Dreptul Muncii este ramura sistemului de drept care contine ansamblul regulilor juridice aplicabile relatiilor de munca care se nasc intre angajatori si salariati.
Asa cum rezulta din definitie, obiectul dreptului muncii cuprinde, in primul rand, relatiile sociale de munca care, reglementate de normele juridice, devin raporturi juridice de munca. Notiunea de relatii de munca are o sfera larga; ea cuprinde totalitatea relatiilor care se formeaza intre oameni in procesul muncii, pe baza aplicarii directe a fortei de munca la mijloacele de productie. Dar nu toate relatiile sociale de munca, astfel definite, sunt reglementate prin normele dreptului muncii, ci numai acelea care se stabilesc ca urmare a incheierii contractelor de munca.
In al doilea rand, sfera de reglementare proprie dreptului muncii cuprinde si unele raporturi juridice conexe (pregatirea profesionala, protectia si igiena muncii, organizarea, functionarea si atributiile sindicatelor, jurisdictia muncii), denumite astfel pentru ca deriva din incheierea contractului de munca ori sunt grevate pe acesta si servesc la organizarea muncii, precum si la asigurarea conditiilor pentru desfasurarea ei.
