea Kosovo sunt aduse trupe pentru a suprima miscareaalbanezilor, care pledau pentru respectarea drepturilor consfintite in Constitutie. Conducerea de laBelgrad a anunta preluarea responsabilitatilor referitoare la securitatea provinciei, iar la 26 iunieeste suspendata adunarea din Kosovo, puterea fiind preluata de catre cea din Serbia. La 5 iulie 1989este votata dizolvarea adunarii, noua constitutie sarba din septembrie 1989 confirmand incorporareacelor doua regiuni autonome - Kosovo si Vojvodina - in cadrul Serbiei. Albanezii au refuzat saaccepte legitimitatea acestei Constitutii. Amestecul Serbiei a declansat, pe de o parte, un val denemultumiri fata de hegemonia sarba, pe de alta parte, a creat permizele unei confruntari dintresubiectele federatiei.in septembrie 1989, la Ljubljana, Adunarea Slovena a declarat suveranitatea republicii,proclamandu-si dreptul de a se separa de federatie, fapt ce implica un razboi economic intre Serbiasi Slovenia.Anul 1990 este anul decesiv pentru destramarea unitatii statale a Iugoslaviei. Delegatiaslovena se retrage de la Congresul Ligii comunistilor iugoslavi, nefiind acceptata propunerea lorprivind independenta partidelor membre ale Ligii. Alegerile din decembrie 1990 din republicilecomponente ale Iugoslaviei reflecta intr-un fel situatia din tara. La Belgrad, alegerile au fostcastigate de Slobodan Milosevici, un adept declarat al Serbiei Mari, lider al Partidului Socialist. Else opune accesului croatului Stipe Mesic la presedintia colectiva a Iugoslaviei in iunie 1991, fapt cea contribuit la retragerea Sloveniei si Croatiei din componenta federatiei.La 25 iunie 1991, adunarile Croatiei si Sloveniei si-au declarat independenta deplina.Armata federala, singura forta care mai era capabila sa mentina unitatea federatiei, a intrat inactiune. Este atacata initial Slovenia, apoi Croatia, unde au loc lupte crancene, in jurul orasuluiVukovar. Operatiunea se incheie prin semnarea unui armistitiu, care prevedea retragerea tuturorunitatilor armatei federale iugoslave din Slovenia pana la 26 octombrie 1991. La 15 ianuarie 1992,independenta Sloveniei si Croatiei este recunoscuta de statele Uniunii Europene, la 22 mai celedoua tari sunt admise in ONU. Slovenia la 14 mai 1993 a fost admisa in Consiliul Europei.Croatia se confrunta, la randul ei, cu populatia sarba care pleda pentru independenta, faptce a dus la trimiterea de catre ONU a fortelor de mentinere a pacii. Problema refugiatilor din Bosniasi Hertegovina (croati si musulmani) si situatia creata de sarbi prin ocuparea unei treimi dinteritoriul croat raman in continuare in centrul vietii politice. La referendumul din 19-20 iunie 1993,din autoproclamata "Republica Sarba a Crainei", populatia se pronunta pentru unirea acesteiregiuni cu alte regiuni populate de sarbi din Bosnia si Hertegovina si din celelalte state sarbesti.Teritoriile administrate de sarbi sunt separate de 14 000 de militari ONU de restul Croatiei.Integrarea acestor teritorii se va realiza abia in 1998, in urma medierii negociate de ONU.in Bosnia si Hertegovina comunitatea musulmana se pronunta pentru o republicaindependenta, cea sarba pentru unirea teritoriilor cu Serbia, iar cea croata pentru alipirea la Croatia aregiunii cu populatie majoritara croata. Participantii la referendumul din 29 februarie si 1 martie1992, boicotat de sarbi, se pronunta in favoarea unei Bosnii si Hertegovine independente (99,4 %).Parlamentul de la Sarajevo proclama la 3 martie 1992, in absenta reprezentantilor sarbi,independenta Republicii Bosnia si Hertegovina, recunoscuta la 6 aprilie 1992 de catre UniuneaEuropeana si admisa la 22 mai 1992 in ONU. La randul lor, sarbii din Bosnia si Hertegovinaproclama la 7 aprilie o republica independenta, iar populatia croata anunta, la 3 iulie 1992, creareaunui stat croat independent in Sud-Vest. in aprilie 1992, izbucneste un razboi civil ce va face indecurs de un an peste 50 000 morti, iar peste doua milioane de bosniaci sunt nevoiti sa parasescavechile locuinte. Dintre fostele republici iugoslave, Bosnia si Hertegovina cunoaste dupaproclamarea independentei in 1992, cel mai dureros si mai tragic destin. Razboiul civil, care opunecele trei etnii, pustieste tara, determina masive deplasari de populatie si sute de mii de victime.incercarile ONU si ale Uniunii Europene de a prezenta un plan de pace general acceptat,crearea unui stat federal compus din trei republici autonome: sarba, musulmana, croata, esueaza.Acordul de pace negociat la Dayton, SUA, si parafat la 14 decembrie 1995 la Paris, incheie patruani de sangeros razboi civil si pune bazele Republicii Bosnia si Hertegovina ca stat federal formatdin Federatia Bosniaco (Musulmana)-Croata (51 % din terit) si Republica Sarba (49 %).Macedonia, o alta republica din componenta statului federal, si-a proclamat suveranitatea la25 ianuarie 1991. La 8 septembrie 1991 a fost organizat un referendum, boicotat de comunitateasarba si albaneza, prin care populatia se pronunta pentru o Macedonie independenta. RepublicaIndependenta Macedonia a fost proclamata oficial la 15 septembrie 1991, dar a intampinat greutatiin calea recunoasterii noului statut, datorita opozitiei Greciei, care considera inadmisibil"uzurparea" numelui de Macedonia, ce ar apartine istoriei sale. La 8 aprilie 1993, Macedonia afost admisa in ONU, sub numele de "Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei", iar la 17 octombrie1995 devine membru al Consiliului Europei.Republica Muntenegru in 1990 a fost alaturi de Serbia, pronuntandu-se pentru mentinereastructurii federale. La 12 februarie 1992 a fost semnat un acord intre Serbia si Muntenegru, aprobatde parlamentele lor, prin care se proclama o noua etnitate statala Republica Federala Iugoslava la 27aprilie 1992. Aceasta cuprindea Serbia, cu regiunea Kosovo si Vojevodina, si RepublicaMuntenegru.13. Sfarsitul "razboiului rece". Formarea unei lumi multipolare.Sfarsitul razboiului rece<< Razboiul rece >> s-a incheiat prin disparitia unuia dintre cele doua centre de putere, sianume a Uniunii Sovietice si a blocului est-european. Confruntarea Est-Vest a fost una globala, faptce a dus la extinderea ei asupra tuturor raporturilor dintre cele doua tabere, iar diparitia Estului cacentru de putere semnifica si prabusirea sistemului reprezentat de acesta in toate domeniile in careel se aflase in competitie cu blocul vestic. De altfel, inca la sfarsitul anilor 50, renumitii savantifizicieni Albert Einstein, S.Rasel, Fr.Joliot-Curie, in conditiile cand arma nucleara isi dovedise dejaforta distructiva, au adresat un apel catre popoarelor lumii referitor la acest pericol, insistand asupranecesitatii unor noi tratari a problemelor internationale. Aceasta preocupare a fost perceputa dreptdebutul unei noi mentalitati politice in raporturile internationale. in urmatorii treizeci de ani, ea afost ignorata, dar actualitatea ei a fost dovedita la inceputul anilor `80, cand s-a agravat bruscsituatia internationala din Europa si in lume. Promovarea unei politici axate pe o asemeneamentalitate a devenit un imperativ al momentului. Au inceput sa creasca randul adeptilor noiimentalitati atat in Vest, cat si in Est. Numirea lui M.S.Gorbaciov, in fruntea P.C.U.S, in aprilie1985, a dus la schimbarea conceptiilor sovietice referitoare la tratatarea problemelor internationale:tezele fundamentale ale noii mentalitati au fost puse la baza politicii externe sovietice. Astfel s-aprodus o cotitura spre o noua reprezentare a relatiilor internationale. Constienta de pericolul pe careil comporta cursa inarmarilor nucleare, conducerea gorbaciovista a inaintat un program concret delichidare a armelor nucleare. Noua mentalitate politica in domeniul relatiilor internationale sereferea la "flexibilitate tactica", inclinarea spre compromisuri reciproc acceptabile, orientarea nuspre confruntare, ci spre dialog si intelegere reciproca. Un produs al "noii mentalitati politice a fostconceptia "Casei europene comune", elaborata de conducerea sovietica."Noua mentalitate politica" in domeniul politicii externe a contribuit la demarareaproceselor democratice din tarile Europei de Est de la sfarsitul anilor `80, inceputul anilor `90. Unloc aparte il ocupa in acest sens distrugerea zidului Berlinului, ridicat in august 1961, in timpulrazboiului rece , fiind un simbol al separarii lagarului comunist de lumea democratica. DemolareaZidului Berlinului in noiembrie 1989, apoi unirea celor doua Germanii au fost momentele majorece au consemnat incetarea confruntarii intre cele doua tabere si, de facto, incetarea << razboiuluirece >>. Evenimentele ce au urmat se incadreaza in acest context si trebuie percepute drept rezultateal sfarsitului confruntarii. Astfel, la 28 iunie 1991 a fost dizolvat CAER-ul, iar la 1 iulie a urmatdizolvarea Tratatului de la Varsovia. U.R.S.S. inceta sa mai existe la 25 decembrie 1991, candMihail Gorbaciov, ultimul ei presedinte, a demisionat. Succesoarea si mostenitoarea de facto a ei inrelatiile internationale va fi din acel moment Federatia Rusa.in perioada << razboiului rece >> tarile occidentale au fost sprijinite in procesul de statorniciresi consolidare a regimurilor democratice de catre Statele Unite ale Americii. Desi se confruntau siele cu unele probleme referitoare la asigurarea drepturilor economice si sociale, in ansamblu,sistemele din statele occidentale s-au dovedit a fi viabile si eficiente in organizarea societatii peprincipii democratice. in contrast, regimul politic din U.R.S.S. a fost unul totalitar, iar tarile esteuropeneau cunoscut regimuri similare sub presiunea Moscovei.Dupa depasirea << razboiului rece >>, lumea a devenit unipolara, evoluand insa catremultipolarism. Pe de o parte, pentru moment este o lume unipolara, deoarece exista o singurasupraputere - Statele Unite ale Americii si o singura alianta politico-militara - Alianta Nord-Atlantica (NATO). Dar, in acelas timp, lumea se indreapta spre multipolarism. Exista in prezent treicentre de putere pe plan mondial, in mod concret - America de Nord (Statele Unite si Canada),Uniunea Europeana si Japonia. Pe de alta parte, sunt si alte state care aspira la statutul de puteriglobale - Federatia Rusa si Republica Populara Chineza.Rusia, in perioada post-<< razboi rece >>, strabate un traseu plin de dificultati, dar dispune deimense resurse materiale si sunt sanse ca, sub rezerva infaptuirii reformelor aflate in curs, peste 10-15 ani sa constituie una dintre economiile puternice pe plan mondial. Ea ramane o putere militara,in primul rand nucleara, desi starea economiei sale afecteaza sistemul militar, dar, virtual, dispunede capacitati de creatie tehnico-militare de prim-ordin. in plus, Federatia Rusa este membrupermanent al Consiliului de Securitate al ONU, pozitie ce ii permite sa se pronunte in toate marileprobleme ale pacii si securitatii internationale. Aceasta pozitie a fost intarita prin admiterea Rusieiin "Grupul celor 7" tari puternic industrializate (SUA, Japonia, Marea Britanie, Franta, Germania,Italia, Canada), devenit astfel "G. 8".Depasirea << razboiului rece >> a echivalat cu trecerea lumii de la o stare de echilibru bipolar laalta, dominata de un dezechilibru unipolar, fapt ce a dus la o asimetrie structurala in raporturile deforte pe plan mondial. in zone intinse a aparut un vid de putere, care poate fi considerat si un vid desecuritate. in aceste conditii, s-au produs inevitabile realinieri de pozitii ale statelor, redistribuiri deroluri si sfere de influente, in functie de noile raporturi de forte. Astfel, statele din Europa Centrala,de Est si Sud-Est, care la inceputul << razboiului rece >> au intrat in orbita sovietica, au ajuns dupaincheierea acestuia in sferele de influenta a puterilor occidentale, in primul rand ale Statelor Unite,dar si al statelor din cadrul Uniunii Europene.Actualele raporturi de forte consacra rolul unic (leadership) al Statelor Unite in afacerilemondiale. De altfel, acest obiectiv a fost urmarit de Washington de foarte mult timp. Semnificativesunt concluziile autorului american, Samuel Huntington: "De aproape 200 de ani Statele Unite auincercat sa previna nasterea unei puteri dominante in Europa. De aproape 100 de ani incepand cupolitica "usilor deschise" fata de China, au incercat sa faca acelasi lucru in Asia. Pentru a realizaaceste scopuri, Statele Unite au luptat in doua razboaie mondiale si intr-un razboi rece impotrivaGermaniei imperiale si a celei naziste, a Japoniei imperiale, Uniunii Sovietice si Chinei comuniste.Acest interes american ramane si a fost reafirmat de presedintii Reagan si Bush".Integrarea europeanaUn parcurs deosebit a urmat in perioada post-"razboi rece" si procesul integrarii europene.Prin semnarea la Luxemburg si Haga, la 17 si 28 februarie 1986, a Actului Unic European, s-auadus unele modificari ale Tratatului de la Roma, care prevedea realizarea unei Piete unice interne ladata de 1 ianuarie 1993. A urmat semnarea Conventiei Schenghen intre Franta, Germania siBenelux, care prevedea libera circulatie a persoanelor. Un eveniment de o semnificatie deosebita s-aprodus la reuniunea la nivel inalt de la Maastricht din 9-10 decembrie 1991, unde a fost discutataproblema uniunii politice a statelor Uniunii Europene, noua titulatura a Comunitatii Economiceincepand din acel moment. La 7 februarie 1993 a fost semnat Tratatul Uniunii Europene de laMaastricht, care a intrat in vigoare incepand din 1 noiembrie 1993. Tratatul avea la baza trei piloni:Comunitatile Europene, care permit institutiilor Uniunii sa coordoneze politici comune in diversedomenii, avand drept obiectiv principal coeziunea economica si sociala; politica externa si desecuritate comuna; cooperare politieneasca si judiciara in materie penala. in anii urmatori sunt luatemasuri importante pentru extinderea Uniunii Europene, fiind vizate in special tarile din fostul blocsocialist si sovietic.La 2 octombrie 1997 a fost semnat Tratatul de la Amsterdam, care avea patru obiectiveprincipale: sa plaseze ocuparea fortei de munca si drepturile cetatenilor in centrul atentiei UniuniiEuropene; sa suprime ultimile obstacole pentru libera circulatie a persoanelor si sa consolidezesecuritatea; sa permita Europei sa-si consolideze pozitia pe plan mondial; sa eficientizezearhitectura institutionala a Uniunii in vederea viitoarei extinderi.in cadrul Consiliului European de la Luxemburg din 12-13 decembrie 1997 a fost lansatprocesul de aderare a 10 state candidate din Europa Centrala si de Est si a Ciprului. A urmataprobarea listei celor 11 tari participante la zona Euro de catre Consiliul European de la Bruxelles,incepand din 1 ianuarie 1999.Tratatul de la Nisa a fost semnat de catre Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre aleUniunii Europene la 26 februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003, dupa ce a fostratificat de fiecare stat membru, fie prin vot in parlamentul national, fie prin referendum. Tratatul dela Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, contine prevederi pentru a asigura o bunaactivitate institutionala in momentul cand Uniunea va avea aproape 30 de membri, inscriindu-se inviziunea unei reforme institutionale ale carei trei axe principale sunt: componenta si modul defunctionare al institutiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri siconsolidarea cooperarii intre institutii. La 16 aprilie 2003, zece state au semnat Tratatul de Aderare:Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria iarun an mai tarziu aceste tari au devenit membre ale Uniunii Europene.Bibliografie obligatorieBerstein, Serge, Milza, Istoria Europei, Vol. V, Iasi, Institutul European, 1998.Pierre,Barber, John, Istoria Europei moderne, Bucuresti, Editura Lider, 1997Lebrun, Franois,Charpentier, Jean,Istoria Europei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997Gaillard Jean-Michel,Rowley AnthonyIstoria continentului European. De la 1850 pana la sfarsitulsecolului al XX-lea, Ed. Cartier, Chisinau, 2001.Onisoru Gheorghe Istorie contemporana universala din 1917 pana la 1945, EdituraFundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005.Onisoru Gheorghe Istoria contemporana universala dupa 1945, Editura FundatieiRomania de Maine, Bucuresti, 2004.BIBLIOGRAFIE FACULTATIVACalvocoressi, Peter, Europa de la Bismark la Gorbaciov, Iasi, Editura Polirom, 2003Duverger, Maurice Europa de la Atlantic la delta Dunarii, Editura Omega pres,Bucuresti, 1991.Fontaine Andre, Istoria razboiului rece, Editura Lider, Bucuresti, 1997.Graciov, Andrei,Naufragiul lui Gorbaciov, Adevarata istorie a destramariiU.R.S.S., Editura Nemira, Bucuresti, 1995.Hobsbawm, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucuresti, 1994.Le Breton, Jean-Marie, Europa Centrala si Orientala intre 1917 si 1990, EdituraCavallioti, Bucuresti, 1996.Mougel, Francois-Charles, Europa de Nord in secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti,2004.Mougel, Francois-Charles, Marea Britanie in secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti,2003.Pipes, Richard, Scurta istorie a revolutiei ruse, Editura Humanitas, Bucuresti,1998.Rothschild, Josep, intoarcerea la diversitate. Istoria politica a Europei Centrale side Est dupa al doilea razboi mondial, Editura Antet, Bucuresti,1997.Scurtu, Ioan (coord.), Structuri politice in Europa Centrala si de Sud-Est (1918-2001),Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2003.Soulet, Jean-Francois Istoria comparata a statelor comuniste din 1945 pina in zilelenoastre, Editura Polirom, Iasi, 1998.
CURS ISTORIE: ISTORIA EUROPEI CONTEMPORANE
label
Cursuri
calendar_month
2009-01-17, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:55
history_edu
Anonim
