Primele bacterii au fost evidentiate oi descrise de catre A. Leeuwenhoek in 1675. Recunoaoterea lor ca grup distinct a fost facuta in perioada 1850-1875 de catre Cohn, pe baza proprietailor grupului omogen al eubacteriilor. Stanier oi Lwoff (1973) considera ca F. Cohn este adevaratul fondator al bacteriologiei ca ramura a biologiei.
Descoperirea diferitelor grupuri de bacterii (actinomicete, spirochete, mixobacterii etc.) a scos in evidena multe caractere care nu sunt unitare, de exemplu: au fost derscrise bacterii imobile sau mobile prin unul sau mai muli flageli, prin alunecare, tarare sau prin contracia unui folament axial; s-a evideniat ca multiplicarea se poate face prin diviziune, inmugurire sau formare de celule specializate (spori), sau prin segmentare oi fragmentare (la actinomicete); unele bacterii (actinomicetele) prezinta, datorita structurii lor miceliene, analogii frapante cu grupul fungilor in care au fost incadrate multa vreme; mixobacteriile prezinta un ciclu de dezvoltare complex, care include un stadiu de creotere vegetativa oi unul de fructificaii policelulare, adesea cu dimensiuni macroscopice ca protistele amoeboide.
Conceptul de bacterie a fost definit in perioada 1960-1964, oferind posibilitatea de a grupa pe criterii obiectiv-otiinifice, discriminatorii, microorganismele reunite pana atunci numai pe baza de acord pur convenional. Stanier (1962, 1964, 1967) a demonstrat primul ca diversificarea prin evoluie a lumii bacteriene are la baza un caracter comun celula procariota. Conceptul de bacterie, in forma sa actuala poate fi definit in funcie de aceasta
organizare procariota oi prin antiteza cu tipul de organizare eucariot.
