Notiunea de izvor al dreptului are mai multe acceptiuni. Pornind de la definitia si analiza terminologiei privind izvoarele de drept, specialistii in drept roman au ajuns la concluzia ca acestea prezinta mai multe acceptiuni: in sens material, in sens documentar si in sens formal.
- in sens material desemneaza totalitatea conditiilor materiale de existenta, care determina o anumita reglementare juridica. Asadar, intrucit fiecare solutie se intemeiaza pe relatii de productie specifice, calitatea izvoarelor de drept in sens material se schimba odata cu. trecerea, de la un mod de productie la altul.
- intr-o a doua acceptiune, izvoarele dreptului in sens documentar desemneaza totalitatea documentelor istorice existente la un moment dat ca izvoare. Din aceasta categorie fac parte textele epigrafice, papirusurile si textele istorice si literare.
- in fine, izvoarele dreptului in sens formal desemneaza totalitatea formelor necesare pentru exprimarea normelor jurdice. Pentru ca o norma sociala sa devina norma de drept sunt necesare anumite procedee de adoptare, procedee care difera de la o societate la alta. Prin urmare, totalitatea procedeelor utilizate in scopul transformarii normelor sociale in norme juridice constituie izvoarele formale ale dreptului. In societatea romana izvoarele dreptului in sens formal au evoluat sub influenta nemijlocita a factorilor economici, sociali si politici.
