Definitie: boala infectioasa grava, extrem de contagioasa, produsa de un paramixovirus si caracterizata din punct de vedere clinic prin tulburari respiratorii, digestive si nervoase, sau numai prin scaderea productiei de oua, iar anatomopatologic prin leziuni hemoragice sau hemoragiconecrotice, localizate cu precadere in proventricul si intestin.
Etiologie: ribovirus din fam. Paramyxoviridae. Virusul se cultiva usor pe oua embrionate de 7-12 zile, prin inoculare intraalantoidiana, i.v., intracerebrala sau pe membrana corioalantoidiana. Wexista 4 patotipuri de virus al bolii de Newcastle: forma Doyle (leziuni intestinale), forma Beach (simptome nervoase si respiratorii), forma Beaudette (simptome predominant respiratorii) si forma Hitchner (inaparent clinic).
Caractere epidemiologice:
Receptivitate- galinacee, curci, fazani si bibilici (forma foarte grava); porumbeii si potarnichile ca si palmipedele fac forme mai putin severe. Omul este receptiv la virus facand o forma usoara, cu febra, frisoane, stare generala alterata urmata de vindecare in aproximativ o saptamana.
Sunt receptive toate pasarile neimunizate de toate varstele, dar nivelul receptivitatii si gravitatea bolii variaza in mod invers proportional cu varsta. Pasarile din rasele ameliorate sunt mult mai receptive decat cele din rasele rustice.
Surse de infectie – surse primare (pasari bolnave si cele cu infectii inaparente, cadavre, carcase si organe, oua provenite de la acestea). Virusul este eliminat prin toate secretiile si excretiile. Pasarile vaccinate pot fi purtatoare asimptomatice. Pasarile salbatice difuzeaza virusul; ouale provenite din efective infectate pot contine virusul pe coaja sau in interior. Vaccinurile contra bronsitei infectioase, difterovariolei aviare sau alte boli ale pasarilor, daca au fost preparate pe oua infectate natural pot constitui surse de infectie importante.
