Inteligenta este capacitatea creierului uman de a intelege usor si repede probleme noi si nefamiliare. O problema practica sau teoretica devine familiara in urmatoarele moduri:
a) comunicare-predare. Inteligenta nu se confunda cu cunoasterea. Informatia detinuta de o persoana poate avea fie o provenienta externa (comunicarea), fie o sursa interna (intelectul propriu) ; in primul caz este vorba de cunoastere (stiinta), in cel de al doilea - de inteligenta.
Comunicarea prin intermediul limbajului face posibila transmiterea informatiilor intre fiintele umane, insa informatia dobindita pe aceasta cale (este vorba despre "invatatura" preluata de la alte persoane : educatia parintilor, materia predata in scoli, literatura de specialitate, tehnici sau metode deprinse de la prieteni sau cunoscuti etc.) nu reprezinta inteligenta.
Reprezinta inteligenta numai concluziile dobindite prin ratiune proprie, descoperirile pe care intelectul le face "de unul singur". (Motivul este unul simplu : in cazul cunoasterii este vorba despre judecata altor persoane - comunicata .) Spre exemplu, un copil poate sa faca el insusi descoperiri despre lume si sa detina informatii ce nu i-au fost comunicate ("lebada e ruda cu gisca" "t si s formeaza č" etc.) in practica, inteligenta reprezinta un procent infim al cunoasterii, cea mai mare parte a informatiilor detinute de o persoana fiind dobindite pe calea comunicarii.
CURS PSIHOLOGIE INTELIGENTA
label
Cursuri
calendar_month
2008-04-22, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:55
history_edu
Fluturas
