Privind retrospectiv evolutia Romaniei din punct de vedere constitutional, de la Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859, pana la Revolutia romana din 16 - 22 decembrie 1989, se contureaza patru perioade distincte. O prima perioada, cea de fundamentare a institutiilor constitutionale in tara nostra, precedata de lucrarile "adunarile ad - hoc", are ca punct de plecare Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859 si ca punct final Constitutia din 1 iulie 1866.
O a doua perioada, care incepe cu Constitutia din 1 iulie 1866 si se incheie cu lovitura de stat a lui Carol al II-lea de la 20 februarie 1938, este perioada deplinei continuitati constitutionale a Romaniei. Ea coincide, din punct de vedere istoric, cu marile realizari politice, independenta nationala la 10 mai 1877 si intregirea neamului la 1 decembrie 1918 si totodata coincide cu atingerea maximei dezvoltari economice, sociale si culturale.
A treia perioada, cea mai framantata din punct de vedere politic, cu dese schimbari politice structurale, s-ar putea numi "perioada loviturilor de stat". Ea debuteaza cu instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, la 20 februarie 1938 si se incheie cu lovitura de stat din 30 decembrie 1947.
