1.1. Definitia pedagogiei. Termenul de pedagogie este de origine greaca, fiind rezultatul imbinarii cuvintelor : pais - „copil“ si agoge - „conducere“, „educatie“, precum si a cuvintelor paideea - „invatamant“, „educatie“ si paidagogos - „indrumator de copii“, „pedagog“. Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul educational. Ea se ocupa deci de formarea personalitatii umane in vederea integrarii ei active, creatoare in viata sociala.
In dictionarele si in lucrarile de specialitate pedagogia este definita ca stiinta, ca arta, ca un „ansamblu de teorii care asigura fundamentarea unei conceptii despre dirijarea logica a activitatii de educatie“, (Coudray, Leandre, Lexique de sciences de l’education, 1973, p. 125) sau ca stiinta si arta de a instrui si a forma individualitati umane „permitand fiecaruia realizarea sa ca personalitate si ca inteligenta“ (Dictionaire de la philosofie, Larousse, Paris, 1995, p. 208).
1.2. Constituirea pedagogiei ca stiinta.
Aparitia unei stiinte se realizeaza printr-un proces complex si indelungat. Pedagogia reprezinta si ea rezultatul unui proces complex care din punct de vedere istoric cuprinde doua etape mari:
etapa reflectarii educatiei in constiinta comuna a oamenilor;
etapa reflectarii teoretice a fenomenului educational.
Educatia ca fenomen social a aparut odata cu societatea. Multa vreme acest fenomen se reflecta in constiinta oamenilor sub forma de reprezentari si idei izolate, ocazionale, constituite in procesul activitatii practice.
Preocupari teoretice speciale pentru studiul fenomenului educational au aparut odata cu diferentierea dintre munca fizica si cea intelectuala. Primele sisteme teoretice care aveau menirea sa ofere o explicatie mai cuprinzatoare asupra acestui fenomen si sa orienteze activitatea educativa practica au fost elaborate in cadrul diferitelor sisteme filozofice. Marii filosofi ai antichitatii au fost si teoreticieni ai fenomenului educational. Ulterior, teoretizarea fenomenului, educational devine o preocupare a unor mari personalitati ca Ian Amos Comenius (1592-1670); J. J. Rousseau (1712-1778); Johann Henrich Pestalozzi (1746-1827); Johann Friedrich Herbart (1776-1841); K. D. Usinski (1824-1870) etc. Aceasta activitate este concretizata in elaborarea mai multor sisteme pedagogice.
