Mijloacele de care dispune o intreprindere pentru a actiona pe piata se dovedesc a fi eterogene,acoperind o diversitate de activitati:fabricarea de produse,fixarea de bareme ale conditiilor de vanzare,alegerea retelelor de distributie,conceperea celei mai bune prezentari a produselor in locurile de vanzare ,recrutarea si gestionarea fortei de vanzare,supravegherea relatiilor publice,patronaea unor evenimente (sportive,culturale).
Printre incercarile de clasificare a ansamblului acestor mijloace de actiune ,cunoscute sub denumirea de marketing-mix se inscrie demersul lui J.McCarthy,care a identificat patru componente devenite clasice:produs,pret ,distributie,promvovare.
Evolutia conceptului de marketing ,sub impactul complexului de factori evidentiati in primul capitol al lucrarii a provocat cum era si firesc o reconsiderare a continutului clasic al marketingului-mix,repectiv cei “4P”.Astfel celor “4P” traditionali trebuie sa li se adauge doua noi elemente:”political power” si public opinion”.Daca ei “4P” traditionali raspund tipurilor de actiuni care vizeaza marketingul produsului ,ceilalti doi asigura perenitatea si promovarea intreprinderii intr-un perimetru urban.Vointa intreprinderii pentru integrarea si metinerea sa intr-o structura urbana trebuie insotita de o serie de actiuni legate de comunicarea institutionala si relatiile publice(publicitatea institutionala).
