In limba latina, termenul principium, -ii, inseamna fie inceput, fie baza (fundament), fie imperativ (comandament). in demersul de fata vom avea in vedere acesta din urma acceptiune mentionata. Asadar, principii didactice, adica imperative care guverneaza (sub aspect “tehnic”) procesul de predare-invatare.
Principiile la care ne referim s-au constituit treptat, pornind de la simple aluzii si ajungind de-a lungul mai multor secole, la formulari clare si categorice. Trebuie sa admitem ca actul de consacrare si inchegarea lor intr-un sistem se datoreaza lui Comenius (J.A. Komensky). Autorul citat formula, este drept, un numar mult prea mare de astfel de imperative (vezi Didactica magna), dar la fel de adevarat este ca fara interventia lui, ar fi fost greu sa fie integrate intr-un ansamblu coerent.
Cat despre motivarea lor, ea s-a facut initial pe baza fie a bunului simt, fie a conceptiei filosofice specifice fiecarui autor. Treptat, insa, aceasta motivare a translat spre psihologie (psihologia cunoasterii in general si a invatarii in special), statornicindu-se, azi, definitiv in acest perimetru.
Mai trebuie notat ca, de la Comenius pana la noi, si intitularea si numarul efectiv al principiilor didactice au cunoscut niste ajustari continue. Iata, in linii mari, aceste ajustari. intre altii (fara sa fi fost primul) Şt.Barsanescu (cf.1935), numara numai sapte, adica: principiul exactitatii (cu referire la dialogul educator-educat); principiul soliditatii cunostintelor; principiul totalitatii (vizand intregul personalitatii elevului); principiul individualizarii; principiul activitatii; patria ca principiu; principiul socializarii. Acelasi autor, peste cativa ani, (1946) mentiona zece astfel de principii, respectiv: principiul intuitiei; principiul psihologic; principiul interesului; principiul invatamantului activ; principiul invatamantului educativ; principiul invatamantului practic, principiul invatamantului durabil; principiul invatamantului temeinic; principiul individualizarii; principiul socializarii. Mai tarziu (vezi Şt. Stoian - coord., 1961) numarul imperativelor in cauza aparea din nou micsorat, rezultand: principiul intuitiei; principiul participarii constiente si active; principiul legaturii teoriei cu practica; principiul sistematizarii; principiul insusirii temeinice; principiul accesibilitatii.
