CURS MASS MEDIA: DESPRE \\\\\\\\\\\\\\\\"DILEME, NEVROZE SI UTOPII\\\\\\\\\\\\\\\\" IN MENTALITATEA ROMANEASCA

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu liviaalexandra
Despre "dileme, nevroze si utopii" in mentalitatea romaneascaIn contextul social social-politic si cultural actual, marcat de experienta initiatica (?) a intrarii in Europa, lumea romaneasca pare mai mult decat oricand "presata" sa-si regleze conturile cu gloriosul trecut comunist. Un trecut care, in ciuda unor tentative mai mult sau mai putin disimulate de a-l eticheta ca "mort si ingropat", apasa asupra colectivitatii romanesti - "de la vladica pana la opinca" - ca hybris-ul stramosesc asupra stravechilor case ale Atrizilor si Labdacizilor, actionand asupra prezentului intr-o maniera similara. Una dintre cele mai periculoase consecinte ale acestui ansamblu de "greseli tragice" care se afla la originea dilemelor identitare trecute si prezente ale societatii noastre si care afecteaza in primul rand elita intelectuala este automistificarea. Automistificarea este numele unui trecut situat sub semnul "gandirii captive" de care incercam sa ne debarasam (o conditie sine qua non a "aderarii"), dar care "se intoarce" si ne anihileaza ca o otrava nestiuta, intr-un mod lent si pervers. Fireste, nu e vorba intotdeauna despre o actiune de suprafata, manifesta, ci, de cele mai multe ori, de o eroziune subterana, cu mult mai periculoasa, care submineaza orice tentativa de regenerare a societatii romanesti, dincolo de fardurile si vesmintele poleite menite sa ne asigure primirea in cetatea ideala numita Europa (nemaivorbind de participarea la constructia acestei frumoase fictiuni). Ideea unei societati romanesti "europen(izat)e" pare sa fascineze cu atat mai mult cu cat ea presupune si inlesneste o transformare identitara investita cu functii purificatoare. In termeni mitanalitici, traseul initiatic la capatul caruia se afla taramul fagaduintei implica un scenariu sacrificial a carui miza este, fireste, exorcizarea demonilor unui trecut pus sub semnul intunericului, al neputintei, al umilintei etc. Ca in orice rit sacrificial, victima este (trebuie sa fie) una incapabila sa se razbune: expresia "mortii sunt vinovati", care bantuie discursul autopersiflant al lumii politice si culturale posttotalitare, mascand doar pe jumatate un adevar cumplit despre noi insine (despre mentalitatea noastra inca ... totalitara), nu este, evident, una intamplatoare... In acest sens, al poverii ramasitelor mentalitare "de trista amintire", ramanem niste "barbari", oricat am incerca sa mascam aceste atavisme in fata (auto)proclamatei lumi civilizate. In termenii lui Ren Girard, "intr-un univers in care cel mai mic conflict poate antrena dezastre (...), sacrificiul polarizeaza tendintele agresive asupra unor victime reale sau ideale, insufletite sau neinsufletite, dar intotdeauna nesusceptibile de a fi razbunate, in mod uniform neutre si sterile pe planul razbunarii." Spatiul romanesc (inca) totalitar s-a construit la capatul unui proces de "purificare" a carui consecinta majora a fost o reforma identitara soldata cu uitarea de sine: un fel de ... "moarte psihica". Reeducarea, cred unii dintre cercetatorii preocupati de dinamica imaginarului social al epocii, nu s-a incheiat o data cu "experimentul" Pitesti. In fapt, "pitestizarea", definita ca "un efort programatic de a transfera experienta dobandita in penitenciarele comuniste intr-un program amplu de indoctrinare si alterare a imaginarului romanesc", demers soldat cu "distrugerea identitatii colective prin subminarea celor mai profunde structuri ale imaginarului nostru" , continua sa marcheze mentalitatea noastra colectiva. In tentativa de suprimare, de "inselare" si de "purificare" a violentei colective (care mocneste in sanul oricarei societati supuse terorii, amenintand sa distruga echilibrul precar al raportului dintre mase si putere), victimele "emisare" au fost si sunt insisi membrii colectivitatii romanesti in ipostaza, culpabila si deci generatoare de traume, de "supusi" totalitari.