Cunostintele stiintifice difera de alte tipuri de cunostinte (cum sunt: intuitiile, superstitiile, cunoasterea de tip mistic, cunostintele obtinute la nivelul simtului comun) prin recursul la studiul empiric al fenomenelor, realizat intr-o maniera obiectiva Precizarea caracterului empiric al cercetarii stiintifice marcheaza diferenta esentiala dintre cunoasterea teoreticoempirica si cea de tip speculativ,iar obiectivitatea se refera la producerea cunostintelor in mod independent de caracteristicile de ordin subiectiv ale celui care realizeaza cercetarea. Asigurarea stiintificitatii demersurilor de cunoastere (inclusiv in stiintele sociale) presupune indeosebi existenta unor corespondente non-distorsionate intre enunturile teoretice si realitatile la care acestea fac referire (o relatie de tip izomorfic intre realitate si reflectarea acesteia), precum si verificabilitatea datelor obtinute prin studiu empiric si repetabilitatea activitatilor cognitive (astfel incat si alti cercetatori sa poata parcurge drumul catre concluziile elaborate in studiul initial).
Cunoasterea de tip stiintific este una exoterica, obtinuta in maniera transparenta. Sub acest aspect, o cercetare stiintifica se deosebeste de alte modalitati de cunoastere prin aceea ca prezinta nu numai rezultatele la care s-a ajuns in urma studierii unui fenomen sau proces din domeniul socialului, ci si modalitatea in care respectivele cunostinte au
fost obtinute.
