Curs Relatii Internationale: Organizatii europene

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Anonim
Pentru a putea parcurge disciplina "Organizatii europene si euroatlantice" se impune, pentru inceput, sa prezentam, elementele ce structureaza teoria organizatiilor internationale. Organizatia internationala este definita, in genere, drept o "asociatie", care poate fi statala, compusa din mai multe state, sau nestatala, reunind persoane fizice sau juridice avand nationalitati diferite si neurmarind scopuri lucrative. Prima categorie poarta numele de organizatii internationale interguvernamentale, iar cea de-a doua, de organizatii internationale neguvernamentale.

Institutionalizarea raporturilor dintre diferite entitati statale, prin intermediul asocierii, a fost consacrata inca din Antichitate. Regulile "Confederatiilor" ateniene - libertatea de adeziune si egalitatea dintre membri - sunt retinute de dreptul international, transpunerea acestora realizandu-se in secolul al XIX-lea, prin constituirea in anul 1865 a
primei organizatii internationale interguvernamentale, in sensul actual al acestei sintagme, si anume: Uniunea Telegrafica Internationala (1865). Evident, trebuie sa evocam aici si infiintarea, impusa de problematica comunicatiilor pe fluviile internationale, a celor doua comisii fluviale, Comisia Centrala a Rinului (1831) si Comisia

O lucrare de referinta remarcabila este cea a prof. univ. dr. Raluca Miga Besteliu, Organizatii internationale interguvernamentale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000. Aceste lucrari au stat, de altfel, la baza acestei scurte introduceri in teoria organizatiilor internationale. Semnalam, de asemenea, si sintetica lucrare a lui Philippe Moreau Defarges, Organizatiile internationale contemporane, Institutul European, Iasi, 1998.

Europeana a Dunarii (1856)3. De altfel, cu tot caracterul lor restrans, special si semipermanent, aceste comisii fluviale internationale sunt considerate forme embrionare sau prefigureaza viitoarele organizatii internationale.



Termenul de organizatie internationala, desemnand un fenomen nou al relatiilor internationale si al dreptului international, este semnalat inca de la 1867 in cadrul lucrarilor Academiei de stiinte din Londra, dar este utilizat frecvent abia dupa primul razboi mondial.

Dupa primul razboi mondial, sub impulsul presedintelui Statelor Unite ale Americii, Wilson, se concretizeaza, pentru prima data, o viziune, relativ coerenta, asupra organizatiilor internationale, prin crearea Societatii Natiunilor, care, in anii `30, se dovedeste neputincioasa in a asigura un sistem de securitate colectiva.

Dupa al doilea razboi mondial, numarul organizatiilor internationale (mondiale sau regionale) creste vertiginos. in aceasta perioada, se constituie numeroase organizatii internationale, in toate domeniile relatiilor dintre state - politice si politico-militare, economice, tehnico-stiintifice si culturale etc., cu competenta generala sau speciala, mondiale sau regionale6. Europa occidentala, prin Consiliul Europei si, mai ales, din 1950, prin inceperea constructiei europene, devine un laborator institutional, marcat insa de circumstanta geopolitica majora din acea perioada: antagonismul Est-Vest intre blocul occidental si blocul sovietic. Dupa 1989, organizatiile internationale
incep un proces de redefinire a rolului si evolutiei lor, in noile conditii de dupa prabusirea blocului sovietic si dizolvarea URSS.

Care este explicatia necesitatii constituirii organizatiilor internationale?
Chiar daca un raspuns simplu este imposibil de dat, literatura de specialitate a retinut, in esenta, organizarea politica a societatii internationale, transpunerea - pe plan international - a practicii organizarii statelor ca federatii si chiar prefigurarea unui stat (guvern) mondial.

Aparitia, dezvoltarea si diversificarea organizatiilor internationale au fost determinate de o multime de factori. Este clar ca necesitatea prevenirii razboiului si reglementarii regulilor purtarii acestuia, mai ales in conditiile descoperirii, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a unor noi arme de distrugere in masa, care prezentau pericolul "mondializarii" conflictelor militare, a condus la un asemenea proces.