CURS MEDICINA: COPIII CU DEFICIENTE MENTALE EREDITARE

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Anonim
RESURSELE PSIHOLOGICE DE AMELIORARE A DEZVOLTARII COPIILOR CU DEFICIENTE MENTALE EREDITARECARACTERISTICA GENERALA A LUCRARII Actualitatea temei investigate. Protectia si asigurarea dezvoltarii copiilor cu cerinte educative speciale, si anume a celor cu deficiente mentale ereditare (DME), reprezinta un subiect de baza in cadrul programului mondial de actiune privind persoanele cu disabilitati (Rezolutia Adunarii Generale ONU nr. 37/52 din 1982). in acest context, corectia si ameliorarea dezvoltarii psihofizice, a starii generale de sanatate a copiilor, mai ales a celor cu DME in varsta de pana la trei ani, trebuie sa devina preocuparea prioritara nu doar a specialistilor ingusti, fie psihologi, pedagogi, geneticieni, biologi sau medici, ci, de asemenea, trebuie sa-si faca loc printre prioritatile de investigatie a intregului spectru al universului stiintific. In plan teoretic, afectiunile mentale ereditare au inceput sa preocupe in mod prioritar savantii de pe toate meridianele Terrei, mai ales pe parcursul ultimului secol, atunci cand ritmul de viata, cerintele de solicitare a intelectului si a sistemului nervos au devenit maximale. Civilizatia contemporana, prin obiectivul si menirea sa exclusivista pe de o parte, tinde sa accelereze ritmurile vietii: tehnice, informatice, sociale, politice, militare, biologice, psihice etc., iar pe de alta parte, tocmai din aceasta cauza, prin ridicarea nivelului intelectual minim, involuntar, tinde sa excluda din circuitul social, ca si din sfera concurentiala, o buna parte din populatie, incluzand persoane cu disabilitati si necesitati speciale, categorie ce inregistreaza, indeosebi pe parcursul ultimilor ani, o crestere semnificativa. Ajutorul si asistenta psihopedagogicasi medicala acordata cat mai precoce, chiar in primele clipe de viata sau poate mai devreme, prin profilaxia si preintampinarea aparitiei unor astfel de malformatii si maladii, poate salva vieti si este necesar sa devina prioritara intre multitudinea de resurse de ameliorare a starii persoanelor afectate de DME. Astfel, formareadezvoltarea comportamentelor psihice de baza la copiii cu DME trebuie efectuata incepand cu cele mai timpurii stadii ontogenetice, utilizand diferite tipuri de resurse de ameliorare: psihologice, pedagogice si medicale. Resursele de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu DME constituie o tema de o deosebita actualitate pentru psihologia speciala contemporana, atat de la noi, precum si de peste hotare si reprezinta un obiect extrem de valoros al studiului stiintific. Astazi in Moldova exista un numar mare de copii cu DME, iar incidenta acestora este in continua crestere. Cele mai frecvente forme de DME (circa 60% - 65%) constituie sindromul Down si sindromul X-fragil. in varsta de pana la trei ani, copiii cu DME sunt receptivi la efortul de recuperare si psihocorectie. in aceasta ordine de idei, mentionam ca in stiinta psihopedagogica, medicala, in practica educationala din Republica Moldova s-a creat situatia in care problema interdependentei resurselor psihologice, pedagogice si medicale In vederea ameliorarii dezvoltarii copiilor cu DME, incepand cu cele mai precoce stadii ontogenetice este insuficient cercetata. Actualitatea investigatiei este determinata nu numai de considerente teoretice, dar si de cele practice. Acest aspect este pe larg cercetat, mai ales, datorita cerintelor activitatii practice privind identificarea corectasi dezvoltarea tuturor resurselor, directiilor si metodelor de reabilitare, recuperare, ameliorare a starii persoanelor cu DME, privind depistarea si evidentierea tuturor factorilor determinanti pentru a oferi posibilitatea de a pronostica evolutia ulterioara a problematicii deficientelor mentale ereditare si de a directiona comunitatea psihologilor si pedagogilor, a geneticienilor, lumea stiintifica, societatea in genere pe caile cele mai favorabile in efortul ei de dezvoltare si reinnoire continua. Gradul de cercetare a temei. In linii mari, problematica data nu reprezinta o sfera complet necunoscuta. Starea persoanelor afectate de deficiente mentale este tratata pe larg in numeroase studii apusene (germane, franceze, americane, italiene, britanice) incepand cu primele decenii ale sec. XX, dar mai cu seama incepand cu perioada postbelica. in acest context, amintim de operele savantilor apuseni precum: J. Piajet, M. Montessori, R. J. Hagerman, D. Alexander, H. Gratiot-Alfhadery si R Zazzo, J. A. Blackman, R. Jordan si S. Powell, M. Batshaw, A. De Meur, G. Allport, W E.. Sobesky, H. Wallton, A. Andraud etc. Aceiasi problematica a fost cercetata de reprezentantii scolii ruse si ucrainene de psihologie si pedagogie, precum: L. S. Vagotski, A. Zaporojet, P. Galperin, I. Ravici-Scerbo, G. Marinceva, M. Pevzner, V. Lubovski, D. Isaev, V. Lebedinski, T. Vlasova, T. Viscovatova, S. L. Rubinstein, R. Nemov, A. R.Luria, B.Ananiev etc. Scoala romaneasca de psihopedagogie speciala, psihologie a furnizat un numar mare de lucrari care au stat la baza conceptualizarii problematicii deficientelor mentale ereditare si anume: C. Paunescu, M. Golu, E. Verza, E. Vrajmas, I. Radu, M. Rosca, U. Schiopu, M. Bembea, A. Ghergut, I. Musu, F. Teodorescu, M. Albu, M. Stoica, D. Stefanescu, M. Ursache, N. Mitrofan, P. Constantinescu, P. Popescu-Neveanu, E. Cretu, C. Neamtu, C. Havarneanu, C. Pufan etc. Din scoala psihopedagogicasi psihologica autohtona, in cercetarea problematicii integrarii sociale a persoanelor cu disabilitati, a sferei deficientilor mentale, a domeniului psihocorectiei copiilor in primii ani de viata cu necesitati speciale se remarca urmatorii cercetatori: N. Bucun, I. Racu, N. Andronache, E. Iova, E. Laposin, A. Danii, V. Stratan, V. Olarescu, A. Racu, C. Badar, V. Lichii, A. Bolboceanu, M. Rotaru, L. Sprinceanu, T. Mocreac, D. Ginu, A. Bondarenco, C. Bodorin, A. Ciobanu etc. Investigatiile lor au dezvaluit modelele psihocorectionale si particularitatile de dezvoltare a copiilor cu deficiente mentale de geneza diferita. Problema cercetarii. Problematica resurselor psihologice de ameliorare a dezvoltarii copiilor de pana la trei ani cu deficiente mentale ereditare (cu s. Down si s. X-fragil) este putin cercetata in Moldova si necesita o aprofundare din perspectiva elaborarii unei strategii adecvate. Obiectul cercetarii il constituie procesul de dezvoltare a copiilor in varsta de pana la trei ani cu sindromul Down si sindromul X-fragil. Scopul si obiectivele tezei. Tinand cont de gradul de investigatie si actualitatea subiectului, se profileaza drept scop al lucrarii de fata determinarea particularitatilor de dezvoltare a copiilor de pana la trei ani cu s. Down si s. X-fragil si stabilirea strategiei psihopedagogice de ameliorare a dezvoltarii acestor copii prin utilizarea resurselor psihologice, pedagogice si medicale. In vederea atingerii scopului definit, au fost formulate urmatoarele obiective: -Studiul aprofundat al problematicii DME si analiza conceptuala a formelor lor, a cauzelor etiologice, precum si a metodologiilor de profilaxie si corectie a dezvoltarii copiilor afectati. -Evidentierea specificului resurselor psihologice, pedagogice si medicale de ameliorare, aplicarea in complex a acestora pentru dezvoltarea copiilor cu DME. - Examinarea multitudinii de aspecte pe care le capata activitatea de psihocorectie si ameliorare a evolutiei copiilor in primii trei ani de viata afectati de s. Down si s. X-fragil in conditiile dezvoltarii celor trei comportamente de baza: cognitiv-verbal, psiho-motor si socio-afectiv. - Elaborarea si validarea experimentala a strategiei corectionale, a programului de stimulare psihocomportamentala a copiilor in varsta pana la trei ani cu s. Down si s. X-fragil. -Cercetarea experimentala in domeniul educatiei timpurii a copilului cu DME prin modele de stimulare diferentiata in mediul familial. Ipoteza cercetarii. Strategia corectionala de stimulare psihocomportamentala a copiilor in varsta pana la trei ani cu sindromul Down si sindromul X-fragil este pertinenta in cazul in care: 1. Dezvoltarea subiectilor cercetati este ameliorata prin utilizarea in complex a resurselor psihologice, pedagogice si medicale. 2. Stimularea timpurie diferentiata a comportamentelor psihice de baza (psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal) determinasi asigura dezvoltarea copiilor de varsta frageda cu sindromul Down si sindromul X-fragil. 3. Mediul familial amplifica efectul ameliorativ al modelului psihologic de dezvoltare a copiilor cu sindromul Down si sindromul X-fragil. Suportul metodologic si teoretico-stiintific al cercetarii. Cercetarea are ca reper: teoria -zonei dezvoltarii proxime- (L. Vagotski); teoria psihogenetica (J. Piaget); teoria sociogenetica (J. Locke); teoria factoriala (G. Allport, H. Eysench); teoriile psihologice privind dezvoltarea personalitatii copilului de varsta frageda (L.S. Vagotski, V. Lubovski, M. Montessori); teoria psihanalitica (S. Freud, A. Adler, K. Jung) etc. Metodele cercetarii. Metodologia utilizata la elaborarea lucrarii s-a conformat obiectivelor, scopului, surselor antrenate si a inclus mai multe metode de baza: Metode teoretice - analiza fundamentelor teoretico-metodologice ale problematicii DME. Metode practice - anamneza eredo-colaterala, consultul medico-genetic, chestionarea, compararea, observarea, conversatia, testarea, metode psihologice, experimentul de constatare, experimentul formativ si cel de control. Metode statistice - prelucrarea statistica a rezultatelor dupa testele neparametrice Mann-Whitney U si Wilcoxon. Baza experimentala a cercetarii. Experimentul psihopedagogic s-a desfasurat la Institutul de Cercetari Stiintifice in domeniul Ocrotirii Sanatatii Mamei si Copilului (ICSOSMsiC), Centrul National de Sanatate a Reproducerii si Genetica Medicalasi la Centrul de Plasament si Reabilitare pentru Copii de varsta frageda (m. Chisinau). Experimentul de constatare si de control a inclus un esantion de 168 copii de pana la trei ani, dintre care 85 copii cu s. Down, forma omogenasi 83 copii cu s. X-fragil. in experimentul formativ au participat 42 copii cu s. Down si 41 copii cu s. X-fragil. Etapele cercetarii: Cercetarea stiintifica s-a realizat pe parcursul anilor 2002-2006 si a cuprins trei etape. Fiecare din acestea se caracterizeaza prin precizarea si verificarea ipotezei, aplicarea metodelor stiintifice de cercetare in raport cu specificul temei investigate. Prima etapa (2002-2003) a vizat stabilirea bazelor teoretice ale temei de cercetare prin studierea surselor bibliografice, a actelor normative si analiza completa a datelor. Etapa a doua (2003-2004) a avut ca scop elaborarea metodologiei investigationale si a modelului experimental de dezvoltare a comportamentelor psihice: cognitiv-verbal, psiho-motor si socio-afectiv la copiii pana la trei ani prin utilizarea resurselor psihologice, pedagogice si medicale. Etapa a treia (2004-2006) a inclus experimentul, validarea modelului metodologic constituit, analiza rezultatelor obtinute si generalizarea concluziilor investigatiei. Validitatea si fidelitatea rezultatelor a fost asigurata prin: - aplicarea unui set de metode adecvate pentru examinarea dezvoltarii intelectuale; - formarea unui esantion reprezentativ; - volumul investigatilor si diversitatea metodelor si tehnicilor utilizate; - verificarea experimentala a ipotezelor; - testari repetate aplicate pe loturi experimentale diferite; - realizarea experimentelor formative; - folosirea metodelor statistice de prelucrare a datelor si evaluare a rezultatelor. Veridicitatea rezultatelor obtinute prin utilizarea complexelor de metode, diferentiate in functie de categoria de varstasi forma DME, a fost confirmata prin prelucrarea statistico-matematica a datelor (testarea veridicitatii semnificatiei statistice a rezultatelor potrivit metodologiei Mann-Whitney U si Wilcoxon). Noutatea stiintifica a rezultatelor obtinute consta in urmatoarele: - a fost cercetat specificul dezvoltarii copiilor de varsta frageda cu DME; - a fost analizata comparativ dezvoltarea sferelor psihice la copiii de pana la trei ani cu sindromul Down si sindromul X-fragil in diverse contexte experimentale; - a fost demonstrata necesitatea stimularii comportamentelor psihice de baza pentru aprofundarea dezvoltarii generale la copiii cu s. Down si s. X-fragil; - au fost aplicate in complex resurse psihologice, pedagogice si medicale in cadrul strategiei de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu s. Down si s. X-fragil; - a fost elaborat modelul de dezvoltare timpurie a comportamentelor psihice prin intermediul aplicarii resurselor de ameliorare la copiii de pana la trei ani cu DME. Semnificatia teoreticasi valoarea aplicativa a lucrarii. Investigatia determina particularitatile specifice de dezvoltare a copiilor in varsta de pana la trei ani cu sindromul Down si sindromul X-fragil, fiind un aspect important in psihologia speciala. Conceptele formulate, analiza si experimentul efectuat cat si rezultatele obtinute sunt deduse si orientate spre necesitatile reglementarii activitatilor de corectie, recuperare si reabilitare a copiilor cu DME. Valoarea practica a lucrarii consta in eficientizarea activitatii de implementare a resurselor psihologice, pedagogice si medicale de ameliorare a dezvoltarii copiilor in varsta de pana la trei ani cu s. Down si s. X-fragil. Materialul analizat, rationamentele si aprecierile expuse in teza pot contribui la: - imbogatirea cunostintelor psihologice in domeniul DME, in domeniul organizarii activitatilor de implementare si de aplicare a modalitatilor de ameliorare eficienta cat si a aprofundarii specificului managementului institutiilor si organizatiilor specializate, ce isi propun ca scop acordarea asistentei si ajutorului inalt calificat in domeniul ameliorarii copiilor de varsta frageda cu s. Down si s. X-fragil, precum si consilierea psihologica a familiilor care au copii cu DME. - Completarea si imbogatirea materialelor metodice, didactice la nivelul studiilor universitare legate de tematica resurselor de ameliorare a dezvoltarii copiilor de pana la trei ani cu DME. - Diversificarea surselor de informare pentru cei ce studiaza procesul de reabilitare si recuperare a copiilor de varsta frageda cu DME, in cadrul invatamantului superior, cat si pentru doctoranzi, competitori si alte persoane antrenate in cursuri de reciclare din domeniul psihologiei, pedagogiei, psihopedagogiei, geneticii, biologiei, medicinii, planificarii familiale etc. Astfel, valoarea practica a investigatiei consta in optimizarea psihologica a dezvoltarii copiilor de varsta frageda afectati de s. Down si s. X-fragil in cadrul procesului didactic, de corectie si tratament in institutiile specializate din Moldova, printr-o informare mai completa, printr-o pregatire prealabila mai profunda, printr-o precizie mai mare a cunoasterii evolutiei afectiunilor si a starii pacientilor (in cazul reabilitarii si tratamentelor medicale) de specialist, ca si de catre membrii familiilor din grupul de risc sporit. Rezultatele cercetarii date pot fi utile unui numar mare de specialisti care direct sau tangential intra in contact cu persoane din categoria vizata, precum si oricarui individ care poate intra, la un moment dat, in grupul de risc sporit. Pentru sustinere se inainteaza urmatoarele teze: - DME reprezinta un grup de afectiuni ereditare cu diferit grad de retard mental, caracterizate prin reducerea semnificativa a activitatilor psihice ce determina dereglari ale proceselor si mecanismelor de adaptare a individului in societate. - Dezvoltarea psihofizica a copiilor cu sindromul Down si sindromul X-fragil se imbunatateste prin aplicarea complexasi concomitenta a resurselor psihologice, pedagogice si medicale de ameliorare. - Modelul psihologic de dezvoltare timpurie diferentiata contribuie la formarea comportamentelor psihice de baza: psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal. Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetarii au fost aprobate la sedintele catedrei Psihopedagogie Specialasi Asistenta Socialasi la consiliile Facultatii de Psihopedagogie Speciala a Universitatii Pedagogice de Stat -Ion Creanga-. Aspecte importante ale studiului au fost prezentate si discutate la urmatoarele conferinte: - Conferinta stiintifica -Evaluarea la debutul scolar-, Institutul de Stiinte ale Educatiei, 2003. - Conferinta stiintifica a doctoranzilor si competitorilor ai UPS -I. Creanga- -Probleme actuale ale stiintelor umanitare-, 2004. - Conferinta stiintifica anuala a UPS -I. Creanga- -Probleme ale stiintelor socio-umane si modernizarii invatamantului-, 2004. - Conferinta stiintifica jubiliara a UPS -I. Creanga-, 2005. - Conferinta stiintifica -Strategii de recuperare a persoanelor cu nevoi speciale-, UPS -I. Creanga-, 2006. - Conferinta stiintifico-practica -invatamant continuu: Organizare. Realizare. Dezvoltare-, Institutul de Stat de Instruire Continua, 2006. Rezultatele investigatiei au fost implementate prin aducerea unor imbunatatiri si corectari la programele de activitate ale educatorilor din Centrul de Plasament si Reabilitare pentru Copii de varsta frageda din m. Chisinau. in cadrul consultului medico-genetic au fost propuse parintilor copiilor cu DME modele psihologice de dezvoltare timpurie. Concluziile tezei au fost reflectate in cadrul cursurilor de -Genetica Medicala- la USMF -N. Testemitanu- si -Dezvoltarea vorbirii in ontogeneza- de la facultatea de Psihologie si Psihopedagogie Speciala a UPS -Ion Creanga-. Cuvinte-cheie: deficiente mentale ereditare (DME), resurse de ameliorare, sindromul Down, sindromul X-fragil, dezvoltare psihocomportamentala, comportament psiho-motor, comportament socio-afectiv, comportament cognitiv-verbal, reabilitare, psihocorectie, consiliere psihologica. Structura tezei este formata din introducere, trei capitole, concluzii si recomandari, bibliografie, adnotare in romana, englezasi rusa, lista abrevierilor si anexe. CONTINUTUL TEZEI In Introducere este argumentata actualitatea temei, este analizat gradul ei de investigatie, este fundamentat suportul metodologic si teoretico-stiintific al investigatiei, sunt determinate scopul si obiectivele, sunt inaintate ipotezele cercetarii, este redata originalitatea stiintifica a lucrarii, importanta ei teoreticasi practica, precum si aprobarea rezultatelor obtinute. Primul capitol -Abordari teoretico-metodologice ale deficientelor mentale ereditare- se axeaza pe probleme definitorii ale tematicii deficientelor mentale ereditare (DME). Aici se evidentiaza principalele caracteristici, functii, forme, precum si cele mai frecvente cauze etiologice ale acestora. S-a facut o incursiune in domeniul istoricului DME, in sfera diversitatii abordarilor si atitudinilor specialistilor de diferit profil. Astfel, sunt mentionati J. Piaget, E. Kraepelin, A. Tredgold, M. Montessori, G. Jervis, J. Esquirol, W. Griesinger, M. Wilson, S. Korsakov, J. Lejeune, P. Jacobs, W. Weygandt, J. Martin, J. Bell, C. Kohler, A. Benton, H. Renpenning, H. Lubs, D. Alexander, D. Isaev, I. Ravici-Scerbo, V. Lubovski, V. Lebedinski, M. Pevzner, L. Obuhova, A. Luria, C. Mnuhin, G. Suhareva, T. Vlasova, N. Avdeeva, B. Ananiev, N. Belopolskaia, Iu. Barasnev, G. Marinceva, A. Zaporojet, T. Viscovatova, M. Lisina, M. Grigoriev, I. Drutu, C. Paunescu, E. Verza, M. Golu, C. Neamtu, A. Ghergut, I. Radu, M. Zlate, E. Boscaiu, I. Draghici, care au contribuit decisiv, prin operele lor, la cercetarea si elaborarea suportului teoretico-aplicativ al problematicii DME, ce ramane actuala pe parcursul ultimului secol, in contextul delimitarii domeniului de cercetare a problematicii retardului mental, determinat genetic, de cel al maladiilor mentale in genere (oligofrenii). Aparitia teoriei psihogenetice in cadrul stiintelor psihologice (J. Piaget), cresterea si dezvoltarea ei este bazata pe argumentarea si fundamentarea stiintifica a cauzelor ereditare ale unor astfel de boli precum: sindromul Down, sindromul X-fragil, Fenilcetonuria, sindromul. Prader-Willi, sindromul Cornelia de Lange etc. in aceste conditii, s-a efectuat o tipologizare a diferitelor categorii de DME, dupa principii specifice din perspectiva contemporana de abordare, in cadrul careia predomina aspectele psihoneurologice si pedagogice. Frecventa patologiilor ereditare, a malformatiilor congenitale la persoanele cu deficiente mentale este diferita. Unele malformatii sau dismorfisme pot fi caracteristice pentru toti indivizii cu DME, altele pot fi diagnosticate foarte rar, doar in cazul unor anumite forme de DME. Astazi in Moldova exista un numar mare de persoane cu DME, iar incidenta acestora este in continua crestere. Evident ca din totalitatea formelor clinice ale DME merita a fi evidentiate doua, cele mai frecvent intalnite (circa 60% - 65% din total) afectiuni genetice insotite de retard mental, la populatia Moldovei si nu numai: s. Down (mongolismul) si s. X-fragil (maladia Martin - Bell). Dintre 11 cele mai frecvente DME (pentru Republica Moldova), identificate de specialisti, cota majora revine sindromului Down si sindromului X-fragil (Tabelul 1). Desi sindromul Down (s. Down) este o afectiune binecunoscutasi pe larg studiata, inclusiv si in tara noastra, particularitatile psihologice si dezvoltarea proceselor psihice ale copiilor cu boala Down in varsta de pana la trei ani, din perspectiva strategiilor de stimulare a dezvoltarii, antrenand resurse de ameliorare, intr-un complex medico-psiho-pedagogic, nu au fost cercetate. De asemenea, pana azi, in Republica Moldova nu au fost studiate particularitatile de dezvoltare a copiilor cu sindromul X-fragil (s. X-fragil). Corectia si ameliorarea starii persoanelor cu astfel de maladii este insuficientasi incompleta in cazul cand se recurge doar la unul dintre tipurile cunoscute de resurse de ameliorare, cum sunt cele medicale (cel mai frecvent), cele pedagogico-educationale sau psihologie. Pentru pastrarea sanselor la o recuperare profundasi durabila, se impune utilizarea in complex a tuturor resurselor de corectie si ameliorare cunoscute si posibile. Tabelul 1 Structura nozologica a DME in Republica Moldova Nr. Denumirea afectiunii 2003 nr. cazuri 2004 nr. cazuri 2005 nr. cazuri 1. Sindromul Down 36 (30,5 %) 38 (32,2 %) 39 (35,1 %) 2. Sindromul X-fragil 31 (26, 3 %) 27 (22,9 %) 35 (31,5 %) 3. Fenilcetonuria 14 (11,9 %) 11 (9,3 %) 6 (5,4 %) 4. Sindromul Prader-Willi 7 (5,9 %) 8 (6,8 %) 5 (4,5 %) 5. Sindromul Cornelia de Lange 5 (4,2 %) 3 (2,5 %) 7 (6,3 %) 6. Neurofibromatoza Reclinghausen 6 (5,1 %) 7 (5,9 %) 5 (4,5 %) 7. Sindromul adreno-genital 6 (5,1 %) 6 (5,1 %) 5 (4,5 %) 8. Sindromul Klinefelter 7 (5,9 %) 6 (5,1 %) 3 (2,7 %) 9. Hipotirioza congenitala 2 (1,7 %) 5 (4,2 %) 3 (2,7 %) 10. Maladia Willson 3 (2,5 %) 5 (4,2 %) 2 (1,8 %) 11. Aminoacidopatiile 1 (0,8 %) 2 (1,7 %) 1 (0,9 %) Total: : 118 118 111 in cadrul numeroaselor studii ale particularitatilor psihofizice de dezvoltare a copiilor de varsta frageda cu DME (I. Ravici-Scerbo, D. Isaev, M. Pevzner, V. Lubovski) - se constata aparitia unor abateri neuropsihice stabile, care progreseaza treptat, o data cu maturizarea, lasand consecinte grave personal-sociale. Procesul de dezvoltare a copiilor afectati de DME, mai ales din perspectiva celor trei comportamente psihice de baza: psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal, se realizeaza cu intarziere. Particularitatile psihofizice specifice copiilor cu DME, inclusiv cu deficit intelectual, sunt polimorfe, atat dupa caracterul lor de manifestare cat si dupa gradul de exprimare a acestora. La copiii cu DME, nedezvoltarea functiilor intelectuale se datoreaza ritmului incetinit de dezvoltare a functiilor cognitive. Dereglarile de motricitate reprezinta o categorie de tulburari care, in cazul indivizilor cu DME, se caracterizeaza prin afectarea sferei motrice sub diferite aspecte: neuromotor si psihomotor, manifestandu-se clinic prin hipertonie sau hipotonie musculara generalizata, insuficienta piramidala, tetrapareza spastica, hemipareza, etc. Imaturitatea afectiv-emotionalasi volitiva este intalnita la toti copiii cu DME, insa gradul de exprimare variaza in dependenta de forma afectiunii ereditare. Tulburarile de limbaj la copiii cu DME sunt frecvente, prezentand o rezistenta specifica la actiunea de corectie. Astfel, dezvoltarea personalitatii la copiii cu s. Down si s. X-fragil este anevoioasa, in anumite cazuri ramane nedezvoltata inclusiv si la adulti, pe tot parcursul vietii, necesitand asistenta psihopedagogicasi medicala inalt calificata. in plan general, am stabilit ca DME reprezinta un grup de afectiuni ereditare cu grad diferit de retard mental, caracterizate prin diminuarea sau reducerea semnificativa a activitatilor psihice ce determina dereglari ale proceselor si mecanismelor de socializare a individului. S-a demonstrat concludent ca problematica DME trebuie cercetata pe larg, mai ales in aspectul psihologic. Chiar daca anterior au si fost stabilite unele particularitati in dezvoltarea copiilor cu s. Down si s. X-fragil, acestea nu reflecta toate aspectele dezvoltarii psihice. Cu atat mai mult, particularitatile stabilite nu au fost folosite la modelarea strategiilor complexe medico-psihopedagogice de ameliorare a dezvoltarii acestor categorii de copii. in capitolul II, -Dezvoltarea copiilor cu deficiente mentale ereditare in varsta de pana la trei ani-, sunt descrise metodele de cercetare, sunt expuse aspecte organizationale si generale ale desfasurarii experimentului psihopedagogic de constatare, sunt analizate rezultatele cercetarii, cu scopul de a determina particularitatile de dezvoltare a copiilor in varsta de pana la trei ani, cu s. Down si s. X-fragil, si stabilirea strategiei psihopedagogice de ameliorare a dezvoltarii acestora. Tot aici sunt prezentate rezultatele anchetarii, chestionarii membrilor familiilor copiilor cercetati, a persoanelor din grupul de risc, rezultatele studiului diverselor conditii sociale, etnice, de trai etc., al mediului familial specific copiilor cu s. Down si s. X-fragil, pana la trei ani, inclusi in cercetare. in prima etapa a experimentului de constatare, efectuata prin intermediul consultului medico-genetic, am identificat grupul tinta - copiii cu s. Down si s. X-fragil, pana la trei ani. Rezultatele experimentale au confirmat faptul ca dintre toti pacientii cu DME, copiii cu s. Down si s. X-fragil constituie grupul cel mai semnificativ. Experimentul de constatare a cuprins copii cu s. Down si s. Xfragil, pana la trei ani, in numar de 168 copii, dintre care 83 copii cu s. X-fragil si 85 copii cu s. Down, forma omogena, ce prezentau retinere in dezvoltarea psihica sau grad de dezvoltare intelectuala: debilitate. Acestia se aflau, pe perioada experimentului, in familii (-75%) si institutii. Analiza particularitatilor psihoneurologice ale copiilor cu s. Down si s. X-fragil, a avut drept scop identificarea specificului dezvoltarii acestora in primii ani de viata, avand ca obiectiv eficientizarea aplicarii resurselor de ameliorare. Se contata ca in diagnosticul psihoneurologic al copiilor cu DME un rol aparte il are consultul medico-genetic, fara de care nu ar fi fost posibila stabilirea unui diagnostic clinic definitiv al afectiunilor ereditare cu retard intelectual. in baza rezultatelor cercetarii psihoneurologice asupra copiilor cu s. Down si s. X-fragil, a fost efectuata o analiza mai ampla a dezvoltarii psihice, din perspectiva celor trei comportamente de baza: psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal. Examinarea particularitatilor de dezvoltare a copiilor, in cadrul experimentului de constatare, s-a realizat in baza a 8 probe specifice, de evaluare a dezvoltarii celor trei comportamente psihice de baza, stabilite pentru fiecare sfera psihica, categorie de varstasi forma clinica a DME. Datele obtinute in baza realizarii probelor au fost analizate si comparate cu normativele internationale ale dezvoltarii neuropsihice. in grupul de varsta 0-1 an, au fost inclusi copiii care aveau cel putin 5 luni de viata, la data inceperii experimentului de constatare, dar nu mai mult de 9 luni de viata, pentru a nu depasi limita de varsta a categoriei, pe perioada experimentelor (de constatare, formare si control) care au durat 3 luni. Pentru celelalte categorii de varsta, pentru ca acesti copii sa nu treaca, in perioada desfasurarii experimentelor, in urmatoarea grupa de varsta, au fost selectati copii ce nu depaseau la data inceperii experimentului de constatare 1 an si 9 luni, pentru grupul de varsta 1-2 ani, iar pentru grupul de varsta 2-3 ani - 2 ani si 9 luni (Tabelul 2). Tabelul 2 Datele experimentului de constatare: nivelul de dezvoltare a celor trei comportamente de baza la copiii cu sindromul Down si sindromul X-fragil, cu varsta de pana la 3 ani Varsta, ani Comportamente Psiho-motor Socio-afectiv Cognitivverbal Psiho-motor si cognitivverbal Socio-afectiv si cognitivverbal Psiho-motor si cognitivverbal Socio-afectiv si cognitivverbal Probe 1 2 3 4 5 6 7 8 Esantion s. Down s. X-fragil s. Down s. X-fragil 0-1 Standard 3,5 3,4 3,4 3,2 3,5 3,5 3,3 3,5 3,4 3,5 0-1 s. Down 0,27 0,2 0,33 0,27 0,2 0,2 0,17 0,13 0-1 s. X-fragil 1,41 1,38 0,17 0,24 0,14 0,21 0,17 0,17 1-2 Standard 3,4 3,5 3,5 3,4 3,5 3,5 3,4 3,6 3,5 3,4 1-2 s. Down 0,27 0,31 0,34 0,31 0,34 0,2 0,1 0,13 1-2 s. X-fragil 1,40 140 0,25 0,18 0,32 0,32 0,22 0,18 2-3 Standard 3,6 3,3 3,4 3,3 3,6 3,3 3,4 3,5 3,4 3,4 2-3 s. Down 0,39 0,31 0,27 0,15 0,23 0,11 0,15 0,19 2-3 s. X-fragil 1,39 1,35 0,31 0,23 0,31 0,19 0,12 0,15 Rezultatele experimentului de constatare au permis identificarea particularitatilor individualpsihologice de dezvoltare a copiilor de pana la trei ani, cu s. Down si s. X-fragil, din Republica Moldova. in aspect psihologic, copiii de pana la trei ani cu s. Down si s. X-fragil prezinta o intarziere evidenta. Datele experimentului de constatare demonstreaza ca la acesti copii sunt insuficient dezvoltate procesele psihice. Gradul de afectare a sferelor motorie, afectiv-volitivasi a limbajului variaza in dependenta de forma afectiunii si varsta copilului. in primul an de viata, la copilul cu DME, retardul psihofizic nu este evident, comparativ cu copiii normali, ceea ce se datoreaza resurselor biologice, potentialului innascut al fiecarui individ. Dupa varsta de un an, deficienta copiilor cu s. Down si s. X-fragil devine tot mai evidenta. La copiii cu s. Down si s. X-fragil cel mai grav afectat este comportamentul cognitiv-verbal, urmat de cele psiho-motor si socio-afectiv. Comparand cele doua forme de DME, observam ca copiii cu s. Down, in varsta de pana la trei ani, prezinta, in primul rand, un retard motor, urmat de o imaturitate a sferei emotional-volitive. La copiii cu s. X-fragil se constata, prioritar, o imaturitate a sferei emotional-volitive, in timp ce motricitatea este mai putin afectata. Se atesta ca acesti copii cu s. X-fragil pot fi mai recuperabili decat cei cu s. Down, caci au o forma mai putin grava de DME, fapt confirmat printr-o dezvoltare naturala pana la varsta 2-3 ani, spre deosebire de copiii cu s. Down, care nu se dezvolta aproape deloc dupa primul an de viata. Dezvoltarea naturala a comportamentului psiho-motor la copiii afectati de DME constituie o premisa importanta in vederea atingerii unor progrese in ceea ce priveste formarea-dezvoltarea altor sfere psihice. Dezvoltand si diversificand sfera motorie la copiii cu s. Down si s. X-fragil, se aprofundeaza dezvoltarea si celorlalte structuri psihice si, in primul rand, a sferei socio-afective. Aspectele psiho-motor si socio-afectiv ale dezvoltarii copilului cu DME, contribuie, in mod direct, la integrarea si adaptarea optima a acestuia la mediul de viata, sunt de acord si V. Muhina, L. Obuhova. Integrarea sociala a acestui copil trebuie conceputa dintr-o perspectiva dinamicasi complexa, ca un proces continuu, de lunga durata, ce implica principalele directii in sfera dezvoltarii psihice a copilului. in acest context, importanta rolului familiei, si anume al mamei, in realizarea unor rezultate semnificative in stimularea dezvoltarii copilului este indiscutabila. Capitolul III, -Aplicarea resurselor de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu DME-, prezinta modelele psihologice de stimulare a dezvoltarii comportamentelor psihice: psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal la copiii cu s. Down si s. X-fragil, analizeaza profilaxia DME, ca aspect important in evolutia starii pacientilor de pana la trei ani. Modalitatile de prevenire a nasterii copiilor cu afectiuni ereditare si malformatii congenitale sunt succedate de masuri si tehnici educativ-formative de corectie si ameliorare a starii pacientilor din aceasta categorie, iar eficienta actiunilor sporeste, mai ales, in cazul aplicarii acestora in fazele timpurii de dezvoltare. Se accentueaza importanta consilierii psihologice, rolul familiei, a parintilor si rudelor apropiate in perspectiva atingerii unor progrese in dezvoltarea copiilor in varsta de pana la trei ani. Resursele de ameliorare a dezvoltarii copiilor de varsta frageda afectati de DME sunt diverse si se completeaza reciproc. Aplicarea metodica a resurselor de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu DME este mai eficienta daca este intreprinsa de timpuriu de catre o echipa de diversi specialisti, in colaborare cu rudele si familia copilului, considerasi A. Albu, P. Arcan. Utilizarea resurselor psihopedagogice de ameliorare a dezvoltarii copilului cu DME se bazeaza, astfel, pe trei axe fundamentale, vizand in final dezvoltarea celor trei sfere psihocomportamentale, diferentiate pe trei nivele: 1) formarea tehnologiilor educationale generale; 2) amplificarea activitatilor de stimulare a dezvoltarii copilului, iar in final 3) dezvoltarea comportamentelor psihice de bazasi integrarea lui sociala mai eficace (Figura 1). Astfel, devine evident avantajul si posibilul succes al eforturilor de corectie si ameliorare in cazul utilizarii concomitente si coordonate ale resurselor psihologice, pedagogice si medicale. Necesitatea consilierii psihologice a familiilor copiilor cu DME rezulta din problematica resurselor psihologice de ameliorare a dezvoltarii acestor copii, in primii trei ani de viata, si reprezinta un ajutor psihologic extrem de valoros, o activitate educativa de sprijin a persoanelor aflate in situatii critice. Dat fiind faptul ca familia reprezinta mediul cel mai favorabil de dezvoltare a copiilor cu DME, consilierea psihologica a fost efectuata in parteneriat cu mamele, cu persoanele ce ingrijesc de copiii cu DME, cu scopul de a contribui la stimularea psihica a copiilor in familie. Studierea particularitatilor psihoneurologice ale copiilor cu DME a permis acordarea ajutorului atat pentru acesti copii, prin implementarea unor modele psihocorectionale in cadrul programului psihopedagogic individual de formare, dar si pentru membrii familiei, pentru cadrele ce instruiesc acesti copii, prin informarea acestora despre importanta stimularii psihocomportamentale timpurii. DEZVOLTAREA MOTORIE DEZVOLTAREA VORBIRII DEZVOLTAREA SENZORIALACRESA FAMILIACORECTIA FORMATIVAA PERSONALITATII PSIHO-MOTOR SOCIO-AFECTIV COGNITIV-VERBAL DEZVOLTAREA COMPORTAMENTELOR DE BAZAActivitati de stimulare a dezvoltarii copiilor ACTIVITATEA DE JOC ACTIVITATEA VERBALAACTIVITATEA PRACTICA CU OBIECTELE Tehnologii educationale generale COPILUL CU DME iN MEDIUL SOCIAL Figura 1. Modelul utilizarii resurselor psihopedagogice de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu DME Programul psihopedagogic individual reprezinta un sistem de exercitii de ameliorare a dezvoltarii psihocomportamentale a copiilor de varsta frageda cu s. Down si s. X-fragil, adaptate dupa metoda Portage, dar modificate in functie de caz, in dependenta de forma clinica, varsta copilului, gradul de dezvoltare. Fiecare exercitiu este in concordanta cu obiectivul general de ameliorare a dezvoltarii, dar si cu specificul individual al fiecarui copil. Sedinta-tip din cadrul programului individual psihopedagogic a inclus trei etape: 1. Etapa introductiva, initiala. 2. Etapa formativa, de aplicare a 10 probe. 3. Etapa de consolidare a deprinderilor si evaluare a abilitatilor. Programul psihopedagogic experimental de formare, aplicat individual, a inclus in total 83 copii, repartizati in sase subcategorii care au si constituit esantioanele de formare (E.F.): 2 categorii, potrivit criteriului tipului DME (42 copii cu s. Down, forma omogenasi 41 - cu s. X-fragil) si trei subgrupe de varsta (5-9 luni; 1 an - 1 an si 9 luni; 2 ani - 2 ani si 9 luni). in cadrul aplicarii programului experimental formativ a fost evaluata dinamica dezvoltarii celor trei comportamente psihice, intr-o perioada de 70 zile calendaristice. Programul de formare a cuprins in total 3320 de sedinte individuale, fiecare dintre care continea 10 probe: 9 probe generale grupate a cate trei, in dependenta de comportamentul care se propunea a fi dezvoltat la copil (psihomotor, socio-afectiv si cognitiv-verbal), plus o proba suplimentara, in functie de categoria DME si deci comportamentul cel mai problematic, spre a fi dezvoltat mai eficient: pentru copiii cu s. Down - comportamentul psiho-motor, iar pentru cei cu s. X-fragil - cel socio-afectiv. Astfel au fost desfasurate cate 40 de sedinte cu fiecare dintre copiii inclusi in esantionul de formare. Durata activitatilor in cadrul unei probe, in functie de varsta, era: pentru copiii in varsta de pana la un an: 23 minute, pentru copiii de la 1-2 ani: de 3-4 minute si pentru categoria de varsta 2-3 ani: 4-5 minute. Astfel, durata totala a sedintei formative nu depasea, pentru grupul de varsta de pana la 1 an - 20 minute, pentru grupul 1-2 ani - 30 minute, iar pentru grupul de varsta 2-3 ani - 40 minute. Avand in vedere rezultatele experimentului de constatare, nivelul de cunoastere de catre parinti si rude a problemelor copiilor cu DME, s-a recurs la organizarea unui training de formare psihopedagogica a acestora. Rudele au fost instruiti cum sa procedeze pentru a continua munca psihopedagogilor. Ei au conlucrat cu specialistii pentru a corecta, eventual, activitatile recuperatorii si pentru a evalua periodic dezvoltarea copilului, in perioada de dupa finalizarea experimentului. Training-ul pentru mame, membri ai familiei, ce a inclus si specialisti din institutii, a durat 30 zile si a fost organizat ca o prima faza a implementarii programului psihopedagogic formativ individual. Ca obiectiv de baza al acestui training a fost consolidarea durabila a rezultatelor programului psihopedagogic individual, prin instruirea persoanelor implicate (a mamelor, rudelor si a specialistilor) cu privire la aplicarea practica a probelor (exercitiilor si metodelor) incluse in program. La primele 5-10 sedinte ale programului individual formativ, care nu a inceput concomitent pentru toti copiii, ci pe parcursul a 30 zile, mamele, specialistii sau rudele, erau asistate de experimentator. La inceput, acesta din urma demonstra efectuarea corecta a probelor, mai apoi se proceda la executarea alternativa a probelor de catre experimentator si mama, ruda sau specialist, ca in ultima parte a trainig-ului aplicarea probei de catre mama, ruda sau specialist sa fie evaluata de experimentator, pentru a le permite ulterior executarea de sinestatatoare a programului de formare. Experimentul de formare s-a desfasurat, preponderent, in familii, unde se aflau majoritatea (-75 %) copiilor din esantionul de formare (83 copii), precum si la CNSRsiGM, ICSOSMsiC si la Centrul de Plasament si Reabilitare pentru Copii de varsta frageda. Frecventa zilnica de aplicare metodica a probelor a permis mentinerea unei continuitati corectionale si a unui ritm inalt de recuperare si ameliorare a starii copiilor din cadrul esantionului formativ. in ultimul capitol al tezei sunt prezentate rezultatele experimentale de control, sunt analizate, in comparatie, rezultatele experimentului de control (retest) si a experimentului de constatare (test). Veridicitatea rezultatelor obtinute a fost confirmata prin prelucrarile statistice ale datelor (testarea semnificatiei statistice a rezultatelor dupa Mann-Whitney U si dupa Wilcoxon). Compararea rezultatelor primite este analizatasi perceputa mai eficient in contextul normativelor standard, general acceptate de institutiile internationale ale ONU din domeniu (Tabelul 3). in rezultatul comparatiei rezultatelor esantioanelor de control (E. C.) si de formare (E. F.), in cadrul experimentului de constatare (test), in care au participat copii cu s. Down si s. X-fragil din toate grupele de varsta, se atesta ca nu exista diferente semnificative dintre esantioanele comparate (z este mai mic, in toate cazurile, decat 1,96). Executand probele, punctajul maximal fiind de 4 unitati medii, copiii cu s. Down au aratat rezultate foarte slabe, comparativ cu standardele internationale, ele variind intre 0,07 si 0,4 unitati medii (u.m.) (-6-7 % din cele standard), iar la copiii cu s. X-fragil se atesta un nivel mai mare dezvoltare a comportamentului psihomotor decat la cei cu s. Down, rezultatele variind intre 1,31 si 1,47 u.m., ceea ce este de 6 ori mai performant decat evolutia altor comportamente (dezvoltate aproximativ la fel ca si la copiii cu s. Down), insa doar la nivelul de -40 %, comparativ cu standardele. Tabelul 3 Rezultate comparative in experimentul de control (retest), ale esantioanelor de formare si de control (testul Mann - Whitney U) Comportament Proba Varsta, ani Standard Forma DME Esantion de formare Esantion de control p 0-1 3,5 s. Down 0,87 0,73 0,461 s. X-fragil 2,14 1,4 0,001 1 1-2 3,4 s. Down 0,72 0,47 0,275 s. X-fragil 2,14 1,36 0,001 Psiho-motor 2-3 3,6 s. Down 0,85 0,69 0,373 s. X-fragil 2,15 1,77 0,060 0-1 3,4 s. Down 0,87 0,73 0,483 s. X-fragil 1,86 1,53 0,064 2 1-2 3,5 s. Down 0,86 0,47 0,030 s. X-fragil 2,07 1,64 0,011 2-3 3,3 s. Down 1 0,39 0,011 s. X-fragil 2 1,46 0,010 0-1 3,4 s. Down 0,8 0,6 0,237 s. X-fragil 0,86 0,47 0,128 3 1-2 3,5 s. Down 0,86 0,47 0,030 s. X-fragil 0,93 0,29 0,002 Socio-afectiv 2-3 3,4 s. Down 1 0,39 0,004 s. X-fragil 1 0,31 0,001 0-1 3,2 s. Down 0,67 0,53 0,464 s. X-fragil 0,86 0,47 0,061 4 1-2 3,4 s. Down 0,79 0,47 0,082 s. X-fragil 0,86 0,43 0,020 2-3 3,3 s. Down 0,77 0,23 0,007 s. X-fragil 1 0,46 0,010 0-1 3,5 s. Down 0,6 0,47 0,472 s. X-fragil 0,93 0,4 0,003 5 1-2 3,5 s. Down 0,93 0,6 0,089 s. X-fragil 1 0,43 0,004 Cognitivverbal 2-3 3,6 s. Down 0,69 0,46 0,243 s. X-fragil 1 0,54 0,006 0-1 3,5 s. Down 0,67 0,53 0,464 s. X-fragil 1,14 0,47 0,003 6 1-2 3,5 s. Down 0,72 0,47 0,184 s. X-fragil 1 0,29 0,001 2-3 3,3 s. Down 1 0,54 0,022 s. X-fragil 1 0,46 0,010 0-1 3,3 s. Down 0,67 0,6 0,710 3,5 s. X-fragil 0,79 0,53 0,160 7 1-2 3,4 s. Down 0,79 0,67 0,481 3,6 s. X-fragil 0,86 0,72 0,382 Probe suplimentare 2-3 3,4 s. Down 0,69 0,46 0,211 3,5 s. X-fragil 0,69 0,46 0,243 8 0-1 3,4 s. Down 0,8 0,8 0,936 3,5 s. X-fragil 0,72 0,47 0,184 1-2 3,5 s. Down 0,64 0,6 0,815 3,4 s. X-fragil 0,93 0,36 0,006 2-3 3,4 s. Down 0,77 0,46 0,114 3,4 s. X-fragil 0,85 0,46 0,048 in genere, la toate grupele de varsta, in cazul comparatiei rezultatelor obtinute in experimentul de control (retest) a esantioanelor de control si de formare, incluzand copii cu s. Down, se atesta valori mult mai mari decat in experimentul de constare (test) (Tabelul 4). Tabelul 4 Rezultate comparative intre experimentele de constatare (test) si de control (retest), ale Esantionului de Formare (testul Wilcoxon) Comportament Proba Varsta, ani Standard Forma DME Test Retest p 0-1 3,5 s. Down 0,27 0,87 0,007 s. X-fragil 1,36 2,14 0,002 1 1-2 3,4 s. Down 0,36 0,72 0,166 s. X-fragil 1,36 2,14 0,002 Psiho-motor 2-3 3,6 s. Down 0,38 0,85 0,014 s. X-fragil 1,31 2,15 0,002 0-1 3,4 s. Down 0,2 0,87 0,008 s. X-fragil 1,36 1,86 0,020 2 1-2 3,5 s. Down 0,29 0,86 0,011 s. X-fragil 1,36 2,07 0,004 2-3 3,3 s. Down 0,31 1 0,013 s. X-fragil 1,39 2 0,011 0-1 3,4 s. Down 0,27 0,8 0,011 s. X-fragil 0,29 0,86 0,005 3 1-2 3,5 s. Down 0,36 0,86 0,020 s. X-fragil 0,29 0,93 0,007 Socio-afectiv 2-3 3,4 s. Down 0,23 1 0,008 s. X-fragil 0,39 1 0,005 0-1 3,2 s. Down 0,4 0,67 0,157 s. X-fragil 0,36 0,86 0,020 4 1-2 3,4 s. Down 0,29 0,79 0,035 s. X-fragil 0,22 0,86 0,007 2-3 3,3 s. Down 0,23 0,77 0,020 s. X-fragil 0,31 1 0,007 0-1 3,5 s. Down 0,2 0,6 0,058 s. X-fragil 0,14 0,93 0,001 5 1-2 3,5 s. Down 0,36 0,93 0,021 s. X-fragil 0,29 1 0,004 Cognitivverbal 2-3 3,6 s. Down 0,23 0,69 0,034 s. X-fragil 0,31 1 0,003 0-1 3,5 s. Down 0,13 0,67 0,011 s. X-fragil 0,22 1,14 0,001 6 1-2 3,5 s. Down 0,21 0,72 0,020 s. X-fragil 0,29 1 0,002 2-3 3,3 s. Down 0,08 1 0,001 s. X-fragil 0,23 1 0,004 0-1 3,3 s. Down 0,2 0,67 0,035 3,5 s. X-fragil 0,22 0,79 0,005 7 1-2 3,4 s. Down 0,14 0,79 0,007 3,6 s. X-fragil 0,22 0,86 0,007 Probe suplimentare 2-3 3,4 s. Down 0,15 0,69 0,008 3,5 s. X-fragil 0,15 0,69 0,008 8 0-1 3,4 s. Down 0,13 0,8 0,004 3,5 s. X-fragil 0,22 0,72 0,020 1-2 3,5 s. Down 0,14 0,64 0,020 3,4 s. X-fragil 0,22 0,93 0,002 2-3 3,4 s. Down 0,15 0,77 0,005 3,4 s. X-fragil 0,23 0,85 0,011 Aceasta este valabil mai ales pentru grupa de varsta 0-1 ani, unde exista cresteri semnificative. in comparatie cu rezultatele joase din experimentul de formare, copiii cu forma omogena a s. Down inregistreaza o tendinta de dezvoltare naturala, mai ales in perioada de pana la un an de viata. Mai tarziu, firesc, decalajul in dezvoltare dintre acestia si copiii sanatosi creste progresiv. Dezvoltarea copiilor cu DME (mai ales a celor cu s. Down) cu varsta de 1-2 ani si, mai ales, 2-3 ani, se stopeaza natural si doar prin aplicarea resurselor de ameliorare reusim sa obtinem rezultate in reducerea acestui decalaj. Este de remarcat ca pentru toate categoriile de varsta, la compararea rezultatelor esantionului de control (E. C.) si esantionului de formare (E. F.) in experimentul de control (retest), se demonstreaza ca copiii cu s. X-fragil sunt mai recuperabili decat cei cu s. Down, caci au o forma mai putin grava de DME. Dezvoltarea naturala a comportamentului psihomotor la copiii afectati de s. X-fragil constituie o premisa importanta in vederea integrarii cu succes a acestora in mediul profesional si social. Aceasta poate constitui un motiv important pentru progresul in recuperare.si dezvoltarea altor comportamente si realizarea reducerii spectaculoase a handicapului si a ramanerii in urma in dezvoltare, inclusiv mentala, fata de copiii normali. Este evident ca aplicarea cat mai timpurie a resurselor psihologice, pedagogice si medicale de corectie si ameliorare a dezvoltarii determina succesul in reabilitare, cu atat mai evident in perioadele urmatoare de viata, atat la copiii cu s. Down, dar mai ales la cei cu s. X-fragil. Educarea si stimularea dezvoltarii celor trei tipuri de comportamente psihice si dirijarea pozitiva a cresterii intelectuale a persoanelor afectate de DME micsoreaza diferenta dintre copiii normali si cei afectati de DME. Astfel, tulburarile emotional-volitive, decalajul de dezvoltare a motricitatii, dereglarile de limbaj ocupa un loc important in structura retardului si a nedezvoltarii psihice la acesti copii. Rezultatele studierii complexe a particularitatilor psihice, formelor clinice, metodelor de diagnostic si modelelor de ameliorare au demonstrat faptul ca la copiii cu s. Down si s. X-fragil raman nedezvoltate, in primul rand, motricitatea, sfera socio-afectivasi limbajul. Gradul de afectare a sferelor amintite mai sus, variaza in dependenta de forma afectiunii si varsta copilului. Comparand cele doua forme de DME, observam la copiii cu s. Down, in varsta de pana la trei ani, intai de toate, un retard in dezvoltarea motorie, urmat de o imaturitate a comportamentului emotional-volitiv. La copiii cu s. X-fragil, insa, in mod special, se remarca nedezvoltare a sferei emotional-volitive, in timp ce motricitatea este mai putin afectata. Dezvoltand si diversificand, in primul rand, sfera motorie la copiii cu s. Down si s. X-fragil, se aprofundeaza dezvoltarea si a celorlalte structuri psihice, precum cea a sferei socio-afective. Dezvoltarea naturala a sferei psihomotorii la copiii cu s. X-fragil, constituie o premisa importanta pentru integrarea sociala ulterioara a acestora, mai ales ca maladia data afecteaza in mod special persoanele de sex masculin. in conditiile cercetarii experimentale, modelele psihologice de stimulare timpurie au ameliorat comportamentul psiho-motor dar si sfera afectiv-volitiva, ce contribuie in mod direct la integrarea sociala a copilului cu DME. S-a constatat o corelatie directa dintre reusita experimentului si varsta copiilor din esantionul de formare. Cu cat mai de timpuriu sunt aplicate resursele de ameliorare, cu atat rezultatele reabilitarii sunt mai bune. Specificul recuperarii, reabilitarii, corectiei si ameliorarii dezvoltarii intelectuale si psihocomportamentale a copiilor cu DME, impune, pentru fiecare familie din grupul de risc sporit, in care cresc copii cu astfel de afectiuni, o aplicare individuala a resurselor de ameliorare. Eforturile optimizarii dezvoltarii copiilor cu DME sunt eficiente mai ales atunci cand se stimuleaza, in complex, toate cele trei comportamente psihice de baza: psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal, incepand cu cele mai timpurii stadii ontogenetice. CONCLUZII SI RECOMANDARI Investigatia vine sa contribuie la identificarea unor particularitati de dezvoltare a copiilor de pana la trei ani cu sindromul Down si sindromul X-fragil, vizeaza aplicarea resurselor psihologice, pedagogice si medicale de ameliorare, in contextul strategiei psihopedagogice, cu scopul dezvoltarii intelectuale, educatiei corecte a comportamentelor psihice de baza: psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal. in conformitate cu scopul si obiectivele stabilite s-a ajuns la urmatoarele concluzii: 1. Sindromul Down si sindromul X-fragil detin primele pozitii in structura DME in plan international si in Republica Moldova. Specificul acestor forme de DME rezida in caracterul originii congenitale a acestor maladii cu retard mental. in rezultatul studiului formelor specifice, a cauzelor etiologice ale DME, precum si a metodologiilor educationale si modelelor psihocorectionale ale dezvoltarii copiilor cu DME, au fost evidentiate cele mai relevante aspecte. 2. Specificul resurselor psihologice, pedagogice si medicale de ameliorare si aplicarea lor in complex pentru dezvoltarea copiilor de pana la trei ani, cu s. Down si s. X-fragil, a determinat necesitatea proiectarii strategiei psihopedagogie de ameliorare a dezvoltarii acestora, avand in vedere caracteristicile lor psihologice de dezvoltare. Studiul specificului de aplicare a resurselor psihologice, pedagogice si medicale de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu DME a relevat necesitatea utilizarii concomitente a acestora in beneficiul copiilor deficienti, precum si importanta aplicarii acestor resurse cat mai curand posibil, pentru a asigura o ameliorare durabila ulterior. 3. Activitatea de psihocorectie si ameliorare a dezvoltarii copiilor in primii trei ani de viata cu DME este mai eficientasi mai durabila in contextul dezvoltarii celor trei comportamente psihice de baza: psiho-motor, socio-afectiv si cognitiv-verbal la copiii investigati. Multiplele aspecte si laturi specifice ale procesului de psihocorectie a copiilor in varsta de pana la trei ani au relevat faptul ca la baza progresului in diverse sfere psihice sta ameliorarea dezvoltarii comportamentului psiho-motor, ceea ce creeaza premise reale de atingere a obiectivului principal al recuperarii copiilor cercetati, si anume sprijinirea acestora in efortul lor de integrare sociala ulterioara, de participare deplina la activitatile colective, alaturi de copii si persoane normale. 4. Cercetarea experimentala in vederea aplicarii prevederilor si principiilor strategiei corectionale si a programului individual de stimulare psihocomportamentala a copiilor cu sindromul Down si sindromul X-fragil in varsta de pana la trei ani a evidentiat anumite particularitati de evolutie si corectie a acestor doua tipuri de DME. Validarea rezultatelor experimentale obtinute a presupus imbunatatiri ale programelor de activitate a educatorilor din Centrul de Plasament si Reabilitare pentru Copii de varsta frageda din m. Chisinau, iar in urma aplicarii unor modele psihologice de dezvoltare timpurie, ce au fost propuse parintilor cu copii cu DME in cadrul consultului medico-genetic, s-au constatat progrese in dezvoltarea acestor copii. 5. Aplicarea experimentala a modelelor de stimulare diferentiata in mediul familial a copiilor cu sindromul Down si sindromul X-fragil a confirmat importanta educatiei corectionale timpurii. in cadrul cercetarii experimentale au fost aplicate cu efect formativ metode si procedee de stimulare diferentiata, preponderent in mediul familial, a copiilor cu deficiente mentale ereditare, ceea ce a permis, prin ameliorarea dezvoltarii psihocomportamentale si intelectuale, constatarea veridica a unui anumit progres in recuperarea decalajului de dezvoltare dintre copiii cercetati si cei normali. Reiesind din concluziile expuse mai sus, formulam urmatoarele recomandari: 1. Avand in vedere continua dezvoltare a progresului tehnico-stiintific si medical, din perspectiva unei reprezentari mai adecvate si exacte a prioritatilor societatii contemporane, ca si a grupului de cetateni afectati de DME in permanenta crestere, se impune pregnant utilizarea mai larga, mai completasi mai complexa a mediilor de informare, a modalitatilor de persuasiune sociala in vederea actionarii informative in cel putin doua directii distincte: 1) asupra grupurilor tinta: a) de persoane (familii) incluse in grupurile cu un nivel mai mare de risc (pentru a spori controlul asupra nasterilor copiilor cu DME, dublarii eficientei eforturilor de corectie din partea specialistilor prin implicarea rudelor si membrilor familiilor in procesul de reabilitare) in perspectiva informarii, instruirii si culturalizarii lor; b) informarea grupurilor de specialisti de diferit profil in scopul perfectionarii lor profesionale si orientarii precise catre sursele imediate de informatie de uz restrans. 2) A doua directie a fluxului informational este inevitabil orientata catre masele largi de populatie, si prin aceasta se incearca a) culturalizarea sociala in vederea civilizarii societatii pentru a facilita integrarea ulterioara a persoanelor cu cerinte speciale, inclusiv a celor afectati de DME si b) raspandirea informatiei privind posibilitatea intamplarii, extinsa asupra oricui, de a fi inclus, pe neasteptate, in grupul de risc sporit, fara vre-o avertizare sau amenintare prealabila. 2. Pentru o mai larga emancipare sociala este, totodata, recomandata initierea dialogului intercultural (la nivel international) cat si eficientizarea celui social-intracultural (dintre grupuri sociale, economice, religioase) in vederea uniformizarii atitudinii sociale fata de problema acceptarii persoanelor cu necesitati speciale si mai ales a celor cu disabilitati mental-intelectuale, inclusiv a celor afectati de maladii transmise pe cale ereditara. 3. Sporirea eficientei eforturilor de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu DME este in stransa dependenta de progresul investigatiilor stiintifice si mai ales al celor care tin de domeniile de cercetare actuale: genetica, psihogenetica, psihanaliza, medicina netraditionala etc. in acest sens, se impune o selectare riguroasa a datelor si a informatiei in baza metodicilor si criteriilor traditionale stiintifice, precum si o accelerare si o largire a perspectivelor investigatiilor si cercetarilor pluri-si inter- disciplinare asupra eficientei aplicarii diverselor procedee, metode si resurse de ameliorare a dezvoltarii copiilor de varsta frageda cu DME. PUBLICATII LA TEMA TEZEII1.. Sprincean M. Aspecte ale educatiei si evaluarii copiilor cu anumite deficiente mentale in dezvoltarea intelectuala. in Culegere de articole stiintifice -Evaluarea la debutul scolar (Abordari inovationale)-. Chisinau: Institutul de Stiinte ale Educatiei, 2003, p. 117 - 120. 2.. Sprincean M. Deficientele mentale ereditare si cauzele lor. in Analele stiintifice ale doctoranzilor si competitorilor. Probleme actuale ale stiintelor umanitare, Chisinau: UPS -I. Creanga-, 2004, vol. V, p. 43 - 47. 3.. Sprincean M. Educatia in societate si pentru societate a copiilor cu deficiente mintale ereditare. in Materialele Conferintei Stiintifice Anuale a UPS -I. Creanga- -Probleme ale stiintelor socio-umane si modernizarii invatamantului-, Chisinau, 2004, vol. I, p. 219 - 223. 4.. Sprincean M. Diagnosticul psihologic al dezvoltarii copiilor cu deficiente mintale ereditare in primii 3 ani de viata. in Materialele Conferintei Stiintifice Jubiliare. Rezumatele comunicarilor. Chisinau: UPS -I. Creanga-, 2005, vol. I, p. 173 - 177. 5.. Sprincean M. Aspecte ale activitatii psihopedagogice de stimulare a dezvoltarii comportamentale a copiilor cu sindromul Down si sindromul X-fragil. in Univers Pedagogic. Chisinau, 2005, nr. 3 (7), p. 43 - 45. 6.. Sprincean M. Tipologia resurselor de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu deficiente mintale ereditare. in Univers Pedagogic. Chisinau, 2005, nr. 4 (8), p. 44 - 46. 7.. Sprincean M., Bucun N. Unele aspecte ale problematicii resurselor psihologice, pedagogice si medicale de ameliorare a dezvoltarii copiilor cu deficiente mintale ereditare. in Psihologie, Pedagogie Speciala, Asistenta Sociala. Revista Facultatii de Psihologie si Psihopedagogie speciala a U.P.S. -Ion Creanga-. Chisinau, 2005, nr. 1, p. 11 - 21. 8.. Sprincean M. Abordari teoretice ale problematicii deficientelor mintale ereditare. in Materialele Conferintei stiintifico-practice -Strategii de recuperare a persoanelor cu nevoi speciale-. Chisinau: UPS -I. Creanga-, 2006, p. 99 - 106. 9.. Sprincean M., Bucun N. Consilierea psihologica a familiilor cu copii deficienti mintal ereditar. in Materialele Conferintei stiintifico-practice -invatamant continuu: Organizare. Realizare. Dezvoltare-. Chisinau: Institutul de Stat de Instruire Continua, 2006, (sub tipar). SUMMARY Y of Mariana SPRINCEAN thesis s for Ph.D. degree in psychology: -PSIHOLOGIC IMPROVEMENT RESOURCES OF DEVELOPMENT T OF CHILDREN WITH HEREDITARY MENTAL DISEASESY of Mariana SPRINCEAN thesis s for Ph.D. degree in psychology: -PSIHOLOGIC IMPROVEMENT RESOURCES OF DEVELOPMENT T OF CHILDREN WITH HEREDITARY MENTAL DISEASES- The purpose of this research thesis is conditioned by great lately transformations in psychological science, in direct link with increasing importance of interdisciplinary researches. It appeared the necessity of harmonious and practical applying in common of psychological, pedagogical and medical approaches related to the problem of recovering of children with hereditary mental diseases (HMD) in the context of scientific progress in genetics, medicine, pedagogy and psychology fields. Development amelioration resources of children with hereditary mental diseases represent some recovering and correction procedures, methodically applied by a crew of divers specialists in institutions and in families of affected children. In the first chapter is presented diversity and historical evolution of approaches and attitudes of specialists in different profiles: numerous physicians (in psychiatry, genetics, neurology, pediatrics), psyhopedagogues, psychologists, pedagogues, sociologists, biologists, philosophers etc. related to problem of HMD. Different forms, tips, functions, and causes of HMD, particularities of development of affected children are described and analyzed in first chapter. Children affected by Down and X-fragile syndromes, two most frequent forms of hereditary mental diseases, are experimentally studied in second chapter. This experimental research includes children in first three years of age, from family and institutional environments. The process of development of children affected by hereditary mental diseases is profoundly analyzed in the perspective of three psychical basic behaviors: psycho-motorial, social-affective, cognitive-verbal. In the last chapter of thesis is described the applying procedure of psychological, pedagogical and medical resources of development improvement of children with HMD. It is emphasized the importance of sooner diagnosis of hereditary mental diseases form and applying of models and resources of correction and recovering of affected children. Role of family (parents and relatives) is considered to be of maximal importance in achievement of some progress in development of children under three years of age. Methodic applying of development improvement resources to children with hereditary mental diseases can be more efficient if it is done as soon as possible by a team of divers specialists in collaboration with relatives and family of child. Key words: hereditary mental diseases (HMD), amelioration resources, Down syndrome, X- fragile syndrome, psycho-behavioral development, psycho-motorial behavior, social-affective behavior, cognitive-verbal behavior, rehabilitation, psycho-correction, psychological counseling.