Din punct de vedere etimologic, termenul de „obligatie” provine din cuvantul obligatio, care in latina veche insemna „a lega” (ligare) pe cineva din pricina (ob., obs.) nerespectarii prestatiei pe care o datora altuia. Intr-un prim sens, cuvantul „obligatie” este sinonim cu acela de indatorire.
Intr-o alta acceptiune, in sens larg, prin „obligatie” se intelege raportul juridic in temeiul caruia o persoana (denumita creditor) este tinuta sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, in favoarea altei persoane (denumita debitor), sau cu alte cuvinte, obligatia este raportul juridic in virtutea caruia o persoana are puterea de a cere altei persoane indeplinirea unei anumite prestatii.
1.2.Clasificare
in functie de obiectul lor obligatiile sunt:
- obligatii de a da – adica indatorirea debitorului de a constitui sau de a transmite un drept real (cum ar fi dreptul de proprietate asupra unui bun),
- obligatia de a face – indatorirea debitorului de a executa o lucrare, de a presta un serviciu, de a preda un bun (de a livra o marfa) etc.,
- obligatia de a nu face – indatorirea debitorului de a nu face nimic.
in functie de intinderea obligatiei distingem:
- obligatia de rezultat – debitorul trebuie sa obtina un rezultat bine precizat,
- obligatia de mijloace sau de diligenta – debitorul trebuie sa depuna toate eforturile (diligentele) pentru obtinerea unui rezultat, fara ca rezultatul in sine sa fie esential in stabilirea indeplinirii obligatiei.
in functie de structura raportului obligational:
- obligatii pure si simple – adica:
+ cele care nu sunt afectate de modalitati,
+ sau cele care se nasc intre un singur debitor si un singur creditor, cu privire la un singur obiect,
- obligatiile complexe, care la randul lor pot fi:
- obligatii afectate de modalitati,
- obligatii plurare (obligatii cu pluralitate de subiecte, obligatii cu pluralitate de obiecte).
Curs - Obligatiile
label
Cursuri
calendar_month
2010-11-15, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Dinu Sasu