Proiect a devenit unul dintre cele mai utilizate cuvinte ale vocabularului de afaceri in general si ale vocabularului actual al limbii romane. Acest lucru se intampla deoarece ne confruntam cu o explozie reala de proiecte la nivelul economiei mondiale. Tendinta exista - poate chiar mai pregnant - si la nivelul Uniunii Europene. Proiectele de orice tip, mari sau mici, de anvergura sau la scara mai redusa reprezinta modalitatea prin care organizatiile supravietuiesc in mediul economic actual.
Proiectele au devenit atat de complicate, de diversificate si de complexe, incat s-a creat si o anumita teama in jurul lor, un tip de perceptie potrivit careia derularea unui proiect reprezinta o performanta aproape iesita din comun, care poate fi realizata doar de un numar restrans de „initiati”. Ca si in cazul altor domenii, teama provine de multe ori din nestiinta. Dupa cum subliniaza un autor de succes, „principiile managementului proiectului sunt simple, iar cea mai complexa tehnica necesita maxim 10 minute pentru a fi asimilata”1. Nu impartasim in totalitate aceasta perspectiva - incurajatoare, de altfel.
Atunci cand proiectul presupune cateva zeci sau chiar sute de activitati, cand aceste activitati sunt dependente unele de altele – unele se desfasoara in paralel, altele sunt interdependente, in sensul ca inceputul lor depinde de incheierea (cu succes) a altora, atunci cand resursele, de o varietate deosebita, trebuie alocate in momente de timp diferite, in cantitati diferite, cand finantarea provine din mai multe surse, cand banii de la o anumita sursa vin in transe, cand exista mai multi parteneri cu diverse grade de implicare in proiect, cand echipa de proiect este asamblata din diferite departamente ale organizatiei, cand o parte din activitati este subcontractata catre terti, managementul proiectelor incepe sa devina o activitate cat se poate de complexa si de riguroasa, in nici un caz usoara sau care poate fi abordata superficial.
