Una dintre cele mai cunoscute teorii de determinare a cursului de schimb este teoria paritatii de cumparare (“purchasing power parity” – PPP), care reprezinta o teorie de determinare a cursului de schimb prin compararea nivelului preturilor bunurilor din tarile ale caror monede se compara. Aceasta teorie cunoaste doua forme: absoluta si relativa.
I. Forma absoluta:
Conform formei absolute a teoriei paritatii puterii de cumparare, daca am considera un cos reprezentativ de bunuri, cursul de schimb ar trebui sa fie egal cu raportul dintre echivalentul in moneda nationala si echivalentul in moneda straina al cosului reprezentativ de bunuri si servicii considerat:
unde:
reprezinta cursul de schimb determinat pe baza paritatii puterii de cumparare, exprimat sub forma x unitati din moneda nationala ce revin la o unitate din moneda straina
CBN este valoarea cosului exprimata in moneda nationala
CBF este valoarea aceluiasi cos exprimata in moneda straina
Exemplul 1: Daca reducem acest cos de bunuri la un singur bun si consideram ca pe piata romaneasca si pe cea americana se comercializeaza doar un anume tip de ciocolata, care in Romania costa 6 RON, iar in SUA costa 2 USD, cursul de schimb dintre leul romanesc si dolarul american ar trebui sa fie conform teoriei paritatii puterii de cumparare, forma absoluta, 3RON/USD.
Dar pentru a determina in mod corect cursul de schimb trebuie sa tinem cont de faptul ca intr-o economie se tranzactioneaza o multitudine de bunuri, iar calculul cursului de schimb nu poate fi efectuat decat de organisme specializate, cum sunt cele din cadrul Bancii Mondiale , OECD-ului sau Eurostatului.
