Acestea sunt rezultatul activitatii globale a sistemului nervos in general si a cortexului in special, care la om cunoaste cea mai mare dezvoltare. Aceste procese sunt incluse intr-un complex numit activitate nervoasa superioara, prin care se intelege activitatea emisferelor cerebrale si a formatiunilor subcorticale, in vederea elaborarii reactiilor constiente comportamentale, afective sau ideatice, asigurand interactiunea organismului cu mediul ambiant si activitatea neuropsihica umana.
Daca activitatea nervoasa elementara se realizeaza pe baza reflexelor neconditionate, activitatea nervoasa superioara presupune procese comportamentale legate de interactiunea organism – mediu, care are un grad mare de anticipare. Suportul structural al activitatii umane superioare este scoarta cerebrala si formatiunile subcorticale care interactioneaza cu aceasta.
Procesele cerebrale complexe apar si exista numai in legatura cu functiile creierului, fiind materiale dupa origine, subiective dupa modul de existenta si obiective dupa continutul lor. Activitatea cerebrala complexa este rezultatul integrarii verticale si orizontale a 3 tipuri de comportamente, legate intern intre ele: comportamente cognitive, cu ajutorul carora omul cunoaste realitatea si patrunde in explicarea acesteia, incluzand atentia, orientarea, memoria, invatarea si gandirea; comportamente afective, adica ansamblul trairilor emotionale, sentimentale, si pasionale pe care omul le incearca in fata realitatii; comportamente volitionale, constand in totalitatea hotararilor si deciziilor, precum si in perseverenta indeplinirii acestora, manifestata specific comportamental, constientizata si evocata prin limbaj.
