Domeniul psihopatologiei si psihiatriei s-a confruntat inca de la inceput cu dificultatea de a-si stabili cu precizie principalele sale concepte: normalitate/ anormalitate si sanatate psihica/ boala psihica. Complexitatea fenomenologiei psihice nu permite o unanimitate de pareri asupra celor doua dihotomii amintite, desi s-au scris o multitudine de materiale pe aceasta tema.
Conceptul de normalitate psihica Chiar daca se folosesc in mod frecvent notiunile de normalitate psihica si sanatate psihica ca sinonime, in realitate prima dintre ele are o sfera mai larga decat a doua.
Cuvantul normalitate timite la acela de norma. O norma este ceea ce corespunde unui model comun, unei reguli intr-un context socio-cultural precis. Pentru a diferentia normalitate/ anormalitate putem apela la trei tipuri de norme.
a. Normalitatea ca valoare medie (statistica):
Conform acesteia cu cat un fenomen este mai frecvent, cu atat este considerat mai normal; cu cat este mai putin frecvent este anormal.
b. Normalitatea ideala (valorica):
Aceasta se refera la idealul de normalitate, atat din punct de vedere individual cat si comunitar si reprezinta tipurile ideale (valorile) pe care le promoveaza anumite culturi.
c. Normalitatea functionala:
Arata masura in care o persoana isi exercita rolul functional ca parte a sistemului supraordonat de care apartine. Exista aici o dificultate de a stabili cu precizie care este rolul functional al persoanei, in diferitele sisteme de care apartine (familial, profesional, social, spiritual) si cat de eficient ar trebui el sa fie.
Aceasta a treia acceptiune este ceea folosita cel mai frecvent in psihopatologie si psihiatrie. In intelesul ei mai larg implica referiri la adaptare si comunicare. Anormalitate este, in mod evident, absenta starii de normalitate.
Curs Psihopatologie
label
Cursuri
calendar_month
2013-06-19, 00:00
autorenew
2025-09-29, 17:01
history_edu
Florin Vancea