Conditiile istorice in care s-au pus bazele unei ierarhii bisericesti in Transilvania au fost cu totul deosebite fata de celelalte doua principate romanesti. Primele stiri despre viata politica si bisericeasca a romanilor transilvaneni, excluzandu-le pe cele ce ne sunt furnizate de descoperirile arheologice, ne sunt furnizate de Cronica scrisa de Magistrul P., notarul anonim(Anonimus) al regelui Bela, probabil Bela al II-lea (1131-1141), cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de Gesta Hungarorul. Bazat pe unele izvoare anterioare, precum si pe traditia vie inca in timpul sau, Anonymus mentioneaza trei formatiuni politice in teritoriile intercarpatice si unele voievodate conduse de duci sau voievozi, inca de la inceputul sec. IX si inceputul celui de al X-lea.
Primul cuprindea teritoriile dintre Mures (la sud), Somes (la nord) si Portile Mesesului (la est), fiind condus de ducele Menumorut; al doilea era in Banat, intre Mures si Dunare, condus de Glad; al treilea era in terra Ultransilvana - tara Transilvaniei, locuit de romani si slavi, condus de un oarecare roman, ducele Gelu. Voievodatul sau se intindea intre Somes (la nord), Mures (la sud) si Portile Mesesului (la nord-vest). Aceste informatii sunt certificate de descoperirile arheologice recente sau mai vechi.
