Indiferent de nivelul sau de dezvoltare, orice organism, pentru a supravietui, trebuie sa se adapteze. El este obligat sa extraga anumite informatii din mediu si sa raspunda la acestea.
Forma primara sub care se manifesta aceasta functie este iritabilitatea – proprietate biologica generala si care permite fiintelor vii sa receptioneze influentele externe si sa raspunda selectiv la ele, printr-o modificare interna. Prin receptionarea informatiilor din mediul extern se produc acele modificari adaptative.
Ambientul insa, este compus nu numai din stimuli cu valoare biologica, ci si din stimuli indiferenti, neutri. Proprietatea organismului de a stabili un raport intre stimulii indiferenti receptionati si cei neconditionati (cei biologici necesari) se numeste sensibilitate. Sensibilitatea este o proprietate psihica, nu biologica.
Ea este forma embrionara a reflectarii psihice, este prima forma de psihic si sta la baza celorlalte procese. Reactia de raspuns a organismului este diferentiata. De asemenea, ea presupune sisteme specializate de captare a informatiei. Se numesc sisteme pentru ca prezinta in structura analizatori, elemente distincte: segmentul de receptare, segmentul de conducere, segmentul cortical (veriga aferenta) si apoi conexiunea inversa (aferentatia inversa, feed-back), prin care zona corticala emite comenzi pentru reactia de raspuns.
