Conductibilitatea prin fibrele nervoase are la baza o serie de legi, dintre care cele mai importante sunt: 1.Legea integritatii morfofunctionale - potrivit acestei legi, conducerea impulsului necesita integritatea anatomica si functionala a fibrei nervoase. Comprimarea, ligaturarea, tractionarea, refrigerarea sau anestezierea fibrei reduce sau anuleaza conductibilitatea. Lezarea fibrei se insoteste de o disfunctie reversibila sau nu, in functie de importanta leziunii.
2.Legea conducerii izolate – se refera la proprietatea fiecarei fibre de a conduce
exclusiv si independent impulsurile proprii, fara a influenta fibrele din vecinatate, fapt care explica posibilitatea efectuarii unor miscari sau unor comenzi foarte precise. Aceasta proprietate se datoreaza, in cea mai mare parte, tecii de mielina. S-a dovedit ca lezarea acestei teci se insoteste de difuzia excitatiei catre fibrele vecine, ceea ce explica necoordonarea miscarilor.
3.Legea conducerii bilaterale – se refera la capacitatea fibrei nervoase de a
conduce excitatia in ambele sensuri: centripet (de la periferie catre centru) si centrifug (de la centru catre periferie).
