In prezent, in circuitul stiintific, intalnim trei termeni (comunicare, limba si limbaj), in utilizarea carora exista un anumit echivoc sementic. Acest echivoc rezulta din aceea ca atat in cadrul unor discipline diferite, cat si in interiorul aceleiasi discipline, termenii respectivi sunt folositi uneori ca echivalenti, iar alteori ca desemnand realiatti distincte. Continutul lor a devenit obiect de Cercetare multidisciplinara, la preocuparea "traditionala" a lingvistilor si psihologilor adaugandu-se si cea a inginerilor in tehnica inteligentei ertificiale si a comunicatiei, logicienilor, matematicienilor, sociologilor etc.
S-au constituit discipline noi, precum sementica si semiotica, fixandu-si ca obiect nemijlocit de studiu semnele, cu sensurile si viata lor. Cultura obiectiva, in intregul sau, inclusiv arhitectura, se abordeaza si se interpreteaza ca ansamblu integrat si ierarhizat de semne. Semnul si semnificatia s-au impus drept coordonate esentiale se definire oranduire a existentei umane.
Dupa aparitia ciberneticii si a teoriei informatiei, comunicarea s-a impus ca problema majora de cercetare, cu extindere aproape in toate sferele cunoasterii stiintifice. Raporturile de evaluare in plan pragmatic s-au inversat de la dominatia substantei si energiei, trecandu-se la dominatia informatiei. Astazi este aproape unanim acceptata teza ca puterea nu mai enseamna sa detii prioritatea in domeniul substantei si energiei, ci in cel al informatiei.
