Managementul se situeaza de-a lungul preocuparilor traditionale a stiintei organizatiilor, perceputa ca stiinta a bunei gestiuni, a gestiunii eficace; el isi fixeaza o finalitate esential utilitara si clar operationala. Ambitia sa este de a defini clar regulile, normele, mai mult, preceptele care permit organizatiilor sa atinga obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de eficacitate. El se distinge insa de simplele practici empirice si de primele formulari ale stiintei organizatiilor printr-o formalizare mai accentuata: dimensiunea teoretica si conceptuala este esentiala in management, care are tendinta de a combina practica cu o "reprezentare a realitatii care se vrea stiintifica". Este vorba de "un ansamblu de practici..." unde se combina pragmatismul si cunoasterea stiintifica" (J. P. Nioche).
La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta accentuata de depasire a cadrelor "gestiunii operationale", fondata pe o logica a optimizarii de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica in ambitia de a atinge un "management strategic", ce integreaza intr-o strategie globala un ansamblu de variabile: proiectele conducerii, mediul economic, posibilitatile si resursele intreprinderii, obligatiile si presiunile sociale, interne si externe.
Aceasta gestiune se finalizeaza printr-un ansamblu de decizii strategice care sunt folosite de-a lungul procedurii de aplicare. Dar firma privata nu este singurul model managerial posibil; tot mai mult sectorul non-profit este citat ca un exemplu de management de succes. Aceasta viziune va deveni tot mai complexa prin asimilarea "contextelor organizationale": managementul nu este de fapt decat un ansamblu de reguli foarte generale care sunt susceptibile a urma variante diferite, in functie de organizatia in cauza.
Teoria numita a "contingentei" incearca sa-i identifice formele specifice de management, ce variaza dupa configuratia mediului, natura organizatiei si strategiile urmate. Astfel, un sistem "mecanic" de management, caracterizat de reguli formale si o centralizare puternica (Burns si Stallker) va fi mai bine adaptat unui mediu stabil, in timp ce un sistem "organic", in care regulile formale au o importanta mai mica iar descentralizarea este mai accentuata, corespunde mai bine unui mediu instabil.
Managementul modern implica un mare numar de abilitati si orientari, dintre care multe presupun abilitati legate de statistica, utilizarea tehnologiei informatiei, contabilitate si matematica. Managementul pune accent pe rezolvarea rationala a problemelor si pe gandirea logica. Cum managementul implica in mod necesar oameni, este de o mare importanta detinerea de abilitati inter-personale, abilitati de a lucra cu indivizii, dar si cu echipe de lucru. Pentru a avea succes, un manager trebuie sa indeplineasca mai multe roluri si functii.
