Importanta cunoasterii genezei istorice a fenomenului partizan tine, de fapt, de cunoasterea fenomenului partizan insusi, care, in mod inevitabil, poarta pecetea nasterii sale. Pe drept cuvint remarca Maurice Duverger, in antologicul sau studiu, ca “asa cum oamenii poarta toata viata amprenta copilariei lor, asa si partidele depoziteaza profund influenta originii lor. Este imposibil, de exemplu, sa se inteleaga diferenta de structura care separa Partidul Laburist britanic de Partidul Socialist Francez, daca nu se cunosc circumstantele diferite in care s-au nascut.
Este imposibil sa analizam serios multipartidismul francez sau olandez sau bipartidismul american, fara sa ne referim la originile partidelor din fiecare din aceste tari, care explica proliferarea lor in unele tari si restringerea lor in altele. Pe ansamblu, dezvoltarea partidelor pare sa fie legata de aceea a democratiei, adica de extinderea sufragiului popular si de prerogativele parlamentare.” Mai toti cei care s-au aplecat asupra studiului sistematic al fenomenului partizan plaseaza geneza partidelor politice spre sfirsitul secolului al XVIII-lea - inceputul si mijlocul secolului al XIX-lea.
