Subliniem ca, in sens foarte general (lato sensu), prin lege se intelege orice act normativ elaborat de organele competente ale statului. in sens restrans (stricto sensu), se inte1ege acel act normativ care este adoptat de organul reprezentativ suprem al statului si unica autoritate legiuitoare a tarii :
Parlamentul.
Ierarhia organelor statului determinä si o ierarhie a actelor normative emise de acestea.
in sistemul legislatiei noastre, legea emisa de Parlament are o forta juridica superioara fata de celelalte acte normative, care sunt subordonate legii si sunt edictate in vederea executarii acesteia (de exemplu, hotararile si ordonantele Guvernului).
II. Dupa sfera lor de aplicare
Normele juridice sunt generale, cand se aplica tuturor relatiilor sociale sau unei ramuri de drept. Normele speciale se aplicä unei sfere restranse de relatii sociale, pe care le reglementeazä mai amanuntit. Astfel, dispozitiile Codului civil privind contractul de locatiune reprezinta legea generala, iar Legea nr. 114/1996 privind locuintele este legea speciala.
Clasificarea prezinta importanta deoarece legea specialä, aparutä ulterior, poate deroga de la legea generala, facandu-se aplicarea legii speciale.
Normele se impart in imperative sau dispozitive.
Normele imperative impun subiectilor sa savarseasca o actiune sau sa se abtina de la a face ceva. Normele care ordonä o anumitä actiune sunt onerative: art.813 cod civil ,,Toate donatiile se fac prin act autentic”. Normele care impun o abstentiune sunt norme prohibitive: art.5 Cod civil ,,Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare la legile care intereseazä ordinea publicä si bunele moravuri”.
