Sintagma de "dezvoltare durabila" a fost utilizata prima data de premierul Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, in anul 1987. In calitate de presedinte al comisiei Mondiale de mediu si Dezvoltare, el a prezentat raportul "Viitorul nostru comun" in care definea dezvoltarea durabila ca fiind "dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati".
Dezvoltarea durabila presupune asigurarea progresului simultan pe trei planuri: economic, social, ecologic. in trinomul sistemic "mediu-economic-social" dezvoltarea durabila pune in evidenta interdependenta componentelor si subliniaza necesitatea realizarii egalitatii si impartialitatii intre oameni ridicati la rangul de "cetatean universal".
N.S. Jodha concepe dezvoltarea durabila drept "capacitatea unui sistem de a mentine un nivel bine definit de performanta in timp, si daca i se impune, de a ridica acest nivel prin legaturile sale cu alte sisteme fara a-si diminua potentialul propriu pe termen lung".
O alta definitie, formulata de Comitetul pentru mediu al OCDE si adresata nivelului economic considera ca dezvoltarea durabila inseamna maximizarea beneficiului net al dezvoltarii economice, in conditiile mentinerii dimensiunilor calitatii si productiei la nivelul resurselor in decursul timpului. in esenta, mentinerea calitatii si a nivelului productiei este inteleasa ca "utilizarea resurselor regenerabile intr-o proportie care sa nu depaseasca niciodata capacitatea reglementarilor, iar utilizarea eficienta a resurselor refolosibile sa fie optimizate prin cresterea posibilitatilor de substituire intre resurse, si aceasta pe baza progresului tehnologic".
