La nivelul simtului comun sensul termenului de “observatie” este acela de a cunoaste, a examina un obiect sau un process, a face constatari si remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit cu atentie. Henri Peretz a identificat patru utilizari curente ale termeului de “observatie”: in sens larg, ca metoda de analiza a societatilor prezente, incluzand colectarea si analiza documentelor soc cifrice sau de alta natura, interviuri,etc.; in sens vag, ca preancheta rapida inaintea aplicarii chestionarelor sau a interviurilor; ca field work,ca “munca de teren” , semnificand o prezenta sistematica si adesea prelungita chiar la locul de ancheta , in sanul grupului soc studiat; in sens restrans, ca “observatie punctuala, constand in a te afla o data sau de doua ori in locul de cercetare ptr o simpla experienta , ptr ajustari sau ca prima tentative”(Peretz, 1998/2002, 21-23).
Din perspective epistemologica si metodologica, Agusute Comte –citat de Paul Foulquie si Raymond Saint-Jean(1962,492) atragea atentia ca “nu exista o separare absoluta intre observatie si rationament”(Sistem de politica pozitiva , vol I, 1851, 500).
Astazi , se accepta cvasiunanim ca a observa inseamna nu numai a inregistra , ci si “ a inventa”si “a construe realitatea “ cum spunea Edgar Morin (1981). Personalitatea si factorii socioculturali sunt prezenti in procesul observarii si in produsul acestui proces, observatia.
