Neuropsihologia este o disciplina de granita intre stiintele neurale, psihologice, sociale si stiintele tehnice. Ea functioneaza ca stiinta pe principiul interdisciplinaritatii si complementaritatii. Exista mai multe denumiri care, in decursul timpului, au fost date acestui domeniu.
In secolul trecut, studiul relatiilor dintre procesele mintale, comportament si procesele fiziologice a purtat numele de psihologie fiziologica. Au mai fost folosite denumiri precum : psihologia biologica, fiziologia comportamentului sau neurostiinta comportamentului. Dar, cand s-a ajuns la concluzia ca trebuie sa se evidentieze relatia dintre psihologie si neurologie clinica, s-a impus termenul de neuropsihologie sau cel de neurologie comportamentala. In esenta, toate aceste denumiri evidentiaza scopul de a studia baza neurofiziologica a proceselor psihice, a limbajului si a comportamentului cu sublinierea aspectelor clinice ale acestora. Neuropsihologia trebuie privita ca stiinta care studiaza problema raportului intre psihic si creier, in intreaga sa complexitate, bazandu-se atat pe date experimentale, efectuate in laborator pe animale si pe om, cat si pe date oferite de clinica neurologica si neurochirurgicala. Din acest motiv, neuropsihologia nu este doar o disciplina experimentala, ci si o disciplina teoretica fundamentala.
In prezent, studiul organizarii psiho-neuro-comportamentale se desfasoara pe 4 directii principale :
1. Directia descriptiva, prin care se evidentiaza elementele componente ale unui anumit comportament, succesiunea acestora in spatiu si timp si corelatiile ce se stabilesc intre ele. Aceasta directie permite studiul rolului specific al diferitelor componente in cadrul activitatii psihice generale a unui individ.
2. Directia evolutionista – urmareste desprinderea si formularea unor legitati generale ale devenirii psiho-comportamentale, pe toata scara animala, precum si evidentierea diferentelor calitative intre diferitele niveluri ale ierarhiei filogenetice.
