Cred ca in jurul notiunii de creativitate si al sintagmei de psihologie cognitiva s-au nascut si au fost intretinute cele mai multe si fecunde mituri, in detrimentul gandirii rationale si in ciuda rezultatelor cercetarilor stiintifice. Actul creator continua sa fie vazut ca un rezultat exclusiv al iluminarii, care nu poate fi explicat, iar psihologia cognitiva este intepenita intr-o conceptie care face din ea o stiinta uscata, rece, inumana si pe alocuri chiar impertinenta.
Pe de alta parte, exista ganduri automate si o anumita doza de idei pre-meditate si in randul oamenilor de stiinta care echivaleaza psihologia cognitiva cu studiul exclusiv al gandirii umane, prejudiciind aspecte importante ale personalitatii, cum ar fi cel motivational si emotional. Daca la inceputurile sale, datorita influentelor "parentale" primite, psihologia cognitiva echivala studiul personalitatii cu studiul proceselor si mecanismelor cognitive, lucrurile au evoluat simtitor, aspectele au fost nuantate, astfel incat, astazi, psihologia cognitiva trateaza holistic personalitatea si comportamentul, aplicatiile sale aducand imbunatatiri efective ale vietii oamenilor.
